Trei băieți născuți prematur, cu greutăți cuprinse între 750 și 1.030 de grame, au trecut cu bine peste primele luni de viață și se pregătesc să plece acasă. Mama lor, Andreea Fofelzan, povestește despre lupta dusă alături de medicii și asistentele Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Andreea Fofelzan are 26 de ani, este din Sibiu și și-a dorit foarte mult un copil. În luna ianuarie a aflat că este însărcinată, iar vestea că va avea tripleți a venit cu bucurie, lacrimi, dar și multe necunoscute.
Sarcina nu a fost ușoară. Din luna februarie, tânăra a fost nevoită să stea la pat pentru a putea duce sarcina cât mai mult. Cu o săptămână înainte de naștere a fost internată pentru monitorizare, după ce unul dintre copii nu mai era alimentat constant.
Trei copii născuți prin cezariană de urgență
Medicul Valentin Voiașciuc, care a monitorizat sarcina, a constatat că situația se înrăutățea și a decis efectuarea unei cezariene de urgență.
Cei trei băieți s-au născut în 4 iunie 2026. Aveau numai 750 de grame, 1.010 grame și 1.030 de grame.
„Doctorii au reacționat imediat, iar sala de nașteri a fost plină de doctori, asistenți și studenți. Operația a decurs foarte bine, iar după câteva ore am primit vestea că cei trei copilași au reușit să supraviețuiască”, a povestit mama.
Andreea spune că nu va uita niciodată momentul în care a auzit primele strigăte ale copiilor săi.
„Când le-am auzit pentru prima dată strigătele, erau trei tonalități diferite. Când m-am văzut întinsă pe pat, m-am rugat ca ei să fie bine, iar Dumnezeu m-a ascultat”, a mărturisit aceasta.
Prima întâlnire, printre aparate și cabluri
Mama și-a văzut mai clar copiii la două zile după operație, în Secția de Neonatologie. Erau foarte mici, conectați la aparate și înconjurați de cabluri.
Unul dintre cele mai emoționante momente a fost acela în care a putut să îi țină pentru prima dată în brațe.
„Toți trei aveau căciulițe tricotate, erau plini de cabluri și erau atât de micuți, încât îți era frică și să îi miști. Cel mai mic dintre ei m-a ținut de deget. Toată mânuța lui era cât unghia de la degetul mare. A fost o alinare că totul va fi bine”, a spus Andreea Fofelzan.
Copiii au învățat să respire și să mănânce singuri
În săptămânile care au urmat, cei trei băieți au făcut progrese importante. Au început să respire singuri, să mănânce din biberon și să își coordoneze mișcările.
Mama le urmărea zilnic greutatea și fiecare pas înainte devenea un motiv de bucurie.
„Poate pentru alți părinți ceea ce enumăr nu este mare lucru, dar pentru ei a fost un efort mare”, a explicat aceasta.
Andreea le-a mulțumit medicilor și asistentelor din cadrul Spitalului Județean Sibiu pentru sprijinul acordat pe parcursul sarcinii, al nașterii și în perioada petrecută la Neonatologie. Ea i-a menționat pe medicul Valentin Voiașciuc și pe medicul anestezist Bogdan Vintilă, dar și întreaga echipă care a îngrijit copiii.
„Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar nouă ni i-a scos în cale pe cei mai buni”, a transmis mama.
„Cei trei muschetari” sunt pregătiți să ajungă acasă
Andreas, Ianis și Gabriel sunt descriși de mama lor drept trei băieți asemănători ca aspect, dar cu personalități diferite. Unul este mai sensibil, altul mai hotărât, iar cel de-al treilea este mai afectuos. Mama îi deosebește după gropițele din obraji și din bărbie.
După aproape trei luni în care spitalul le-a fost casă, cei trei copii sunt pregătiți pentru următoarea etapă.
„Pentru mine este o reușită, deoarece copiii se pot numi băieți mari și sunt pregătiți de următoarea etapă: drumul spre casă”, a spus Andreea.
Prima dorință a mamei este să se bucure de familia sa departe de măști, dezinfectante și halate.
„Cei trei muschetari, Andreas, Ianis și Gabriel, sunt niște băieți cuminți. În spital am învățat cum să lucrez cu ei și cred că va fi totul bine”, a adăugat aceasta.
Pentru mamele care trec printr-o sarcină dificilă, Andreea Fofelzan are un mesaj simplu: „Nu vă pierdeți speranța. Dumnezeu e mare. Faceți tot ce ține de voi ca ei să fie bine, pentru că finalul merită orice sacrificiu.”
