Durerea cronică, pierderea mobilității sau deformările articulare pot ajunge, în anumite situații, să necesite intervenție chirurgicală. Dr. Mircea Ciprian Sopon, medic primar în Secția Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, explică atunci când este indicată operația, cum trebuie pregătit pacientul și ce presupune protezarea unei articulații.
Ortopedia și traumatologia sunt reunite în aceeași specialitate medicală, dar se ocupă de categorii diferite de afecțiuni. Ortopedia vizează în special bolile cronice ale aparatului locomotor, precum coxartroza, gonartroza, scolioza, hallux valgus, displaziile sau tumorile, în timp ce traumatologia tratează leziunile acute provocate de accidente: fracturi, luxații sau entorse.
Potrivit medicului sibian, operația ortopedică devine o opțiune atunci când tratamentul conservator nu mai reușește să controleze boala.
„Intervențiile chirurgicale în afecțiunile ortopedice sunt indicate atunci când afecțiunile osteoarticulare nu pot fi gestionate prin tratament conservator, cum ar fi fizioterapia, tratamentul medicamentos sau ajustările stilului de viață”, explică dr. Mircea Ciprian Sopon.
Printre intervențiile frecvente se numără artroplastia de șold sau genunchi, operația pentru hallux valgus, osteotomiile de corecție și exciziile tumorale.
Durerea și pierderea mobilității, printre semnalele importante
Una dintre principalele indicații pentru o intervenție chirurgicală este durerea cronică, de origine articulară sau musculară, care persistă în ciuda tratamentului.
Un alt semnal este diminuarea mobilității. Atunci când pacientul începe să întâmpine dificultăți la activități obișnuite, precum mersul, urcatul scărilor sau ridicarea brațelor, cauza poate fi o degenerare severă a articulației.
„Chirurgia poate ajuta la restabilirea mișcării și la îmbunătățirea calității generale a vieții”, arată medicul.
Deformările vizibile ale membrelor sau ale coloanei vertebrale pot reprezenta, de asemenea, o indicație pentru intervenția chirurgicală.
Pregătirea pentru operație este esențială
În cazul intervențiilor programate, pregătirea preoperatorie este considerată la fel de importantă precum operația propriu-zisă. Mulți dintre pacienții care ajung la protezare articulară sunt vârstnici și prezintă și alte boli, care trebuie evaluate și controlate înainte de intervenție.
În cazul artroplastiilor majore sunt necesare analize de sânge, verificarea funcției renale și hepatice și investigații imagistice precum radiografia, RMN-ul sau CT-ul.
În funcție de bolile asociate, pacientul poate avea nevoie și de consultații de cardiologie, anestezie, diabetologie sau pneumologie.
Înaintea operației trebuie controlate tensiunea arterială și glicemia, iar eventualele infecții active trebuie tratate. Totodată, medicii evaluează riscul de formare a cheagurilor de sânge și stabilesc măsurile de profilaxie.
Un rol important îl are și informarea pacientului.
Acesta trebuie să cunoască procedura, riscurile, rezultatul realist care poate fi obținut și etapele recuperării. Renunțarea la fumat și alcool, menținerea unei greutăți adecvate și igiena sunt alte elemente care pot influența evoluția postoperatorie.
Orice intervenție chirurgicală presupune riscuri
Operațiile ortopedice pot avea atât riscuri generale, cât și unele specifice specialității.
Printre complicațiile generale se află infecțiile postoperatorii, sângerările, reacțiile asociate anesteziei, tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară. În special la pacienții cu boli asociate pot apărea și complicații cardiovasculare, neurologice sau respiratorii.
În ortopedie pot exista și riscuri precum întârzierea consolidării osoase, rigiditatea articulară, leziunile nervoase sau vasculare, problemele legate de implanturi ori dificultățile de vindecare a plăgii.
Reducerea acestor riscuri presupune evaluarea completă a pacientului, profilaxie antibiotică și anticoagulantă, respectarea tehnicii chirurgicale și a regulilor de asepsie, dar și mobilizarea precoce și recuperarea supravegheată.
Recuperarea poate dura de la câteva săptămâni la un an
Durata recuperării diferă de la un pacient la altul și depinde de tipul și complexitatea intervenției, regiunea afectată, vârsta, starea generală și respectarea programului de recuperare.
„În general, perioada de recuperare poate varia de la câteva săptămâni până la câteva luni. În cazul unor intervenții mai complexe, recuperarea funcțională completă poate necesita 6–12 luni sau chiar mai mult”, explică dr. Sopon.
Primele săptămâni sunt dedicate controlului durerii și inflamației, protejării zonei operate și reluării treptate a mobilității.
Ulterior, kinetoterapia și fizioterapia urmăresc recâștigarea forței musculare și a mobilității.
Momentul revenirii la activitățile cotidiene, serviciu sau sport este stabilit individual de medicul ortoped și kinetoterapeut, în funcție de evoluția fiecărui pacient.
Ce înseamnă protezarea unei articulații
Protezarea articulară, cunoscută și sub denumirea de artroplastie, presupune înlocuirea suprafețelor articulare deteriorate cu componente artificiale realizate din materiale biocompatibile.
Protezele pot conține aliaje metalice, precum titan sau cobalt-crom, ceramică și polietilenă de înaltă densitate.
„Scopul intervenției este de a restabili cât mai aproape de normal anatomia și biomecanica articulației afectate”, explică medicul SCJU Sibiu.
Obiectivul principal este diminuarea sau eliminarea durerii, redobândirea mobilității, corectarea deformărilor și îmbunătățirea funcției membrului afectat.
În funcție de gradul de deteriorare a articulației, protezarea poate fi totală sau parțială.
Pentru pacient, beneficiile pot însemna reducerea semnificativă a durerii, creșterea mobilității, corectarea deformărilor și, în funcție de situație și profesie, revenirea la o viață socială și profesională cât mai apropiată de cea normală.
Rezultatul final depinde însă nu doar de intervenția chirurgicală, ci și de starea generală a pacientului și de modul în care acesta urmează programul de recuperare postoperatorie.
