Realizator emisiunii „Starea Nației”, Dragoș Pătraru, a fost primul invitat al seriei „Think. Speak. Connect” organizat de studenții de la Comunicare și Relații Publice, anul I. Pătraru a vorbit atât despre peisajul mediatic și politic actual, cât și despre bune practici de dezvoltare personală și sănătate. Evenimentul a fost un adevărat succes, adunând peste 200 de participanți.
Evenimentul a fost moderat de Marta și Florin, doi studenți în anul I la programul de master Publicitate și Brand, amandoi absolvenți la jurnalism la Sibiu. Prima parte a evenimentului a constat într-o discuție între aceștia și Dragoș Pătraru, iar mai apoi, audiența a fost invitată să îi adreseze întrebări invitatului.
Discuția a fost una relaxată, însă fără să neglijeze subiectele serioase. Deși umorul lui Dragoș Pătraru a destins atmosfera din sală pe tot parcursul evenimentului, acesta nu a distras de la adevăratele probleme sociale de actualitate care au stat la baza acestei discuții.
Presa și publicitatea: cum balansezi libertatea financiară și libertatea informației
Una din temele principale abordate a reprezentat-o integritatea presei și cum poate ea să rămână independentă, chiar și în fața părții financiare și de publicitate a unei redacții. Pătraru atrage atenția că partea de presă a unei redacții și partea de publicitate trebuie să rămână în permanență separate, iar interacțiunea dintre acestea trebuie să fie cât de limitată posibil.
Exemplul oferit pentru a ilustra această problemă este întocmai subiectul sensibil al publicității politice în presă. Din păcate, acest fenomen este unul adesea întâlnit, dar multe redacții recurg la astfel de acțiuni pentru a-și asigura stabilitatea financiară.
Pătraru ne povestește cum și el a trebuit să se confrunte cu astfel de probleme la începutul de drum în jurnalism:
„Am trăit vremuri foarte nasoale în presă. În anii 2000, când am zis «hai să ne facem ziar», am refuzat ofertele PSD-ului de a primi bani, adică exact ce se întâmplă acum perfect legal. Și atunci era legal, dar cum făcea PSD-ul: controlând toate firmele de stat […] trimiteau publicitate și aveai jumătate de pagină [de publicitate]. Deschideai ziarele și vedeai: Adevărul – erau 17 publicități de la stat, România Liberă – 13; fiecare mai puțin, mai mult și așa mai departe. Se și vindea presă, dar, ușor, ușor, șefii de la vânzări au intrat în redacții, unde n-aveau voie […] și au zis «am găsit pe unii să ne plătească salariile, condiția e să nu scriem de ei sau să scriem de ăia». Astfel, redacția, ușor, ușor, fiind confruntată cu această presiune «dacă nu facem asta, nu mai avem de unde să îți dăm salariul, lucrurile s-au întâmplat așa.”
În cazul propriei sale emisiuni, Pătraru ne spune că a reușit să își asigure propria independență financiară prin afaceri separate, dar care poartă într-o măsură numele și reputația emisiunii, cum ar fi Cafeneaua Nației, Biblioteca Nației etc. Aceste surse de venit, administrate de soția sa, îi asigură realizatorului Starea Nației independența financiară necesară pentru a nu fi nevoit să recurgă la compromisurile care adesea știrbesc integritatea presei.
Dragoș Pătraru susține că o bună parte din asigurarea acestei independențe stă și în mâinile statului. O soluție pe care acesta o propune este crearea unui program public de susținere financiară a presei independente, dar acre să fie clar delimitat de sfera politică pentru a nu exista influnțe din acest aspect.
Radicalizarea: marele pericol al zilei de astăzi
Unul din marile fenomene din sfera politică a zilei de astăzi este cel al radicalizării. Odată cu normalizarea a diverse retorici cu caracter extremist în spațiul public, mai mulți experți avertizează că acest fenomen poate lua amploare și astfel crește tot mai mult riscul ca societatea să devieze spre autoritarism.
Nici perspectiva lui Dragoș Pătraru nu este cu mult mai optimistă privind acest fenomen:
„Am ajuns din nou să facem liste, și o să fie și mai nasol în perioada următoare. Adică nu doar liste, o să ne alerge unii pe stradă, o să intre peste noi în astfel de întâlniri să ne bată, asta o să se întâmple în câțiva ani dacă… Doamne ferește! Și radicalizarea asta va face din ce în ce mai mult rău.”
Acesta ne vorbește și despre cum o astfel de retorică poate duce, pas cu pas, la suprimarea libertății de exprimare și asuprirea oricărei ideologii care se află în opoziție față de mișcarea extremistă:
„Trăim în lumea asta atât de polarizată […]. «Eu reprezint adevăratul popor», asta auziți în fiecare zi. Tu «reprezinți adevăratul popor» este definiția populismului. Vă recomand «Ce este populismul?» de Jan-Werner Muller. O citiți și după aia vă uitați la discursurile ăstora și ziceți: «Aha! De acolo până acolo este Șoșoacă; de acolo până acolo este Georgescu; de acolo până acolo este Simion». În condițiile astea în care ne polarizăm, dacă tu ai o opinie contrară, ești împotriva poporului. Dacă ești împotriva poporului, ar trebui să te suprimăm cumva pentru că nu ar trebui să ai voie să te exprimi, fiind împotriva poporului, știi? Pentru că e un atac la adresa suveranismului nostru și atunci nu poți să contrazici poporul și atunci devii o amenințare la adresa siguranței naționale. Ne aducem aminte, am mai trăit vremurile astea. Băsescu a trecut presa la amenințări la adresa siguranței naționale.”
Cu toate acestea, situația din România pare a fi mult mai bună comparativ cu cea din alte țări, precum în Statele Unite ale Americii, dându-l exemplu pe Jimmy Kimmel, gazda emisiunii americare „Jimmy Kimmel Live!”, care a fost ținta mai multor atacuri și tentative de cenzură din partea administrației Trump pentru criticile și glumele făcute la adresa acesteia:
„Încă la noi acum, eu mă simt foarte mândru că sunt jurnalist în România, pentru că e foarte bine încă la noi, cu toate problemele. Adică, n-ai vrea să fi astăzi Jimmy Kimmel, spre exemplu, care nici măcar nu e jurnalist!”
„Sprijiniți presa locală!”: importanța dialogului cu comunitatea
Un alt punct important al discuției l-a reprezentat și importanța creării unei comunități conectate cu care jurnaliștii, dar și politicienii, trebuie să fie în permanent dialog:
„Spun mereu, la finalul emisiunilor, peste tot: sprijiniți presa locală! Eu mor când văd că există atât de puțină presă locală care zice: «eu de mâine, ca jurnalșist, sau ca politician, îmi propun […] să vorbesc cu trei sute de oameni în fiecare zi».”
„Mor și cu ăștia care vor să facă politică, mai ales ăștia din stânga. Sunt atât de leneși de pute locul sub ei. N-ar face nimic! Sunt băieți deștepți – fac, dreg, scriu senzațional. Când e de ieșit de vorbit cu oamenii, nu-i mai găsești. Erau cei de la Demos, strângeau semnături la Universitate, și ei erau numai cafele, aveau câțiva voluntari acolo. Dute și stai de vorbă cu oamenii! Propuneți ca, în fiecare zi, dacă vrei să intri în treaba asta cu politica, să stai de vorbă cu trei sute de oameni. Dute și vorbește și crează comunități. Asta trebuie să facă și jurnaliștii.”
În această idee, Pătraru s-a gândit și la realizarea unui program de training pentru jurnaliști în presa locală, dar cu condiția ca cei care se înscriu să fie dispuși să depună tot efortul necesar:
„Chiar mă gândesc pe vară să fac un training pentru jurnaliști locali: «Cum îți construiești o comunitate?». Dar nu îi primesc pe ăia care nu semnează o hârtie că-s dispuși să muncească până le cad ficații. Pentru că asta cere: timp, muncă, implicare – și nu e simplu. Pentru că pate lumea nu te place, poate nu te pricepi foarte bine la treaba asta”.
Starea nației, emisiunea care îi primește cu brațele deschise pe oamenii cu inițiativă
În contextul discuției despre aceste eforturi pe care jurnaliștii trebuie să le depună în munca lor, Dragoș Pătraru ne-a povestit și despre politica de porți deschise pe care studioul său o are. Astfel primește săptămânal cereri din partea multor oameni care doresc să lucreze acolo, iar șansele există – cu destulă muncă și implicare, bineînțeles:
„Sunt foarte mulți oameni care vin și zic că vor să facă ce fac eu. Noi avem studioul deschis în fiecare zi pentru astfel de oameni și avem săptămânal oameni care vin și dau probe și eu le zic «rămâi la scris sau apucăte de scris pentru că [televiziunea] nu e pentru tine – sau poate e, după ani întregi de muncă». Dar noi nu repingem pe nimeni în redacție și sunt oameni care au rămas la noi venind așa. Acum două săptămâni am angajat-o pe Evelina, o fată care este anul II la București la facultate ,pe care am cunoscut-o de la o conferință la care eu nu voiam să merg și ea atâta m-a sunat și m-a frecat la icre încât am mers”.
”Așteptăm tineri, oameni care să vină să își facă propriile produse și noi punem platforma la dispoziție, fără niciun fel de problemă.”
Despre social media și algoritm
Întrebat ce putem face pentru a scăpa din ghearele algoritmului care îți acaparează tot timpul și atenția, răspunsul lui Pătraru este unul clar: cea mai importantă este intenția. Setarea unor obiective personale reprezintă cel mai bun mod de a-ți recâștiga controlul asupra propriei atenții. Un exemplu bun pe care Dragoș îl oferă este stabilirea unui minim de pagini de carte citite pe zi sau pe săptămână, iar, din spusele acestuia, această strategie pare să dea roade:
„Vin la mine copii, tineri studenți, cu care mă întâlnesc acolo, la teatru, și îmi zic «fac treaba asta de șase luni și am citit șapte cărți! zece pagini pe zi!». Și te duci și zici «și cum e?» și îmi răspund «mai vreau! mai vreau să citesc în continuare!»”
Aceeași strategie se poate aplica și în ascultatul muzicii și cultivarea în acest domeniu artistic. Cel mai important este ca toate aceste lucruri să fie făcute cu intenție, în mod deliberat.
Încă o soluție o reprezintă limitarea accesului la social media, iar o metodă foarte bună este îngreunarea deliberată a accesului la astfel de aplicații:
„Ca să intru pe rețele, am o groază de [pași de urmat] și mă duc până la capăt unde sunt puse într-un folder care se numește «Mai bine NU» și am doar Instagram și Facebook.”
„Să ne gândim că suntem super privilegiați!”
În încheiere, mesajul lui Dragoș Pătraru a fost despre importanța conștientizării privilegiilor pe care noi le avem:
„Să ne gândim că suntem super privilegiați! Suntem incredibili de norocoși! Faptul că stăm în această sală să avem astfel de discuții, faptul că muți dintre voi merg la o școală pe care și-o permit, într-un oraș mișto, într-un centru universitar calumea… Faptul că, după ce plecăm de aici, ne permitem să mâncăm ceva, astea sunt niște chestii extraordinare și nu le apreciem destul.
Cred că ar trebui să practicăm recunoștința mult mai des, cred că ar trebui să fim recunoscători în fiecare zi, când punem paharul sub robinet și curge apă sau când dăm drumu seara la duș și avem luxul ăsta de a face duș în fiecare zi și curge apa aia caldă pe noi […]. Sunt niște vremuri pe care, vă spun eu, n-am vrea să le pierdem! N-am vrea să fim din nou numărați, numerotați, catalogați, cartografiați și cum mai vreți voi și să fim din nou împărțiți în oamenii poporului și dușmanii poporului, deși lucrul ăsta deja se întâmplă.
Cred că ar trebui să facem tot ceea ce depinde de noin pentru a încetini măcar această nebunie, dacă nu putem face nimic ca să o oprim, și depinde de fiecare dintre noi să încercăm să păstrăm democrație.”
