Medicul Mihai Roman, șeful secției de Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, este un medic a cărui carieră a fost fundamentată pe o viziune europeană, conturată încă din anii ’90 prin stagii de pregătire desfășurate în Elveția. Lucrând într-o secție chirurgicală complexă din Elveția, medicul a realizat că ortopedia este specializarea care i se potrivește cel mai mult. Deși a luat în calcul stabilirea peste hotare, a ales să revină în România pentru a-și finaliza specializarea, menținând totodată o legătură constantă cu medicina din Vest prin numeroase plecări la cursuri de specializare, necesare pentru a aduce în țară cunoștințe pe care sistemul local nu le putea oferi la acea vreme. În data de 30 iunie, am avut și noi ocazia să discutăm cu el și să-l „descoasem” din punct de vedere profesional și astfel, am aflat mai multe despre omul care coordonează una dintre cele mai active secții chirurgicale din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
De ce medicina?
Întrebat despre motivele care l-au îndrumat spre această profesie, medicul vorbește despre influența decisivă a tatălui său și despre felul în care alegerea medicinei a venit firesc, într-o perioadă în care această profesie se bucura de un respect aparte în societate.
„Provin dintr-o familie cu tradiție în medicină. Tatăl meu, doctorul Roman Viorel, a fost șeful stomatologiei sibiene, un medic apreciat și respectat, care mi-a conturat încă din copilărie imaginea acestei profesii nobile. Crescând alături de el, am văzut ce înseamnă dedicarea față de pacienți, seriozitatea și responsabilitatea cu care își exercita profesia, dar și respectul de care se bucura în comunitate. Toate acestea m-au atras către medicină.
La vremea aceea, profesia de medic avea un statut aparte, iar rolul medicului în societate era privit cu mult respect. Aveai sentimentul că poți face cu adevărat diferența prin ceea ce faci: să ajuți, să salvezi, să alini suferința și să aduci bine în viața oamenilor.”
Exemplul oferit de tatăl său a fost însă mai mult decât unul profesional. Doctorul Roman Viorel și-a construit reputația prin competență, rigoare și respect față de oameni, calități care i-au adus aprecierea colegilor și a comunității medicale sibiene. Pentru fiul său, apropierea de acest model a însemnat contactul direct cu o profesie în care excelența profesională este inseparabilă de responsabilitate, echilibru și empatie – valori care aveau să îi călăuzească, la rândul lor, parcursul profesional.
Drumul spre ortopedie și experiența internațională!
Alegerea Ortopediei pentru medicul Mihai Roman a venit ca o confirmare a unei vocații chirurgicale, cristalizată prin expunerea la mediul medical european.
„Alegerea unei specialități se conturează, de cele mai multe ori, ca și în orice altă meserie, în mod firesc, printr-un context, printr-un joc al sorții. Ajungi să te apropii de un anumit domeniu prin experiențele pe care le ai, prin oamenii pe care îi întâlnești și prin modelele profesionale care te inspiră. Am avut șansa ca, încă din studenție, in anii ’90, într-o perioadă în care astfel de oportunități erau rare, să efectuez stagii de pregătire în străinătate, în Elveția. Am cunoscut un medic ortoped care mi-a oferit posibilitatea de a-mi petrece verile în clinica sa, într-un spital cantonal, iar această experiență a avut o influență importantă asupra parcursului meu profesional.”
Deși perspectiva unei cariere în străinătate era una reală, contextul administrativ și politic al vremii l-a determinat să își continue formarea în România, fără a renunța însă la pregătirea internațională.
„Am luat în calcul să rămân în Elveția. Spitalul în care mă pregătisem îmi oferise posibilitatea de a ocupa un post de specializare, însă, în contextul acelor ani, nu am primit aprobările necesare din partea autorităților elvețiene. Mi-am făcut specialitatea în România, dar am profitat de fiecare oportunitate pentru a merge la stagii de pregătire în străinătate. Eram convins că expunerea la medicina occidentală îmi poate oferi experiențe și cunoștințe pe care, la acel moment, nu le puteam dobândi în țară. La începutul anilor ’90, diferențele față de ceea ce vedeam în Europa de Vest erau considerabile, atât în ceea ce privește practica medicală și accesul la tehnologie, cât și modul în care era organizat sistemul de sănătate și, în general, societatea.”
Realități și provocări în sistemul medical românesc
Privind retrospectiv evoluția sistemului medical românesc, medicul subliniază că, din punct de vedere profesional, medicina practicată astăzi în România se află la un nivel comparabil cu cel din multe centre europene. Cu toate acestea, diferențele de infrastructură, tehnologie și organizare continuă să reprezinte o provocare.
„Astăzi putem spune că, din punct de vedere profesional, medicina pe care o practicăm este comparabilă cu cea din multe țări europene. Există, desigur, domenii foarte specializate în care diferențele încă se fac simțite, însă cea mai mare provocare rămâne alta. România continuă să aibă un decalaj față de țările din Europa de Vest în ceea ce privește infrastructura, dotările și, mai ales, organizarea sistemului medical. Nu numărul de echipamente face întotdeauna diferența, ci modul în care funcționează întregul sistem. Sigur că tehnologia este importantă, însă fără o organizare eficientă și proceduri bine puse la punct, potențialul ei nu este valorificat pe deplin. Din acest punct de vedere, mai avem încă pași importanți de făcut.”
Activitatea secției: de la renovări la revenirea la ritmul normal
După perioada marcată de restricțiile pandemiei și de lucrările de modernizare, activitatea Secției de Ortopedie a revenit treptat la capacitate normală, iar numărul pacienților tratați reflectă această relansare.
„Au fost câțiva ani dificili, marcați mai întâi de pandemie, apoi de perioadele de tranziție și de lucrările de renovare. Modernizarea secției și a blocului operator a fost un proiect amplu, coordonat la nivelul conducerii spitalului și al Consiliului Județean, iar pe parcursul acestor lucrări activitatea a trebuit adaptată la condițiile existente. După finalizarea renovărilor, am putut reveni treptat la ritmul normal de lucru. Astăzi tratăm aproximativ 1.700 de pacienți anual, ceea ce înseamnă că activitatea secției a reintrat într-un ritm susținut.”
Totodată, medicul a explicat că performanța unei secții de ortopedie, depinde nu doar de pregătirea echipei medicale, ci și de existența unei infrastructuri tehnice corespunzătoare, care necesită investiții și actualizări permanente. În acest context a subliniat rolul vital al sponsorizărilor in dezvoltarea secției.
„Când vorbim despre dotarea unei secții chirurgicale, ne referim la un ansamblu foarte complex de echipamente, de la cele mai simple instrumente chirurgicale – pense, bisturie – până la aparatură de înaltă performanță, precum aparatele de radiologie intraoperatorie sau turnurile de artroscopie. În ortopedie, componenta imagistică este indispensabilă, deoarece multe dintre intervenții se desfășoară sub control radiologic, ceea ce ne permite să realizăm proceduri minim invazive și cu o precizie foarte mare.
În același timp, există și o importantă componentă tehnică. Folosim zilnic sisteme de foraj, fierăstraie chirurgicale, instrumente de fixare și numeroase alte dispozitive specifice, cum sunt, de exemplu, cauterele sau aspiratoarele, care trebuie întreținute și înlocuite periodic. De multe ori spun, în glumă, că o sală de operație de ortopedie seamănă, prin echipamentele pe care le conține, cu un atelier de mecanică de mare precizie.
În chirurgie, calitatea instrumentarului nu este un detaliu. Dacă un echipament nu funcționează corespunzător, atenția chirurgului este inevitabil distrasă de la actul operator, iar acest lucru poate influența desfășurarea intervenției. De aceea, investițiile în aparatură și instrumentar sunt esențiale.
Din fericire, pe lângă sprijinul constant al spitalului, am reușit să atragem și sponsorizări importante din partea unor parteneri care au înțeles nevoile secției. În ultimii ani, valoarea acestor contribuții a depășit câteva sute de mii de euro, permițându-ne să modernizăm constant dotările și să oferim pacienților condiții de tratament la standarde cât mai ridicate.”
Resursa umană și generațiile tinere!
Echipa chirurgicală sibiană este una complexă, însă medicul Mihai Roman privește cu deschidere și responsabilitate către viitorul profesiei. Dincolo de infrastructură și tehnologie, medicul consideră că cea mai importantă resursă a unei secții rămâne echipa.
Acesta ne-a subliniat importanța adaptării la schimbările de mentalitate ale tinerilor medici, pledând pentru o atitudine bazată pe apreciere și înțelegerea contextului actual în care aceștia se formează.
„În prezent, echipa noastră de medici este formată din nouă medici ortopezi, specialiști și primari, alături de un număr important de medici rezidenți.
Resursa umană este esențială, pentru că activitatea într-o secție de ortopedie este foarte intensă. Lucrăm în patru săli de operație și încercăm să le menținem funcționale în permanență, ceea ce presupune o echipă bine pregătită și o colaborare foarte bună.
Cred că fiecare generație are valoarea și potențialul ei. Noi, cei care am trecut de 50 de ani, trebuie să fim atenți atunci când îi evaluăm pe cei tineri. Ei s-au născut, cresc și se formează într-o lume diferită de cea în care ne-am format noi și este firesc să aibă o altă mentalitate, alte așteptări și un alt mod de a privi profesia. Nu cred că rolul nostru este să îi comparăm permanent cu generațiile anterioare, ci să îi înțelegem, să le valorificăm calitățile și să îi sprijinim să devină medici cât mai buni. Fiecare generație aduce ceva nou, iar progresul apare atunci când experiența și entuziasmul reușesc să lucreze împreună.”
Filosofia medicului: Onestitate și parteneriat cu pacientul!
Dincolo de actul medical, doctorul Mihai Roman consideră că încrederea dintre medic și pacient reprezintă fundamentul oricărui tratament. În opinia sa, relația terapeutică trebuie construită pe transparență, respect reciproc și implicarea pacientului în deciziile care îi privesc sănătatea.
„Relația dintre medic și pacient trebuie să se bazeze, înainte de toate, pe onestitate și corectitudine. Pacientul ajunge în fața medicului într-un moment de vulnerabilitate, marcat de durere, suferință sau incertitudine. Tocmai de aceea, datoria mea este să îi ofer informații corecte, să îi explic cu sinceritate opțiunile pe care le are și să îi pun la dispoziție întreaga mea experiență profesională.
Nu cred că rolul medicului este să impună o anumită soluție. Rolul nostru este să recomandăm ceea ce considerăm că este cea mai bună opțiune, explicând atât beneficiile, cât și limitele acesteia. Decizia finală îi aparține însă pacientului. Medicina modernă înseamnă un parteneriat între medic și pacient, bazat pe încredere, dialog și respect reciproc.”
Viitorul și colaborarea profesională
Pentru medicul Mihai Roman, dezvoltarea profesională nu se încheie odată cu obținerea unei specializări. Evoluția medicinei impune perfecționare continuă, schimb de experiență și colaborări naționale și internaționale.
„În urmă cu aproximativ 10-12 ani a început un proiect comun între Academia Americană de Ortopedie și Societatea Română de Ortopedie. Doi profesori din Statele Unite au inițiat un program de pregătire desfășurat pe parcursul a trei ani, în care am avut șansa să particip alături de câțiva colegi. A fost o experiență care ne-a ajutat să înțelegem în profunzime patologia și chirurgia umărului și, în același timp, ne-a arătat cât de important este să îți cunoști propriile limite. Cred că onestitatea începe cu tine însuți, cu recunoașterea faptului că nu le știi pe toate și că ai mereu ceva de învățat.
Această colaborare ne-a permis să dezvoltăm o nouă direcție de supraspecializare, chirurgia umărului, într-o perioadă în care alte zone ale ortopediei precum protezarea șoldului și a genunchiului erau deja bine reprezentate în România. Astăzi, parteneriatul continuă prin cursuri anuale, schimburi de experiență și participarea constantă a colegilor americani la Congresul Național al Societății Române de Ortopedie și Traumatologie. De altfel, cursul dedicat patologiei umărului s-a desfășurat deja de mai multe ori la Sibiu și va reveni aici și în 2027.
În același timp, suntem implicați activ în organizarea unor cursuri dedicate chirurgiei genunchiului, leziunilor meniscale și ligamentare (ligament încrucișat anterior, leziuni multiligamentare etc.), precum și chirurgiei protetice sau tratamentului fracturilor (cursurile AO). Dincolo de beneficiul pe care îl au participanții, aceste cursuri sunt valoroase și pentru noi, cei care le organizăm, deoarece ne obligă să rămânem permanent conectați la noutățile din domeniu și să ne perfecționăm continuu. Cred că un medic nu poate evolua în izolare. Trebuie să păstreze un dialog permanent cu colegii din țară și din străinătate, să împărtășească experiențe și să fie deschis către idei noi. În toți acești ani am constatat că avem mult mai multe lucruri în comun decât diferențe care să ne despartă. Dincolo de limba pe care o vorbim sau de sistemul medical în care lucrăm, împărtășim aceleași preocupări și urmărim același obiectiv: să oferim pacienților cea mai bună îngrijire posibilă.”
Astfel, parcursul profesional al medicului Mihai Roman ilustrează felul în care performanța medicală se construiește prin învățare continuă, colaborare și respect față de pacient. De la formarea profesională în centre europene și dezvoltarea unor parteneriate internaționale, până la implicarea în pregătirea noilor generații de medici, experiența sa arată că excelența nu este o destinație, ci rezultatul unei preocupări permanente pentru evoluție, onestitate și responsabilitate.
