Amprenta de carbon, explicată simplu: de unde provin emisiile de CO2 și cum se face calculul lor

Știri din Județ

Publicitate
Termenul „amprentă de carbon” apare tot mai des în discuțiile despre mediu, sustenabilitate și răspunderea companiilor. Îl întâlnești în rapoarte, strategii de dezvoltare și chiar în prezentările unor produse sau servicii. Cu toate acestea, pentru multe persoane, conceptul rămâne destul de abstract.

În realitate, amprenta de carbon este o modalitate de a măsura cantitatea de gaze cu efect de seră generată de o activitate, un produs, o organizație sau chiar de stilul de viață al unei persoane.

Pentru companii, măsurarea acestor emisii a devenit o activitate tot mai prezentă, deoarece oferă informații utile despre consumul de resurse și despre sursele care generează cele mai multe emisii.

Ce reprezintă amprenta de carbon

Amprenta de carbon reprezintă totalitatea gazelor cu efect de seră emise direct sau indirect ca rezultat al unei activități. Deși termenul face referire la carbon, calculul include și alte gaze cu efect de seră, care sunt convertite într-o unitate comună numită CO₂ echivalent.

Printre gazele luate în calcul se numără:

  • dioxidul de carbon (CO₂);
  • metanul (CH₄);
  • oxidul de azot (N₂O);
  • anumite gaze industriale utilizate în procese specifice.

Această metodă de calcul permite compararea diferitelor surse de emisii folosind aceeași unitate de măsură. În acest sens, pentru companiile care doresc să înțeleagă mai bine aceste emisii și să le monitorizeze în mod constant, Stratos te ajută să măsori amprenta de gaze cu efect de seră prin instrumente dedicate colectării și analizării datelor relevante.

Amprenta de carbon poate fi determinată pentru:

  • o persoană;
  • un produs;
  • o clădire;
  • un eveniment;
  • o companie;
  • un lanț de aprovizionare.

De unde provin emisiile de gaze cu efect de seră

Emisiile apar în numeroase activități desfășurate zilnic. Unele sunt ușor de observat, precum consumul de combustibil pentru transport. Altele sunt mai puțin evidente și apar în etapele din spatele produselor sau serviciilor utilizate.

În cazul unei companii, sursele de emisii pot include:

  • consumul de energie electrică;
  • încălzirea și răcirea clădirilor;
  • utilizarea vehiculelor;
  • transportul mărfurilor;
  • deplasările angajaților;
  • gestionarea deșeurilor;
  • activitatea furnizorilor.

De exemplu, atunci când un camion transportă marfă între două locații, combustibilul utilizat generează emisii. În mod similar, energia consumată într-un birou sau într-o fabrică contribuie la amprenta totală a organizației.

Cum sunt clasificate emisiile de carbon

Pentru a înțelege mai bine sursele de emisii, acestea sunt împărțite în mai multe categorii. Cea mai utilizată metodă de clasificare este cea bazată pe Scope 1, Scope 2 și Scope 3.

Scope 1 – emisii directe

Aceste emisii provin din surse aflate sub controlul direct al organizației.

Exemple:

  • combustibilul utilizat de autovehiculele companiei;
  • centralele proprii de încălzire;
  • procesele industriale desfășurate intern.

Scope 2 – emisii indirecte asociate energiei

Acestea sunt legate de energia achiziționată și consumată de companie.

Exemple:

  • electricitate;
  • energie termică;
  • răcire furnizată de terți.

Scope 3 – alte emisii indirecte

Această categorie include emisiile generate de activități aflate în afara controlului direct al companiei, dar care sunt asociate activității sale.

Exemple:

  • transportul realizat de furnizori;
  • călătoriile de afaceri;
  • deplasările angajaților;
  • produsele și serviciile achiziționate;
  • gestionarea deșeurilor.

Pentru multe organizații, emisiile din Scope 3 reprezintă cea mai mare parte a amprentei totale.

Cum se calculează amprenta de carbon

Calculul începe cu identificarea surselor de emisii și colectarea datelor relevante. Aceste informații sunt apoi transformate în emisii de CO₂ echivalent folosind factori de conversie recunoscuți la nivel internațional.

Procesul include, în general, câțiva pași:

  • identificarea activităților care generează emisii;
  • colectarea datelor privind consumul și utilizarea resurselor;
  • aplicarea factorilor de calcul;
  • centralizarea rezultatelor;
  • analizarea valorilor obținute.

De exemplu, dacă o companie consumă energie electrică, cantitatea de energie utilizată este înmulțită cu un factor de emisie corespunzător sursei respective. Rezultatul oferă o estimare a cantității de gaze cu efect de seră asociate acelui consum.

Același principiu se aplică și în cazul combustibililor, transportului sau altor activități relevante.

De ce este importantă colectarea corectă a datelor

Calitatea rezultatelor depinde în mare măsură de datele introduse în procesul de calcul. Dacă informațiile sunt incomplete sau neactualizate, estimarea amprentei de carbon poate fi mai puțin precisă.

În multe organizații, datele provin din surse diferite:

  • facturi de energie;
  • documente de transport;
  • rapoarte interne;
  • informații furnizate de parteneri;
  • sisteme de monitorizare a consumurilor.

Totuși, gestionarea acestui volum de informații poate deveni dificilă atunci când este realizată exclusiv prin metode manuale.

Cum poate ajuta tehnologia în măsurarea emisiilor de carbon

În momentul când informațiile sunt centralizate într-o singură platformă, procesul devine mai ușor de urmărit și de actualizat. Utilizarea unei platforme specializate pentru măsurarea amprentei de carbon poate contribui la:

  • reducerea erorilor de introducere a datelor;
  • centralizarea informațiilor relevante;
  • urmărirea indicatorilor în timp;
  • pregătirea mai eficientă a raportărilor;
  • identificarea principalelor surse de emisii.

Datele devin astfel mai ușor de interpretat și de utilizat în procesul decizional.

Ce poți face după ce ai calculat amprenta de carbon

Calculul reprezintă punctul de plecare, nu obiectivul final. Odată ce ai o imagine clară asupra surselor de emisii, poți identifica măsuri pentru reducerea lor și poți monitoriza rezultatele obținute.

Printre acțiunile frecvent analizate se numără:

  • reducerea consumului de energie;
  • utilizarea unor surse de energie cu emisii mai reduse;
  • eficientizarea transportului;
  • optimizarea gestionării deșeurilor;
  • colaborarea cu furnizori care urmăresc obiective similare.

Fără măsurare, aceste decizii sunt dificil de fundamentat. Cu date clare la dispoziție, direcția devine mult mai ușor de stabilit.

În consecință, amprenta de carbon reprezintă un indicator care arată cantitatea de gaze cu efect de seră asociată unei activități, unui produs sau unei organizații. Calculul său presupune colectarea datelor relevante și transformarea acestora în valori exprimate în CO₂ echivalent. O imagine clară asupra emisiilor oferă punctul de plecare pentru monitorizare, raportare și identificarea măsurilor care pot contribui la reducerea consumului de resurse și a emisiilor generate.

Sursa foto: Etienne Girardet pe Unsplash.com

Publicitate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele Știri