În spatele fiecărui diagnostic se află un om, o viață și o poveste unică. Pentru Ion Nicolas Cătălin Ionuț, medic specialist ortoped-traumatolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și asistent universitar în cadrul Universității „Lucian Blaga”, actul medical își găsește adevărata valoare doar atunci când dincolo de imaginea de pe ecran este privit omul cu adevărat.. Într-o discuție deschisă, medicul sibian ne-a vorbit despre provocările unei specialități chirurgicale dure, despre realitățile din spatele gărzilor de la spital și despre relația frumoasă pe care o are cu noile generații de studenți.
O vocație formată din pasiune în mediul academic din Sibiu
Conexiunea cu universitatea și sistemul medical local reprezintă un pilon central în parcursul profesional al medicului, care a ales să-și investească energia și cunoștințele acumulate chiar în comunitatea în care s-a format.
„Momentan sunt doctorand în cadrul Institutului de Doctorate al Universității din Sibiu. Zic eu că est destul de important, dacă cumva cineva a investit în tine, să și rămâi în zona asta, să oferi înapoi pentru comunitate.”
Alegerea carierei medicale a fost ghidată de modele apropiate din familie, urmând un exemplu inspirat de sora sa:
„Ce a făcut ea am făcut și eu. Am mers pe specializări diferite, dar am fost pregătit pentru ce va urma în cariera mea chiar de sora mea.”
Filosofia sa de lucru pune mereu bolnavul înaintea investigațiilor imagistice:
„În cazul nostru ce ține de partea de ortopedie cum sunt radiografiile, încercăm să nu tratăm radiografiile, ci să tratăm pacienții care sunt în spatele lor. Pentru că orice pacient vine cu o poveste proprie, cu o viață trăită într-un fel, cu momente care i-au influențat viața. Și atunci niciodată un pacient nu se aseamănă cu celălalt. Este frumos să știi că ai făcut și tu parte din povestea lui și că l-ai ajutat și nu l-ai lăsat singur în momentele lui dificile.”
De ce ortopedia?
După absolvirea studiilor generale, orientarea spre ortopedie și traumatologie a venit natural, atras de complexitatea cazurilor și de satisfacția de a reda mobilitatea pacienților.
„Având în vedere că medicina generală ne oferă o gamă largă de specializări, am mai avut câteva idei, dar pe care le-am nepotrivite pentru mine. Am ales ortopedia pentru că este o specialitate un pic mai dură, mai palpitantă. Avem de-a face cu o mulțime de politraume, de accidente și cumva vezi pacientul care îți vine pe targă la spital, iar după o perioadă îl vezi când merge și cum și-a revenit. Ai astfel o satisfacție foarte mare, iar asta m-a făcut să aleg ortopedia. Mie mi se pare că este, în general, o specialitate care necesită o muncă fizică și o putere fizică un pic mai mare.”
Activitatea de zi cu zi la Spitalul Județean
Activitatea într-o secție de ortopedie dintr-un spital județean de urgență este împărțită strict între momentele de criză acută și chirurgia care îmbunătățește considerabil calitatea vieții pacienților.
„În ortopedie avem două tipuri de patologie. Odată este patologia acută, cu care pacientul se prezintă în urgență, cu traumatisme în urma accidentelor, în urma căderilor de la înălțimi sau a loviturilor. Aici cele mai întâlnite sunt fracturile de șold, fracturile de femur, fracturile de membru superior, de humerus, de radius, pe care trebuie să le tratăm de urgență. Pe de altă parte, avem pacienții cronici care dezvoltă afecțiuni degenerative, cum sunt artrozele, gonartroza, coxartroza. Acești pacienți trebuie pregătiți înainte de operație. Pentru ei nu este o urgență majoră, nu li se pune viața în pericol, însă intervențiile le schimbă cu adevărat viața. Ei vin cu dureri și cu impotențe funcționale relative, iar prin operație le creștem calitatea vieții post-operator. Lucrul acesta aduce din nou o satisfacție enormă pentru noi.”
Prevenția și importanța unui stil de viață sănătos
Dacă traumatismele cauzate de accidente nu pot fi mereu evitate, uzura articulațiilor poate fi încetinită prin măsuri preventive adoptate din timp.
„Un stil de viață sănătos și un regim alimentar corect sunt lucruri pe care trebuie să le adoptăm dinainte, adică să nu ne trezim că avem deja boala respectivă și abia atunci să ne întrebăm ce facem mai departe. Pentru că acolo nu mai putem întoarce timpul înapoi. Putem ameliora simptomatologia și putem încetini înaintarea bolii, dar nu o vom putea face să dispară complet. Dacă abordăm o viață activă, sportul joacă un rol foarte important în menținerea sănătății articulațiilor, iar asta ne-ar ajuta foarte mult să evităm aceste probleme.”
Controalele medicale periodice sunt esențiale, deși pacienții care vin preventiv, fără să aibă dureri, rămân o raritate în cabinete:
„După o anumită vârstă sau la primul semn că ceva nu este în regulă, pacientul ar trebui să se adreseze medicului pentru a efectua câteva investigații clinice și paraclinice, ca să știm că totul este în regulă. Aceștia sunt singurii care mai vin și dacă nu îi deranjează nimic. În rest, sunt foarte rari pacienții care pun atât de mult accent pe sănătatea lor, deși sănătatea este cel mai important lucru.”
Presiunea asupra serviciilor de urgență
Un fenomen tot mai accentuat în sistemul medical românesc îl reprezintă prezentarea la UPU a unor pacienți care nu au urgențe medicale reale, invocând adesea motive subiective.
„Din păcate, este o problemă cu care ne întâlnim tot mai des. Acești pacienți, o parte asigurați, o parte neasigurați, au impresia că totul li se cuvine și profită de legile în vigoare care spun că te duci în urgență și trebuie să fii tratat. Ei vin cu probleme vechi de un an sau doi. Ceea ce nu este în regulă, pentru că se consumă resursele spitalului, care ar trebui direcționate către patologii ce reprezintă cu adevărat o urgență. Astfel, ei profită de slăbiciunile sistemului.”
Situațiile paradoxale din timpul gărzilor demonstrează uneori o înțelegere greșită a noțiunii de urgență:
„Am avut oameni care s-au prezentat la urgență fără să aibă o urgență reală. Și nu poți să-i trimiți acasă, că n-ai cum, ești obligat să-i vezi. Astfel de lucruri încurcă programul medicilor și blochează totul. Se colmatează urgența și celelalte specializări din cauza numărului mare de pacienți care vin fără să reprezinte o urgență. Oamenii nu știu ce înseamnă cu adevărat urgența, că înseamnă ceva care îți pune viața în pericol.”
În viziunea medicului, soluțiile pentru corectarea acestei disfuncționalități trec obligatoriu prin educație civică și reglementări legislative mai aspre.
„Cu siguranță ar fi nevoie de educație pentru pacienți, plus de legi și sancțiuni mult mai bine formulate. Facem anumite acțiuni, dar nu ne gândim la consecințe. Ar trebui să avem dreptul să trimitem pacientul în ambulatoriu sau să punem pacientul să plătească o parte din consultația de urgență, deoarece se consumă resurse pur și simplu degeaba. Este nevoie de informare, de legi mai bine sistematizate și de sancțiuni pe măsură.”
Comunicarea medic-pacient
În prima linie a sistemului sanitar, relația directă cu bolnavul poate genera tensiuni, însă cheia rezolvării stă în comunicare și înțelegere profundă.
„Cum suntem în prima linie cu tot personalul medical și în contact direct cu pacientul, normal că acolo apar disensiunile, nu în altă parte. Aici este vorba despre empatie și despre felul în care vorbești cu pacientul și îi explici. Majoritatea înțeleg, dar sunt unii care poate nu vor sau nu pot să înțeleagă, iar aceasta este o problemă pe care trebuie să o rezolvăm. Comunicarea contează enorm, la fel și felul în care expui problema. Cineva spunea la un moment dat că o vorbă bună vindecă peste 90% din boli. Empatia pe care o oferi pacientului, încrederea și speranța pe care i le insufli creează o liniște interioară și îl ajută să simtă că nu este singur, că cineva îi poartă greutatea alături de el. Astfel, el trece mult mai ușor peste problemele cu care se confruntă. Un medic bun trebuie să fie un medic empatic.”
Cariera universitară și formarea viitoarelor generații de medici
Pasiunea pentru structura corpului uman l-a condus pe medicul Nicolas Ion spre catedra universitară, unde împărtășește studenților tainele anatomiei.
„Complexitatea corpului uman m-a fascinat, mi-a plăcut anatomia și am vrut să o descopăr până în cele mai mici detalii. Așa am ajuns pe Catedra de Anatomie, unde am reușit să intru ca asistent universitar. Pe lângă faptul că descopăr lucruri, încerc să le insuflu și celorlalți dragostea pentru corpul uman, deoarece anatomia reprezintă de fapt baza medicinei.”
Relația cu studenții de la medicină este bazată pe deschidere și respect reciproc, eliminând rigiditatea și teama din trecut:
„Avem o relație foarte bună. Studenții învață, sunt cooperanți, interesați și dornici să facă performanță. Din punctul meu de vedere, vor veni generații mult mai bune, probabil și datorită tehnologizării și a mijloacelor moderne de studiu. Este o relație de profesor-student păstrată însă în limite de prietenie. Nu trebuie să fim duri ca pe vremuri. Nu trebuie să le fie frică, ci trebuie să aibă respect, iar astfel ne putem desfășura activitatea în condiții excelente. Ei nu învață de frică, ci pentru că știu că informațiile îi vor ajuta în viitor. Când intri într-o sală, contează să simți atmosfera, să te mulezi pe așteptările studenților, să nu fii rigid sau dur, ci să vezi de la ce nivel pornesc, astfel încât să nu rămână goluri în pregătirea lor.”
Pentru viitorii medici care își doresc o carieră în domeniu, sfaturile medicului sunt clare:
„În primul rând, să fie oameni, să știe să empatizeze cu pacientul și să nu se gândească doar la diagnostic sau tratament. Să fie foarte atenți la povestea și la patologia din spatele problemelor pacientului. Să nu se lase descurajați de situațiile dificile în care vor fi puși, pentru că sunt multe și trebuie doar să știi să navighezi printre ele. Sunt multe coborâșuri, dar la urma urmei este un mediu ca multe altele.”
Condiții moderne la Spitalul Județean și gestionarea cazurilor complexe
Datorită faptului că a parcurs facultatea și toate stagiile de practică la Sibiu, adaptarea la mediul spitalicesc a decurs natural.
„Având în vedere că am făcut facultatea aici, toate practicile de vară și toate stagiile, mi-a fost ușor să mă acomodez, cunoscând deja multă lume din spital, medici, asistente. Este un mediu plăcut și propice pentru o activitate de calitate, fapt care te ajută foarte mult să evoluezi. Secția a fost recent renovată și se prezintă la standarde foarte înalte. Avem instrumentare și implanturi de nivel internațional, conform protocoalelor din toate spitalele din lume, adică exact aceleași implanturi. Am adoptat aceleași tehnici chirurgicale, motiv pentru care participăm constant la cursuri, congrese și simpozioane pentru a rămâne alături de ei la același nivel. Blocul operator este renovat, iar în opinia mea condițiile sunt foarte bune.”
Educație medicală continuă și importanța congreselor
Pe lângă activitatea clinică și cea didactică, medicul ortoped subliniază rolul esențial al reuniunilor profesionale de amploare pentru menținerea standardelor internaționale.
„Voi participa la Congresul Național de Ortopedie, unde se vor strânge majoritatea medicilor ortopezi din țară și din afară. Vor fi prezentări care vor acoperi o gamă largă de patologii pe care le facem și la noi în spital. Cumva este o educație medicală continuă. Ne punem de acord, ne punem la zi cu informațiile și cu descoperirile care au mai ieșit între timp. Povestim cazuri, vedem ce mai poate fi făcut și cumva ne menținem și noi la un nivel internațional de știință pe partea ortopedică.”
Cele mai grave cazuri se datorează accidentelor de motocicletă
Gestionarea cazurilor deosebit de grave care provin din accidente rutiere, în special din accidente petrecute pe motociclete, necesită o muncă de echipă. Medicul ne-a expus cât de complexe sunt traumatismele din aceste accidente și cum respectarea regulilor de circulație ne poate salva viața.
„De obicei, în politraume, accidentele de motocicletă sunt cele mai grave. Pacientul nu vine cu o singură problemă, ci cu fracturi și contuzii multiple. Avem nevoie de o echipă interdisciplinară care să ne ajute să manageriem cazul și să-l ducem cu bine la capăt. Aici vorbesc în principal despre neurochirurgie și chirurgie generală, deoarece pe lângă fracturi pot apărea contuzii pulmonare, rupturi de splină sau leziuni craniene. Lucrând în echipă, putem manageria corect pacientul la momentul potrivit. Pe partea rutieră, în primul rând trebuie să avem maximă prudență și cred că ar trebui legiferat mai strict, pentru că acolo legile cam lipsesc. Dacă am respecta regulile și am fi atenți nu doar la noi, ci și la ceilalți participanți în trafic, n-ar trebui să se întâmple atât de multe tragedii. Însă oamenii au adesea impresia că «nouă nu ni se poate întâmpla», până când se umple paharul. O dată trebuie să se întâmple, iar atunci rămâi toată viața cu urmările acelei întâmplări.”
Stilul de viață și pasiunile din afara spitalului
Dincolo de programul intens din salile de operație și de la universitate, medicul își menține echilibrul prin sport și activități în aer liber.
„Sincer, am făcut în facultate câțiva ani, 4-5 ani de kickbox. Acum rămân la bicicletă. Ieșirile în aer liber și sportul în general ajută foarte mult.”
