Cred că sunt în asentimentul tuturor jurnaliștilor din Sibiu, când spun că deja ne-am săturat de secretomania instituțională ce colcăie la noi în județ. Puține sunt instituțiile transparente și eficiente în relația cu presa. Majoritatea se complac să nu comunice sau să comunice doar când le convine lor. Iar de răspuns la întrebări, direct sau în scris, mai rar.
Acesta este sentimentul meu, dar din discuțiile cu colegii de breaslă din județ, este des împărtășit. Cel puțin de cei care chiar fac presă, după anumite standarde. Știm că există legislație în domeniu, dar aceasta nu se aplică la multe instituții. Conferințele de presă instituționale sunt atât de rare spre deloc. Iar interpelările de presă pe lege sunt adesea neluate în considerare. Unele nu primesc număr de înregistrare, cel puțin comunicat apelantului. Iar altele nu primesc răspunsuri în termenul legal pentru presă. Unele nu primesc niciun răspuns.
Mereu instituțiile se apără cu legea. Sau cu lipsa de personal și de timp. Dar, în realitate, știu că legea nu este de partea lor. Numai că se bazează pe faptul că jurnaliștii nu atacă în contencios administrativ această letargie instituțională. Sau secretomanie.
Pentru că nu cred că din lene nu răspund jurnaliștilor la timp. Ci din dorința de a ține lucrurile la secret de ochii publicului. În decursul anilor, m-am întâlnit cu jurnaliști din București sau din alte țări, veniți cu treabă la Sibiu. Dacă aveau de făcut un material de promovare, „de bine”, erau primiți peste tot cu brațele deschise. Dacă era rost de o anchetă, ușile se închideau rapid peste tot. Politica struțului. Dacă bagi capul în nisip, problema dispare. Fals!
În ultimii ani, am observat o exacerbare a acestor metode. Nu sunt de vină purtătorii de cuvânt. Ei fac cum le spun șefii. Dacă șefii nu aprobă răspunsurile sau nu fac conferințe de presă, purtătorii de cuvânt execută întocmai.
Dar publicul sibian are nevoie de tot mai multe răspunsuri în diferite chestiuni. Rolul presei este să adreseze întrebările și să relateze pe baza dovezilor și răspunsurilor. Dar ce te faci în momentul când răspunsurile vin cu întârziere sau deloc? Sau când acestea sunt făcute pe lege cu mult „bla bla”, dar fără răspuns efectiv la întrebările adresate?
Poate este timpul ca multe instituții să își revizuiască atitudinea față de presă. Dacă nu au nimic de ascuns. Și dacă totul se face onest acolo. Altfel, ne creează impresia de secretomanie, ceea ce presupune că ascund ceva: incompetență, ilegalități etc. Și ar fi păcat! Poate le este doar frică să dea ochii cu presa și să fie transparenți. Dar, de ce?
Ia cautati ce a facut partidul „partidul” din germania cu dreptul la informatie. poate faceti si voi la fel. nu e greu deloc.