Să fii medic într-un spital clinic de urgență înseamnă să trăiești într-un ritm alert, unde nicio zi nu seamănă cu alta, iar deciziile luate la secundă pot schimba vieți. Cu o experiență de patru decenii în slujba pacienților, Mihaela Chialda, medic-șef al Secției ORL din cadrul Spitalului Județean încă din anul 2014, ne-a oferit o perspectivă sinceră din spatele culiselor medicale, dar și o mică parte din viața sa privată.
„Pe vremea mea se făcea o stagiatură de trei ani după absolvirea facultății. Am urmat facultatea la Cluj, iar stagiatura am făcut-o la Sibiu, fiind sibiancă. Aveam stagii de câte șase luni pe toate specialitățile. Atunci mi-am dat seama că, deși inițial mă gândeam la o specialitate medicală precum medicina internă, îmi doream ceva chirurgical. Chiar la Revoluție am terminat stagiatura. Am fost repartizată în Moldova, dar nu am vrut să profesez acolo. Am crezut că lucrurile se vor schimba și voi putea rămâne în județul Sibiu, însă acest lucru s-a putut doar prin detașare. Atunci am hotărât să dau examenul de rezidențiat pentru o specialitate chirurgicală și am ales ORL-ul, obținând primul loc. La Sibiu erau opțiuni pentru ORL, chirurgie generală sau ortopedie, dar am simțit că ORL-ul este cel mai potrivit pentru mine, oferindu-mi și garanția că voi rămâne acasă. De multe ori spun că există o forță divină sau un destin care te îndrumă exact acolo unde trebuie să ajungi”, ne-a spus medicul care a ales să rămână acasă, chiar dacă inițial părea că viața îi pune bețe în roate
Traseul profesional al vremii includea o stagiatură obligatorie de trei ani după facultate, urmată de repartiția guvernamentală. Absolvenții erau trimiși obligatoriu în posturi din diverse colțuri ale țării, iar schimbarea locului de muncă sau transferul definitiv într-un alt județ era aproape imposibil fără aprobări birocratice. Detașarea reprezenta în acea vreme singura soluție provizorie și anevoioasă prin care un medic reușea să profeseze temporar aproape de casă.
O meserie de suflet
Traseul medical dintr-un spital de urgență este plin de provocări, iar fiecare caz aduce o încărcătură emoțională aparte. Medicul ne-a mărturisit că, oricât de mult ar avansa tehnologia sau inteligența artificială, legătura umană dintre medic, echipa medicală și pacient rămâne inima acestei profesii.
„Când am terminat facultatea, îmi puneam adesea întrebarea de unde vin bolile și ce putem face pentru a stabili un diagnostic mai precis și, în mod secundar, un tratament mai bun pentru pacienți. Sigur că am ajuns la 40 de ani de experiență, dar întrebări încă mai există. Când am absolvit, am învățat de la profesorii mei că nu există boală, ci bolnav. Prin urmare, fiecare pacient are o particularitate a sa, la care noi, ca medici, trebuie să fim extrem de receptivi. Acum, încetul cu încetul, ne întoarcem de unde am plecat, dar la un cu totul alt nivel. Se caută tot mai mult tratamentele personalizate pentru pacient, realizate chiar pe baza testelor genetice. Aceasta este tendința clară spre care ne îndreptăm, însă nu putem spune că ne întoarcem în trecut, deoarece tehnologia își spune cuvântul în mod categoric, iar știința a progresat extraordinar de mult în acest sens. Într-un spital clinic de urgență vin pacienți cu cazuri grave sau mai puțin grave, dar ești supus în permanență unei rutine complexe. Cazurile sunt mereu diverse, iar uneori un caz poate fi mult mai grav decât altele. Chiar zilele trecute spuneam că este de ajuns să ai un singur caz extrem de grav și lucrezi pentru el cât pentru alți zece pacienți. Pe lângă o pregătire solidă, medicul trebuie să gândească și să anticipeze tot drumul pe care îl va parcurge alături de pacient. Când un pacient vine în spitalul nostru, medicul pleacă alături de el pe un drum la capătul căruia sperăm din tot sufletul să-i alinăm suferința. Iar pe acest drum, pacientul nu este singur doar cu medicul. Există un personal dedicat pentru îngrijire, asistente, infirmiere și brancardieri, care ajută, fiecare după posibilitățile, știința și cunoștințele sale. Medicina nu este o știință pură, ea are o latură umană deosebită pe care trebuie să o acceptăm. Trebuie să ai empatie față de suferința pacientului și să-i înțelegi fricile.”
Cât despre valul tehnologic și utilizarea inteligenței artificiale de către pacienți, medicul consideră că discernământul clinic și empatia umană nu vor putea fi înlocuite niciodată.
„Asistăm la un adevărat tsunami tehnologic la nivel global, de care beneficiem și noi și sperăm să beneficiem în continuare de toate noutățile care apar. Sigur că te ajută foarte mult să intri pe internet și să găsești date, dar omul nu va putea fi înlocuit complet de inteligența artificială, tocmai datorită acestei laturi umane. Relația dintre medic și pacient este bazată pe dimensiunea umană a medicinei, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ai cunoștințe științifice solide în spate. În mod mecanic, chiar și un robot poate învăța o tehnică operatorie. Însă când aplici acea tehnică, când este momentul oportun pentru pacient să-i prescrii un tratament sau când trebuie să-i schimbi tratamentul, toate acestea le poate decide doar un medic. Față de acum 40 de ani, există numeroase analize suplimentare care ne ajută să diagnosticăm o boală ascunsă. Avem la dispoziție investigații radiologice, computer tomograf și rezonanță magnetică tot mai performante. Cu toate acestea, medicul este cel care coroborează toate aceste date cu anamneza. Până la urmă și doctorii sunt oameni, iar pacientul are de multe ori o stare de frică, de timorare și anxietate și spune: «De ce mi se întâmplă mie? De ce sângerez? De ce am aceste probleme?». Din acest motiv, latura umană trebuie să persiste întotdeauna.”
Drumul spre medicină și înapoi acasă
Alegerea carierei medicale a venit ca un moment de cotitură neașteptat în adolescență. Deși era pregătită pentru o carieră în științele exacte, medicul Mihaela Chialda a simțit că menirea ei era alta, ajungând ulterior să opteze pentru o specialitate chirurgicală complexă și fascinantă.
„Decizia a fost destul de bruscă. În liceu mergeam la olimpiadele de matematică și fizică, domenii care îmi plăceau în mod deosebit. Brusc, în clasa a XII-a, am decis să dau la medicină, deși aveam un loc asigurat pe profilul real. Tatăl meu a fost medic. Nu știu dacă acest lucru m-a influențat direct, dar probabil așa a fost să fie în destinul meu. Ulterior, m-am tot întrebat de unde apar bolile, fiindcă și pacientul te întreabă des de la ce s-a îmbolnăvit, iar noi trebuie să căutăm răspunsuri care să ne ajute în stabilirea tratamentului.”
Ce înseamnă specialitatea ORL
Explicând complexitatea acestei ramuri medicale, medicul Mihaela Chialda o compară cu cele mai exigente domenii chirurgicale din lume.
„ORL este o specialitate care în alte țări, cum ar fi în Statele Unite, este cotată imediat după neurochirurgie, deoarece este extrem de complexă, vizând nasul, gâtul și urechile. Aceste trei regiuni se pot influența reciproc, iar chirurgia cervicală este una dificilă, implicând pachete vasculo-nervoase de o importanță vitală. Noi, la Spitalul Clinic Județean, practicăm în principal un ORL de urgență, unde ajung cazuri complexe și grave, ceea ce ne obligă să stăpânim foarte bine întreaga patologie.”
Coordonarea Secției ORL, modernizarea pavilionului și eforturile din spate
Aflată la conducerea secției din anul 2014, Mihaela Chialda a trecut alături de echipa sa prin reorganizări dificile, relocări temporare din cauza lucrărilor de renovare ale clădirilor spitalului și prin presiunea pandemiei, reușind în final să readucă secția la un standard modern.
„Preluarea conducerii secției a avut loc în jurul anului 2014. În acești ani, Secția ORL a trecut prin multe încercări. A fost necesară renovarea Clinicii de Boli Infecțioase, motiv pentru care colegii de acolo s-au mutat temporar la noi, iar noi ne-am mutat pe Chirurgie. Ulterior, s-a renovat și clădirea noastră. Depindem de o aparatură complexă pe care am fost nevoiți să o mutăm prin curtea spitalului, ceea ce a reprezentat un inconvenient major. După renovare ne-am întors, dar a urmat pandemia, perioadă în care, timp de trei ani, am funcționat din nou în alte locații. Am reușit totuși să amenajăm o sală de operație model, conformă tuturor exigențelor. Acum suntem din nou acasă, în pavilionul ORL, o clădire cu o istorie de aproape 200 de ani. Dacă la începutul carierei mele nu aveam posibilitatea de a efectua anestezie generală în cadrul pavilionului, acum operăm sub anestezie generală chiar la noi pe secție. Este o realizare imensă, care sporește considerabil confortul pacientului, oferindu-i condiții optime fără a mai fi transportat prin curtea spitalului, indiferent de anotimp.”
Munca de medic presupune o dedicație uriașă, care se extinde adesea mult peste programul oficial și afectează viața personală.
„Dacă privesc în urmă, șase ani de facultate, trei ani de stagiatură și trei ani de rezidențiat, înseamnă 12 ani dedicați exclusiv formării profesionale. Din acest motiv, viața personală are uneori de suferit. De multe ori mergi acasă și cei dragi îți spun să lași gândurile și grija pacienților la ușă, dar este imposibil. Mă surprind adesea acasă gândindu-mă ce soluții mai pot găsi pentru un pacient sau cum să-i programez investigațiile. Secția este bine dotată, dar este nevoie în permanență de înnoire, deoarece aparatele sunt extrem de sensibile. Spre exemplu, un fibroscop flexibil are o durată medie de utilizare de aproximativ doi ani, în funcție de numărul de proceduri efectuate, după care se poate defecta. Tehnologiile avansează rapid, iar echipamentele se devalorizează moral, fiind necesară adaptarea lor continuă.”
Echipa medicală, provocarea gărzilor la domiciliu și procedurile administrative
O problemă majoră depășită cu succes de șefa de secție a fost deficitul acut de medici, care a adus personalul la pragul epuizării fizice din cauza numărului uriaș de gărzi.
„În urmă cu doi ani eram doar trei medici pe secție și ajunsesem să efectuez 20 de gărzi la domiciliu pe lună. Am fost aproape de burnout, starea de epuizare fiind extremă. Gardă la domiciliu înseamnă să fii permanent la dispoziție: ești sunat de la Urgențe, mergi în spital, te întorci acasă și poți fi chemat din nou. În funcție de cazuistică, sunt și nopți fără apeluri, însă cea mai frecventă urgență rămâne epistaxisul, sângerarea nazală, care necesită îngrijire de specialitate. Am luptat pentru scoaterea la concurs a unor noi posturi, iar prin aprobarea memorandumurilor necesare am adus doi medici tineri, reușind astfel să echilibrăm activitatea de gardă.”
Medicul ne-a evidențiat și rolul esențial pe care îl au asistentele medicale și infirmierele în funcționarea secției.
„Îmi doresc foarte mult să fim o echipă unită, iar doamnele asistente au un rol fundamental, deoarece petrec cel mai mult timp alături de pacienți pe parcursul turelor. Ele administrează tratamentele, monitorizează evoluția bolnavilor și pot raporta imediat medicului orice schimbare a stării de sănătate. În plus, pavilionul nostru fiind situat la aproximativ 500 de metri de clădirea centrală UPU-ATI, comunicarea continuă între personalul de pe secție și medicul aflat în gardă la domiciliu este vitală.”
Patologii frecvente, prevenție și factori de risc
Schimbările de sezon și stilul de viață au un impact direct asupra sănătății căilor respiratorii. Șefa Secției ORL ne-a explicat cum pot fi prevenite afecțiunile acute și ce semnale de alarmă nu trebuie ignorate.
„Prevenția joacă un rol esențial în cazul inflamațiilor acute de sezon precum amigdalite, rinite, rinosinuzite sau otite, care apar frecvent odată cu lăsarea frigului și a umezelii. Este important să avem un sistem imunitar puternic și să ne protejăm prin îmbrăcăminte adecvată. O altă urgență majoră o constituie epistaxisul, ale cărui cauze sunt adesea de natură cardiovasculară, cum ar fi hipertensiunea arterială sau administrarea incorect metabolizată a tratamentelor anticoagulante. Atunci când echilibrul se rupe, un vas de sânge se poate sparge, provocând o hemoragie care instalează repede starea de panică la pacient. De asemenea, sângerările pot fi cauzate de afecțiuni locale, de la sinuzite cronice netratate până la formațiuni tumorale.”
Referitor la afecțiunile tumorale grave din sfera cervico-facială, medicul atrage atenția asupra riscurilor majore provocate de fumat și alcool.
„În cazul tumorilor maligne de faringe și laringe, fumatul reprezintă factorul favorizant principal. Persoanele cu un istoric îndelungat de fumat ar trebui să efectueze un consult ORL de rutină la fiecare șase luni sau un an, mai ales dacă se instalează o răgușeală persistentă care se accentuează. De asemenea, cancerul de hipofaringe este strâns legat de consumul cronic de alcool, manifestându-se prin tulburări de deglutiție. În trecut, zona Sibiului înregistra o incidență crescută a acestei patologii din cauza poluării industriale de la Copșa Mică, însă odată cu oprirea activității fabricii, numărul cazurilor s-a redus considerabil.”
Sfaturi pentru tinerii medici
Curioși despre ce recomandări are medicul pentru cei care doresc să-i calce pe urme, Mihaela Chialda ne-a oferit câteva sfaturi simple, dar extrem de utile:
„Tinerilor le recomand în primul rând să își construiască o bază științifică extrem de solidă, stăpânind anatomia, fiziologia și fiziopatologia. În plus, este esențial să știi să gândești, să coroborezi datele și să anticipezi evoluția bolii. Empatia înseamnă și adaptarea limbajului la nivelul de înțelegere al pacientului. Dacă îi vorbesc în termeni medicali avansați, nu mă va înțelege; de aceea folosesc formulări accesibile pentru a stabili o comunicare eficientă. Iar când un pacient întreabă cât va dura spitalizarea, îi spun cu zâmbetul pe buze că durata depinde și de capacitatea organismului de a lupta cu boala. Protocoalele ne oferă ghidajul necesar, dar fiecare pacient reacționează diferit la tratament.”
Pierderea mirosului și a auzului poate reprezenta un semn care duce la demență
Sfera ORL găzduiește majoritatea simțurilor prin care omul interacționează cu lumea, iar pierderea lor are un impact psihologic major. Mai mult decât atât, medicul atrage atenția asupra faptului că dispariția bruscă a mirosului sau gustului poate ascunde probleme neurologice grave, fiind uneori chiar primul simptom de debut al demenței.
„Sfera ORL găzduiește simțuri fundamentale cum sunt auzul, echilibrul, mirosul, gustul și vocea. Atât timp cât funcționează normal nu le conștientizăm importanța, însă afectarea lor poate duce la izolarea socială a pacientului. Am văzut acest lucru în timpul pandemiei, când pierderea mirosului a fost un prim semn de afecțiune virală. De asemenea, dacă nu există o cauză locală vizibilă în nas, cum ar fi o sinuzită sau o deviație mare de sept, pierderea mirosului și a gustului poate reprezenta un simptom neurologic primordial, cauzat de o nevrită sau chiar un semn de debut al demenței. Este un aspect extrem de interesant pe care mulți pacienți nu îl conștientizează la timp. Din fericire, pentru alte afecțiuni, medicina modernă permite astăzi realizarea de timpanoplastii cu biomateriale avansate care înlocuiesc lanțul de osicioare, dăruindu-le pacienților șansa de a-și recăpăta auzul.”
În privința medicamentelor de care pacienții au foarte mare nevoie, sfatul medicului este ferm:
„Am toată încrederea în sistemul farmaceutic autorizat și controlat de Ministerul Sănătății. În schimb, descurajez ferm achiziționarea medicamentelor de pe internet, unde există un risc uriaș de falsificare, produsele putând conține substanțe inactive sau chiar dăunătoare.”
Liniștea din afara spitalului
Dincolo de activitatea didactică și medicală de pe secție, medicul Mihaela Chialda își reîncarcă bateriile prin hobby-uri simple, dar plăcute pentru suflet.
„Timpul liber este destul de limitat, însă îmi place foarte mult să citesc, lectura fiind o pasiune constantă în viața mea. De asemenea, mă relaxează plimbările în natură, unde mă pot bucura de liniștea pădurii și de soare. Fiind înconjurată de munți la Sibiu, prefer ca în vacanțe să merg la mare, iar când timpul îmi permite, gătesc cu mare drag pentru copiii mei.”
