Zilele trecute, colegii mei au publicat o știre referitoare la premiile obținute de câteva eleve din Sibiu la o olimpiadă națională. Alte asemenea știri vin în perioada aceasta. Mai rar, ce este drept la Sibiu. Mai des la Iași, București, Cluj sau alte orașe. Olimpiadele naționale sunt un etalon înalt pentru calitatea învățământului. Sibiul, ca județ, a avut mereu elevi olimpici, chiar dacă mai puțini. Dar care este viitorul lor?
Eu sunt cel mai prost exemplu al expozeului ce urmează. Ca fost participant la mai multe olimpiade naționale acum 30 de ani, pot spune că am ales Sibiul pentru viitorul meu. Rămas aici să muncesc, să studiez, să cresc. Dar majoritatea olimpicilor din ultimii 20 de ani au ales o altă cale: străinătatea. Și bine au făcut!
Dacă la începutul anilor 90, pentru un olimpic accesul la educație în Occident era un deziderat, acum a devenit ceva normal. Majoritatea olimpicilor noștri, dar și alți elevi merituoși, aleg să studieze în centre universitare mari din Occident. Unii mai rămân și în România, dar evită Sibiul. Elitele se duc la București sau Cluj.
Grosul însă, dacă au și posibilități financiare, sau obțin burse, aleg străinătatea. Nivelul de educație și opțiunile de dezvoltare acolo sunt total diferite de cele din România. Încă stăm prost la acest capitol. Și nu elevii sunt de vină, ci profesorii. Și Ministerul cu comisiile sale care face programa școlară.
Este firesc, să aflu de numeroși elevi sibieni, care au plecat la studii în Statele Unite, Marea Britanie, Germania sau altundeva și că au ales… să rămână acolo! Șansele lor sunt cu totul altele să se dezvolte, fie că este vorba de un loc de muncă, o profesie, studii aprofundate. Chiar dacă nu au banii necesari, bursele oferite în acele țări pentru elevii dotați, cumulate cu locuri de muncă flexibile unde să facă un extra ban sunt soluția.
Ce ar fi să fie și la noi așa? Să ai laboratoare dotate la standarde, profesori etalon și locuri de muncă flexibile. Imposibil. Păi vine ITM și îți dă rapid în cap că nu poți angaja un om câte 2 ore de 3 ori pe săptămână și să plătești strict pentru acele ore, nu pe 40 de ore pe săptămână taxe. Apoi dotările care se fac la noi pe bani mulți și rar sunt deja învechite. Iar profesorii de la noi din toate eșaloanele mai au mult până la standardul din Occident. Nu toți, dar majoritatea. Mai ales că mulți au ajuns universitari numai noi știm cum în ultimii 30 de ani.
Așa că nu pot decât să le urez succes în străinătate olimpicilor noștri. Aici pot rămâne doar dacă îi ține familia sau altceva. Dacă vor să profite la maxim de capacitatea lor și să le fie recunoscut talentul trebuie să plece din țară. Altfel riscă să ajungă, aici, la noi, în vreo instituție de stat cu un șef cu liceul terminat vai de steaua lui, dar cu aere de „boss”. Și exemplele pot continua. Succes!… dincolo!
