Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu se bazează pe profesionalismul unor oameni dedicați trup și suflet medicinei, iar printre ei se numără și medicul specialist Raluca Bădilă, care profesează în cadrul secției de Anestezie și Terapie Intensivă. Dincolo de atmosfera intensă din sălile de operație, medicul Raluca Bădilă reușește să își împartă timpul între activitatea din spital, studiile doctorale și cercetarea medicală. În tot acest parcurs profesional, cel mai important refugiu și sursă de energie rămâne familia, fiind mama unui băiețel de 2 ani și jumătate pe care îl crește alături de soțul ei. Într-un interviu deschis, medicul ne-a dezvăluit secretele acestei specialități complexe.
De la prima vocație în liceu la cariera de medic specialist ATI
Drumul spre medicină al medicului, Raluca Bădilă, nu a fost influențat de o tradiție de familie, ci s-a conturat în anii de liceu, când ideea de a salva vieți a atras-o în mod natural. În timpul facultății, voluntariatul intens făcut ca paramedic i-a definit direcția profesională către medicina de urgență:
„Nu am avut pe nimeni apropiat în medicină. A fost o alegere făcută în liceu, când cochetam cu domeniu și îmi plăcea ideea. Ulterior am fost admisă la facultate, unde în toată perioada studenției am făcut voluntariat ca paramedic SMURD. Partea de medicină de urgență m-a atras foarte tare. Ulterior, am ales anestezia și terapia intensivă, considerând că astfel pot combina lucrurile pe care le-am făcut în studenție.”
Pregătirea unui medic anestezist presupune un parcurs riguros de 5 ani de rezidențiat, timp în care se parcurg stagii complexe în toate specialitățile chirurgicale, urmate de Terapie Intensivă dedicată îngrijirii bolnavului critic.
„Medicul anestezist face 5 ani de rezidențiat, timp în care trece prin toate specialitățile chirurgicale, învățând să facă anestezie în chirurgia generală, în ortopedie, în neurochirurgie, în urologie, în tot spectrul ginecologic, precum și în anestezia cardiacă sau vasculară. De asemenea, parcurge stagiul de terapie intensivă, unde învață să îngrijească bolnavul critic cu orice tip de patologie existentă.”, ne-a explicat dr. Raluca Bădilă
Un detaliu important împărtășit de medicul Raluca Bădilă este că examenul de medic specialist se susține la nivel european, cu aceleași subiecte în limba engleză date simultan pe întregul continent și corectate la Bruxelles, garantând standarde ridicate la nivel internațional.
Cum combatem frica de anestezie?
Una dintre cele mai mari temeri ale pacienților este legată de posibilitatea de a nu se mai trezi din anestezie sau de a simți durere în timpul intervenției.
„Astăzi, datorită anesteziei moderne și a aparaturii existente, șansele ca un asemenea scenariu să aibă loc sunt aproape zero. Există aparatură care ne măsoară inclusiv funcția cerebrală, permițându-ne să vedem dacă pacientul este alert sau se află într-un somn profund. Prin urmare, riscurile ca un pacient să se trezească ori să resimtă durere, așa cum se vede în filme, fără a putea reacționa, sunt aproape zero. Spitalul nostru este dotat cu toată această aparatură care ne ajută să monitorizăm atât funcția cerebrală, cât și pacientul în întregime.”
Totodată, în funcție de patologia fiecărui pacient și de preferințele sau nivelul său de anxietate, se stabilește tipul de anestezie potrivit. Potrivit medicului, în această profesie există rahianestezia (o anestezie parțială, aleasă când nu este necesar un somn profund, dar adaptată stării emoționale a pacientului), anestezia totală cu intubare, sedarea (utilizată pentru intervenții minore, unde pacientul respiră singur, fiind susținut într-un somn superficial), blocurile de nervi (aplicate în patologiile la mâini sau membre, fără a adormi întregul organism) sau awake surgery (intervenții în care pacientul este treaz, dar complet lipsit de durere la nivelul zonei operate).
Pentru a reduce teama de dinaintea intervenției, în loc de numărătoarea inversă clasică din filme, Raluca Bădilă preferă o abordare empatică:
„Eu, de exemplu, nu folosesc numărătoarea inversă ca în filme. Prefer să port o scurtă discuție cu pacienții, rugându-i să se gândească la ceva frumos, să-și imagineze că pleacă într-un concediu, că merg pe plajă sau la activitatea lor favorită. Astfel, mulți pacienți adormind cu gândul la o vacanță, se trezesc având impresia că se află pe plajă. Am întâlnit o situație amuzantă în care un pacient s-a trezit, ne făcea semne cu mâna și ne cerea o bere, crezând că este pe plajă. Într-adevăr, adormise cu gândul la concediu.”
Cât de importantă este comunicarea cu pacienții în consultul preanestezic?
Pregătirea pentru o operație începe prin consultul preanestezic, unde sinceritatea pacientului cu privire la tratamente sau consumul de substanțe este absolut vitală pentru ajustarea corectă a dozelor.
„Există anumite riscuri dacă pacientul nu ne spune adevărul în totalitate. Dozele medicației nu se stabilesc doar în funcție de greutatea corporală, ci sunt ajustate și în funcție de medicamentele pe care le urmează pacientul. De exemplu, în cazul consumului de anumite substanțe, dozele necesare sunt de cele mai multe ori mai mari. Trebuie să contracarăm obișnuința pacientului de a folosi droguri, având în vedere că, în esență, și substanțele folosite pentru anestezie sunt tot de această natură. Pacientul trebuie să se simtă confortabil și să poată dezvălui anumite aspecte. Consultul preanestezic trebuie să se desfășoare într-o încăpere privată, doar între medic și pacient, nu într-un salon cu alți trei sau patru bolnavi. Consider că este esențial să existe un spațiu și un moment dedicate acestui consult, astfel încât pacientul să se simtă în siguranță, să înțeleagă etapele intervenției și să dobândească încredere. Pe lângă comunicare, consider obligatoriu ca explicațiile oferite pacientului să fie formulate în termeni accesibili. Degeaba explic în termeni medicali specializați, dacă pacientul rămâne la fel de nedumerit ca la început. Este necesar să mă adaptez limbajului său pentru a mă asigura că a înțeles ce se va întâmpla.”
De asemenea, colaborarea strânsă cu secția de chirurgie garantează succesul intervențiilor:
„La fel ca în cazul consultului preanestezic, avem o întâlnire preliminară între medicul anestezist și cel chirurg, încă dinaintea examinării pacientului, în cadrul căreia ne sunt comunicate planul intervenției, procedurile chirurgicale și riscurile asociate. Pe baza acestor informații, putem ajusta corespunzător doza de anestezic și durata anesteziei, care în cazul unei intervenții majore diferă considerabil față de o operație simplă, cum ar fi cea de colecist.”
Activitatea în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu
„M-am acomodat aici. Avem o secție mare, probabil printre cele mai mari din spital, cu un număr însemnat de personal ce depășește 100 de persoane, incluzând asistenții medicali, infirmierele și brancardierii. Deși suntem mulți, efectivul rămâne insuficient. Este nevoie de personal calificat pentru a asigura o îngrijire optimă pacienților, fără ca personalul să fie nevoit să se fragmenteze în multiple direcții. Personalul de care dispunem este, totuși, de un real ajutor, iar colegii mei sunt profesioniști desăvârșiți. În cazul în care o manoperă nu reușește din prima și este nevoie de sprijin, nu s-a întâmplat niciodată să solicit ajutorul unui coleg și acesta să refuze. Situațiile medicale foarte grave sunt analizate în cadrul raportului de dimineață, beneficiind astfel de perspective multiple și de alternative terapeutice în cazul în care prima metodă nu a dat rezultate. Comunicarea între colegi este foarte importantă.”
În sprijinul pacienților, medicii folosesc o gamă largă de medicamente moderne pentru a reduce anxietatea și durerea:
„Încercăm să utilizăm medicamente pentru care literatura de specialitate nu raportează frecvent coșmaruri. Există și substanțe, precum ketamina, pe care încercăm să le administrăm restrictiv, doar atunci când este absolut necesar și în cazuri de traumă cu instabilitate hemodinamică. Folosim hipnotice, antialgice, precum și antibiotice și antiinflamatoare, alături de morfină și fentanil. De asemenea, utilizăm midazolamul, un medicament care induce un grad de amnezie, explicând starea de amțițeală și confuzie a pacienților imediat înainte sau după trezire. Această medicație ne ajută să combatem anxietatea pe care pacientul o are în momentul în care vede toată echipa medicală îmbrăcată și pregătită și anxietatea pacientului legată de zgomotele din sala de operație.”
Cercetare, familie și împlinire profesională
Dedicarea pentru profesie depășește granițele spitalului, Raluca Bădilă îmbinând activitatea clinică cu cercetarea și viața de familie:
„În timpul liber mă ocup de cercetare medicală, fiind în același timp și doctorand în cadrul universității. Toată activitatea de cercetare se desfășoară exclusiv în afara programului de spital. Bineînțeles, acord timp și familiei. Momentele petrecute pe deplin alături de băiețelul și soțul meu reprezintă sursa mea principală de reîncărcare a bateriilor. Mi-a plăcut întotdeauna să cercetez și să verific dacă datele din literatura de specialitate pot fi aplicate cu succes în secția noastră. Apreciez inovația și oportunitatea de a testa soluții noi în beneficiul pacienților. Consider că aceste demersuri trebuie analizate și discutate alături de colegi, cu care am o colaborare excelentă și foarte strânsă. În situații limită ne susținem reciproc, motiv pentru care am considerat oportun ca pacienții din Sibiu să beneficieze de cele mai recente inovații în materie de îngrijire medicală. Cea mai mare satisfacție constă în posibilitatea de a ajuta un pacient să depășească momentele critice din Terapie Intensivă. Satisfacția pe care o simți când pacientul pleacă pe picioare și îți zâmbește și îți mulțumește, nu se compară cu nimic.”
