Susțin proiectul carierei de roci magnezitice de la Rășinari pentru potențialul economic pe care îl văd pentru județul Sibiu. O spun direct, fiindcă am ajuns într-o dezbatere în care argumentele sunt suspectate de interese financiare, iar schimbările de poziție sunt prezentate drept dovezi de consecvență.
Astăzi, un coleg din presa locală a anunțat că publicația sa a refuzat o ofertă de publicitate din partea Mineral Proiect Invest. În același articol a vorbit despre contractele altor publicații locale și centrale cu dezvoltatorul și despre materiale favorabile nemarcate ca publicitate. Respect decizia de a refuza un contract. Respect și obligația de a separa publicitatea de jurnalism. Sunt reguli care trebuie aplicate tuturor.
Dar refuzul unui contract nu este un certificat de obiectivitate. După cum existența unui contract nu dovedește, singură, că fiecare articol al unei redacții a fost cumpărat.
Obiectivitatea se vede în documentare, în întrebările puse, în corectitudinea informațiilor și în disponibilitatea de a publica inclusiv ceea ce îți contrazice poziția. Nu se eliberează pe baza unei facturi. Nici pe baza absenței ei.
Independența nu se proclamă pe seama celorlalți
Am scris favorabil despre acest proiect de luni de zile, pentru că îi văd potențialul. Poate cineva să îmi combată argumentele? Desigur. Chiar asta aștept. Dar ar fi comod să înlocuim discuția despre investiție cu presupunerea că orice opinie favorabilă are obligatoriu un preț.
La fel de comod ar fi să presupunem că orice articol critic pornește dintr-o negociere comercială eșuată.
Nu cunosc discuțiile comerciale dintre MPI și fiecare publicație. Nu știu cine a făcut primul pas, cine a cerut o ofertă și cine a refuzat-o. Tocmai de aceea, nu voi prezenta drept fapt o presupunere despre motivele vreunui coleg.
Merită însă respinsă această contabilitate morală: cine refuză publicitatea devine automat independent, cine o acceptă devine suspect, iar cine susține proiectul fără contract trebuie să se justifice preventiv.
Dacă discutăm despre transparență, să discutăm până la capăt. Despre firme, instituții publice, contracte și materiale comerciale nemarcate. Același standard pentru toți clienții, în toate lunile anului. Altfel, avem o etică editorială care se activează selectiv, când apare cariera la orizont.
Respect o publicație care își asumă o poziție pentru protejarea naturii. Îi cer doar să accepte că și o poziție favorabilă unei investiții poate fi sinceră.
De ce sunt pentru proiect
Argumentul meu este simplu: județul Sibiu are nevoie și de investiții care produc, prelucrează și creează valoare aici.
MPI prezintă un proiect integrat, dezvoltat de o companie cu capital românesc, care ar lega extracția de transport și procesare industrială. Investițiile anunțate depășesc 400 de milioane de euro. Acestea sunt planurile dezvoltatorului, nu rezultate deja obținute. Dar perspectiva construirii unui asemenea lanț economic merită evaluată serios.
Eu aici văd oportunitatea: activitate pentru firme, locuri de muncă, competențe industriale, venituri și posibilitatea ca o resursă să fie prelucrată în România. Și nu doar la cariera de piatră, ci pe tot lanțul economic care va apărea și pe care mulți se fac că nu îl văd.
Faptul că investitorul este român nu îi acordă dispensă de la reguli. Promisiunile despre tehnologie trebuie demonstrate. Efectele asupra apei, aerului, pădurii și comunităților trebuie evaluate. Angajamentele trebuie transformate în obligații verificabile.
Susținerea mea nu este un cec în alb. Este convingerea că un proiect cu asemenea potențial trebuie judecat pe documente și condiții concrete, înainte de a fi îngropat sub lozinci.
Sibiul poate să își protejeze natura și să discute serios despre industrie. Nu ar trebui să ne fie frică de această conversație.
Resurse românești, dar numai în discursuri
O altă dublă măsură apare în zona suveranismului de tribună și de Facebook.
Sibiu Independent a documentat promovarea lui Călin Georgescu de către unele dintre vocile active împotriva carierei. Asta nu îi transformă pe toți opozanții în georgiști și nu anulează îngrijorările oamenilor. Dar face legitimă întrebarea despre consecvența celor care îmbrățișează discursul valorificării resurselor naționale. sibiuindependent.ro
Cum arată, concret, această valorificare? Unde se poate face? Cu cine? În ce condiții?
Fiindcă resursele naționale nu se exploatează în postări patriotice. Au nevoie de investiții, tehnologie, autorizații și oameni care muncesc.
Dacă răspunsul este mereu că trebuie exploatate în altă parte, altădată și de altcineva, atunci avem un program economic foarte comod: România să producă, dar să nu înceapă nimeni.
Opoziția față de un proiect anume poate fi perfect legitimă. Dar cine îl respinge trebuie să explice concret de ce nu îndeplinește condițiile acceptabile. Drapelul din fotografia de profil nu ține loc de demonstrație, după cum nici prezentarea investitorului nu ține loc de studiu de impact.
Primarii și memoria care se schimbă după reacția publicului
La Săliște, schimbarea de direcție merită discutată fără ocolișuri. În aprilie, consilierii au fost unanim de acord cu continuarea demersurilor și pregătirea documentației pentru concesionarea terenului. La sfârșitul lui septembrie, Consiliul Local a respins unanim solicitarea, la propunerea primarului Horațiu Răcuciu. Sibiu Independent
O administrație are dreptul să își schimbe poziția. Uneori chiar este obligată să o facă, dacă apar informații noi. Dar trebuie să explice schimbarea.
Ce s-a aflat între aprilie și septembrie? Ce document a modificat evaluarea? Care angajament a dispărut? Care risc nou a fost demonstrat?
Unanimitatea din primăvară și unanimitatea din toamnă nu se anulează reciproc. Rămân în aceeași arhivă.
În asemenea situații, impresia mea este că entuziasmul administrativ rezistă până când investiția devine nepopulară. Apoi apar ligheanul și gestul lui Pilat din Pont. Numai că spălatul pe mâini nu șterge responsabilitatea pentru discuțiile și demersurile anterioare.
Iar promisiunile privind investițiile în comunitate trebuie tratate cu aceeași seriozitate. Dacă sunt credibile, să fie făcute publice și asumate. Dacă sunt insuficiente, să fie negociate. Școlile, drumurile sau alte obiective locale nu pot apărea doar în conversațiile optimiste și dispărea când începe scandalul.
Referendumul și prețul transferului de răspundere
La Rășinari, administrația condusă de Bogdan Bucur a ales referendumul. Pentru organizarea lui a fost aprobat un buget de 150.000 de lei. Vorbim despre suma alocată, nu despre un cost final deja înregistrat. Consultarea nu anulează automat licența și nu înlocuiește procedurile de autorizare. Poate însă produce un mandat politic important pentru administrație. sibiuindependent.ro
Tocmai aici este problema mea: ce anume cumpără comunitatea cu acești bani?
Informare și o consultare cu urmări administrative explicate limpede? Sau un răspuns pe care politicienii îl vor invoca pentru a nu mai răspunde ei?
Nu contest dreptul rășinărenilor de a fi ascultați. Contest comoditatea unei administrații care ar putea transforma consultarea într-un transfer de răspundere: noi am organizat votul, de aici înainte nu ne mai întrebați.
Primarul rămâne primar și după referendum. Trebuie să explice ce poate face, ce nu poate face și pe ce documente se bazează. Buletinul de vot nu îi preia atribuțiile.
Curaj pentru scandal, tăcere pentru soluții
În această dezbatere văd și două reflexe politice păguboase. Unii se grăbesc să ocupe prima linie a indignării. Alții dispar, așteptând să afle unde se așază majoritatea.
Primii descoperă brusc lupta cu sistemul, deși au funcții și influență chiar în acel sistem. Ceilalți confundă prudența cu absența.
Eu aștept de la parlamentarii și aleșii județului ceva mai greu decât o postare: să pună instituțiile la treabă, să ceară evaluări credibile și să explice public rezultatele. Să spună în ce condiții proiectul poate continua sau din ce motive concrete trebuie respins.
Asta înseamnă implicare. Restul este administrarea propriei imagini.
Eu îmi asum poziția favorabilă proiectului și obligația de a o reevalua dacă faptele o contrazic. Cer aceeași consecvență celor care îl resping, celor care îl promovează și celor care își schimbă discursul după temperatura comentariilor.
Cariera de la Rășinari trebuie să treacă proba documentelor. Iar noi, cei care vorbim despre ea, trebuie să trecem proba aceleiași măsuri.
