Exploatări de aur în secolul al XIX-lea, prospecțiuni pentru plumb și fier, cariere de piatră care au contribuit la construirea Sibiului și cercetări geologice aprofundate în perioada comunistă. Istoria mineritului în zona Rășinariului este mult mai bogată decât s-ar putea crede. Documente și lucrări științifice publicate în 1915, 1965 și 2023 arată că resursele minerale din Munții Cindrel erau cunoscute și studiate cu mult înaintea actualului proiect de exploatare a rocilor magnezitice de la Valea Dobra.
O societate sibiană exploata aur în munții Rășinariului acum două secole
Istoria mineritului în zona Rășinariului este mult mai veche decât actualele discuții despre exploatarea rocilor magnezitice din Valea Dobra. Una dintre cele mai interesante mărturii se găsește în Monografia comunei Rășinariu, publicată în 1915 de profesorul Victor Păcală, lucrare premiată de Academia Română, care cuprinde sute de pagini dedicate geografiei, economiei, istoriei și vieții comunității.
În capitolul consacrat geologiei, autorul prezintă nu doar structura munților din jurul comunei, ci și încercările de valorificare a resurselor minerale. Potrivit acestuia, la începutul secolului al XIX-lea, o societate pe acțiuni din Sibiu a început exploatarea unor zăcăminte aurifere existente în munții Rășinariului.
„La începutul secolului trecut o societate pe acții din Sibiiu s’a apucat să exploateze zăcămintele ce conțin aur. Minele însă au fost părăsite, dovedindu-se a fi nerentabilă întreprinderea”, consemna Victor Păcală în 1915.
Mărturia atestă existența unor exploatări aurifere, nu doar a unor cercetări privind prezența metalului prețios în subsol. Autorul explică și faptul că aurul era întâlnit în foi foarte subțiri sau inclus în cuarț, în cantități variabile de la un loc la altul.
Fier, plumb, argint și alte minerale identificate în munții comunei
Aurul nu era singura resursă care atrăgea interesul celor care studiau munții Rășinariului. Victor Păcală menționează fierul, sub formă de limonit, arsenopirita, plumbul cu impregnațiuni de argint, grafitul și cianitul. Descrierea geologică include și magnetit, precum și numeroase varietăți de șisturi, gnaisuri și roci granitice.
În cazul fierului, autorul considera că existau perspective economice importante, iar explorările încercau să stabilească întinderea zăcămintelor. O eventuală exploatare era legată inclusiv de posibilitatea transportului minereului către rețeaua de căi ferate.
În privința plumbului, situația era diferită. Monografia arată că explorările realizate în vederea exploatării nu au oferit rezultate satisfăcătoare, motiv pentru care lucrările au fost întrerupte.
La începutul secolului XX, munții Rășinariului erau deja cunoscuți pentru varietatea resurselor minerale, iar unele dintre acestea făcuseră obiectul unor încercări concrete de valorificare economică.
Piatra din Rășinari a contribuit la construirea Sibiului
Mult mai extinsă decât exploatarea metalelor era extragerea pietrei pentru construcții. La începutul secolului trecut, această activitate reprezenta o sursă de venit pentru locuitorii comunei, iar materialul extras era transportat și folosit în Sibiu.
Victor Păcală arăta că piatra era tăiată în special pe Râul Caselor și Râul Ștezii și era utilizată la clădiri, drumuri și alte construcții. Amploarea acestei activități este ilustrată printr-o afirmație memorabilă a autorului, potrivit căreia rășinărenii se puteau lăuda că „Sibiiul-jumătate e clădit din piatra munților lor”.
Dincolo de caracterul figurativ al expresiei, mărturia arată rolul important pe care resursele de piatră din Rășinari l-au avut în dezvoltarea orașului Sibiu.
În capitolul economic al monografiei este descrisă și o veche exploatare de calcar situată pe Râul Ștezii, la marginea vestică a localității. Autorul preciza că aceasta fusese cândva foarte productivă, dar activitatea era deja oprită în 1915.
Interesant este că Păcală identificase și un alt sector cu potențial industrial: zona dintre Valea Dobrii și Șibișel. Aici, potrivit cercetărilor cunoscute la acea vreme, se găsea piatră de var la adâncimi relativ accesibile, care ar fi putut fi utilizată pentru producerea cimentului.
Aceasta este una dintre cele mai vechi mențiuni explicite ale Văii Dobrii într-o lucrare dedicată resurselor minerale ale comunei.
Geologii austrieci cercetau zona încă din secolul al XIX-lea
Interesul științific pentru geologia Rășinariului a precedat monografia din 1915. Victor Păcală își întemeia o parte a prezentării pe lucrări mai vechi, elaborate de geologi și naturaliști care cercetaseră Transilvania în perioada administrației austriece.
Printre autorii citați se numără Michael Johann Ackner, cunoscut pentru contribuțiile sale la mineralogia și geologia Transilvaniei, precum și Franz von Hauer și Guido Stache, autorii lucrării Geologie Siebenbürgens, publicată în secolul al XIX-lea.
Aceste cercetări au contribuit la identificarea și descrierea formațiunilor cristaline din Munții Cindrel. Erau cunoscute prezența șisturilor, gnaisurilor, granitelor, calcarelor și a unor roci cu mineralizații metalifere.
În monografia sa, Păcală acordă o atenție specială văii Șibișelului, unde descrie o structură geologică variată, cu pegmatite, mică, sericit, marmură și serpentin. El menționează inclusiv existența magnetitului și a unor intercalații de azbest în anumite formațiuni de serpentin observate în zonă.
Această descriere istorică privește formațiunile geologice cercetate la vremea respectivă și nu trebuie confundată cu rezultatele analizelor mineralogice ale actualului proiect Valea Dobra.
Cercetările din perioada comunistă: un studiu de referință publicat în 1965
O nouă etapă importantă în cunoașterea geologiei zonei a fost reprezentată de cercetările realizate de geologul Marcela Dessila-Codarcea, materializate în lucrarea Studiul geologic și petrografic al regiunii Rășinari–Cisnădioara–Sadu, publicată în 1965 în volumul VI al Memoriilor Comitetului Geologic.
Sibiu Independent a consultat această lucrare, inclusiv hărțile geologice și planșele fotografice care o însoțesc.
Studiul analizează în detaliu structura geologică a unei regiuni extinse, delimitate de Rășinari, Cisnădioara și Sadu, și sintetizează atât observațiile proprii ale cercetătoarei, cât și rezultatele unor investigații științifice anterioare.
Un capitol separat este consacrat formațiunilor geologice din Valea Muntelui, aflată în apropierea Văii Dobrii. În această zonă, autoarea identifică și descrie un complex de roci peridotitice, gabroice și amfibolitice, precum și transformările mineralogice produse în interiorul acestuia.
Peridotitele sunt roci ultramafice bogate în minerale care conțin magneziu și fier. Prin procese naturale de transformare, o parte dintre acestea pot deveni serpentinite, roci de interes pentru anumite utilizări industriale datorită conținutului lor de magneziu.
Cercetătoarea descrie structura acestor formațiuni, relațiile dintre diferitele tipuri de roci și fenomenele de metamorfism care au contribuit la formarea lor. Lucrarea cuprinde observații microscopice, profile geologice și o hartă color care permite identificarea distribuției principalelor unități geologice.
Astfel, existența complexului de roci ultramafice din Valea Muntelui era cunoscută și documentată științific cu peste șase decenii înaintea actualului proiect industrial.
Hărțile geologice din 1965 și 1975, documente importante pentru istoria zonei
Studiul Marcelei Dessila-Codarcea include o hartă geologică detaliată a regiunii Rășinari–Cisnădioara–Sadu și o schiță tectonică. Acestea prezintă distribuția formațiunilor cristaline și contactele dintre principalele unități geologice.
În legenda hărții apare distinct „Seria de Valea Muntelui”, care include zone de roci ultrabazice, gabroice și amfibolitice. Este tocmai categoria de formațiuni geologice care prezintă interes în raport cu resursele de serpentinite magneziene.
Cercetările au continuat și după 1965. În 1968 a fost publicată foaia geologică Sibiu la scara 1:200.000, împreună cu o notă explicativă, iar în 1975 a apărut o altă hartă geologică a zonei Sibiului, la scara 1:50.000.
Aceste documente arată că regiunea a fost studiată și cartografiată sistematic, în mai multe etape, cu mult înaintea investițiilor miniere contemporane.
Cercetare modernă: nichel, cupru, cobalt și bismut în probe din Valea Muntelui
O altă etapă a cercetării geologice este consemnată într-o lucrare științifică prezentată în 2023, la o conferință internațională de geologie economică organizată la Zürich.
Studiul, intitulat Ni-Cu-Co-Bi mineralization in Valea Muntelui ultramafic complex (Cindrel Mountains, Romania), este semnat de George Dincă, Gavril Săbău și Andra Filiuță, cercetători ai Institutului Geologic al României.
Autorii au analizat probe provenite din două foraje de explorare, folosind metode moderne de microscopie și analiză mineralogică. Cercetările au evidențiat prezența unor asociații minerale care conțin nichel, cupru, cobalt și bismut, inclusiv minerale precum pentlanditul, calcopirita și cobaltitul.
Un detaliu interesant apare în secțiunea de mulțumiri a lucrării: cercetătorii menționează compania Mineral Proiect Invest SA, căreia îi mulțumesc pentru accesul la probele din Valea Muntelui.
Această informație stabilește o legătură documentară între cercetarea științifică recentă și investigațiile geologice realizate în cadrul actualului proiect. Studiul descrie prezența unor mineralizații suplimentare, pe lângă resursa de magneziu care stă la baza proiectului industrial.
Proiectul actual Valea Dobra și legătura cu cercetările istorice
În septembrie 2026, compania Mineral Proiect Invest SA a obținut licența de exploatare pentru roci magnezitice, respectiv serpentine magneziene, în perimetrul Valea Dobra din comuna Rășinari.
Potrivit fișei perimetrului de exploatare, document analizat de Sibiu Independent, licența acoperă o suprafață de 9,152 kilometri pătrați, echivalentul a aproximativ 915 hectare. Această suprafață reprezintă întregul perimetru minier licențiat.
Cariera propriu-zisă ar urma să se extindă treptat, până la o suprafață cumulată de aproximativ 7 hectare în primii 20 de ani de exploatare, reprezentând mai puțin de 1% din suprafața totală a perimetrului licențiat.
Compararea fișei de exploatare MPI cu harta geologică din 1965 pune în evidență legătura dintre cercetările istorice ale formațiunilor din Valea Muntelui și resursele magnezitice investigate în prezent.
Rocile ultramafice, peridotitele și serpentinitele din această parte a Munților Cindrel erau cunoscute și descrise în literatura geologică de specialitate cu mult înaintea actualului proiect.
Peste două secole de minerit și cercetare geologică
Privite împreună, documentele istorice și științifice conturează o imagine mult mai complexă a economiei și resurselor Rășinariului. Comuna, asociată în special cu păstoritul, prelucrarea lemnului și tradițiile Mărginimii Sibiului, a avut și o componentă extractivă importantă, astăzi mult mai puțin cunoscută.
La începutul secolului al XIX-lea existau încercări de exploatare a aurului. În secolul următor erau documentate explorări pentru plumb și fier, alături de cariere de piatră care alimentau construcțiile din Sibiu. Cercetările geologice austriece și transilvănene au fost continuate în perioada comunistă prin studii petrografice, cartografieri și analize ale formațiunilor cristaline. În ultimele decenii, metodele moderne au permis identificarea unor asociații mineralogice suplimentare și evaluarea posibilităților de valorificare industrială a resurselor bogate în magneziu.
Actualul proiect de la Valea Dobra reprezintă astfel o nouă etapă în istoria interesului pentru resursele subsolului Rășinariului. Dincolo de dezbaterile contemporane despre exploatare, documentele istorice arată că munții comunei au atras de peste două sute de ani atenția întreprinzătorilor și a oamenilor de știință, iar cercetările din ultimele decenii au adus o cunoaștere tot mai detaliată a bogățiilor minerale existente în această parte a Mărginimii Sibiului.
