Astăzi de Ziua Mondială a Libertății Presei, lansăm un proiect care ne pune la încercare, „Oameni de lângă noi”, un proiect în care dorim să prezentăm din propria experiență diferite profesii care poate pentru unii nu înseamnă nimic, dar sunt atât de importante în viața noastră. Astfel, am dat startul proiectului cu domeniul apiculturii și am mers la un „interviu de angajare” la Cosmin Herța, antreprenorul Herța Bio Apicole.
Prima zi de muncă de la ora 08:00 dimineața
Ziua a început la ora 8, oră la care eram deja în fața sediului, gata de treabă. Nici n-am apucat să intrăm că am întâlnit deja primul client, un domn care are o pensiune în zonă, a venit să cumpere un borcan pentru clienții săi veniți din Germania, acesta mi-a spus că ei adoră miarea de aici și din acest motiv a și venit la prima oră să cumpere.
După ce am stat de vorbă cu primul client, am intrat în sediu unde am cunoscut-o pe doamna Elena, colega mea și mentorul meu pentru aceea zi. Elena lucrează aici de un an și, cu o răbdare infinită, mi-a arătat primele taine ale ambalării.
Nici de șef n-am scăpat, antreprenorul Cosmin Herța mi-a prezentat „inima” producției, utilajele cu care pregătește mierea și mi-a explicat că mierea nu este doar un aliment, ci este un organism viu care trebuie tratat cu respect.
După toată prezentarea sa ca pentru un „nou angajat”, m-am schimbat într-un echipament alb, mi-am pus pe cap boneta obligatorie și am intrat la muncă. Primul meu task a fost la aparatul care produce mierea cremă. Este, de fapt, un malaxor special în care se introduce mierea semicristalizată. Acesta învârte controlat produsul pentru a sparge cristalele de zahăr din miere, transformând mierea într-o pastă fină. Cosmin mi-a zis că „Secretul stă în temperatură”, am învățat că mierea naturală se cristalizează, zaharsisește în mod firesc, acesta fiind un semn de puritate a produsului, iar pentru a o readuce în stare lichidă fără a-i distruge proprietățile, se folosesc aparate de decristalizare, butoaie speciale cu perete dublu, încălzite cu apă.
O regulă de aur învățată a fost că temperatura nu trebuie să depășească 39-40 de grade Celsius. Peste 45 de grade, enzimele și microorganismele din saliva albinei, cele care transformă mierea într-un medicament sunt distruse și n-am vrea acest lucru.
După omogenizare, am trecut la masa de dozat. Aici, precizia este totul. Am învățat că densitatea mierii variază, așa că aparatul trebuie reglat constant pentru ca fiecare borcan să primească gramajul corect, fie că vorbim de 250g, 350g sau 1kg. După acest proces, am pus capace la fiecare borcan, un proces care a fost destul de ușor.
Provocarea adevărată a venit însă la etichetarea manuală. Dacă vizual pare simplu, în realitate, borcanele cu forme atipice, cum sunt cele în formă de inimă, necesită o coordonare mână-ochi foarte bună. Logica estetică este riguroasă, sigiliul trebuie să fie perfect centrat pe capac, iar apoi eticheta aliniată exact la mijlocul borcanului. După vreo câteva încercări eșuate, am început, în sfârșit, să prind ritmul și am etichetat tot mai multe, mă descurcam atât de bine încât doamna Elena probabil se gândea dacă va avea o colegă nouă.
Primul colet ambalat: Coletul doamnei Aurora!
Un moment special a fost pregătirea unei comenzi pentru o clientă pe nume Aurora. Sub supravegherea Elenei, am învelit fiecare borcan în folie cu bule, le-am securizat cu bandă adezivă, care mi-a cam dat bătăi de cap și le-am așezat cu grijă în cutie, alături de pliantul firmei. Am aplicat la final benzile cu „Fragil” și sigla Herța Bio Apicole, simțind o mică strângere de inimă. Astăzi pot spune că sper ca pachetul ambalat de mine să ajungă în siguranță la destinație.
După munca mea, pot spune decentă nu excelentă, am degustat o băutură surprinzătoare, formată din polen, apă și miere. Deși eram sceptică când mi-a dat Cosmin s-o încerc, am descoperit că este chiar bună. Gustul polenului nu se simte, lăsând loc unei băuturi energizante cu gust dulce de miere pe care o recomand oricui. Cosmin mi-a zis că nu toată lumea este fan polen, nici domanei Elena nu-i place, dar mie chiar mi-a plăcut.
După treaba de la sediu, am avut programat și o degustare la Shopping City Sibiu, unde am mers cu Cosmin pentru a duce produse special ca oamenii să le încerce. Cosmin mi-a zis că a început munca tot de la ambalat colete și lipit etichete, iar astăzi reprezintă România la congrese apicole internaționale. Din spusele sale, a dorit să crească afacerea și a reușit, asta pentru că nu s-a limitat la a face lucrurile doar pentru venit. Pot spune că este impresionant să auzi cum 270 de familii de albine produc sortimente de miere, precum mierea de mană, asta demonstrează câtă putere au niște vietăți mici dacă lucrează împreună.
O zi în pielea unui lucrător la Herța Bio Apicole mi-a arătat că această meserie nu este deloc ușoară. Am apreciat curățenia din sediu și cu câtă migală lucrează Cosmin și Elena la ceva ce poate părea banal, cum este etichetarea. Poate părea că nu contează aspectul în cazul acesta ci contează gustul, dar contează mult în ce livrezi produsul. Cosmin mi-a arătat cum avea înainte un unguent pentru iritații, răni ambalat. Era într-un recipient alb simplu care te duce cu gândul la medicament din farmacie. Acum este într-un recipient de sticlă frumos care arată ca un produs cosmetic din Sephora. L-am încercat și eu după și pot spune că este bun și pentru buzele crăpate, este ca un balsam de buze pe care îl recomand.
O concluzie dulce-amară
Acum, privind în trecut la experință, mă întreb de ce această ramură a agriculturii nu este susținută de către Guvern. Costurile de producție pentru un singur borcan certificat ecologic sunt uriașe, dar subvențiile din partea statului lipsesc cu desăvârșire.
În final, nu știu dacă m-aș vedea făcând asta în fiecare zi, dar am plecat cu un respect profund pentru cei care au grijă de albine și au grijă ca mierea să ajungă pură și naturală pe masa noastră.
