A învățat până târziu în noapte, a renunțat la timpul petrecut cu prietenii și familia și a trecut prin momente în care s-a îndoit de propriile capacități. La finalul unui an în care aproape întreaga sa viață s-a concentrat asupra pregătirii pentru Rezidențiat, Alexia Mârza, absolventă a Facultății de Medicină din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, a obținut cel mai mare punctaj dintre candidații sibieni. Dincolo de performanța academică, tânăra vorbește despre responsabilitatea de a deveni medic, experiențele care au format-o ca voluntar SMURD și dorința de a se întoarce într-o zi să profeseze în orașul natal.
Pentru Alexia, momentul în care și-a auzit punctajul rostit în sala de examen a reprezentat sfârșitul unei perioade marcate de eforturi intense și începutul unei noi etape din viața sa. Deși se pregătise temeinic, nu se aștepta să obțină cel mai bun rezultat dintre candidații din Sibiu.
„Momentul în care mi-am auzit punctajul rostit în sala de examen a fost copleșitor. După un an în care aproape întreaga mea viață se concentrase asupra acestui examen, am simțit un amestec de uimire, bucurie și o eliberare emoțională greu de descris. Cred că abia atunci am început să conștientizez cât de multă presiune acumulasem și cât de mult însemna pentru mine acest rezultat”, mărturisește tânăra.
Rezultatul a depășit așteptările sale. Obiectivul inițial fusese obținerea unui punctaj suficient de mare pentru a-și putea alege specialitatea dorită. Performanța a venit ca o confirmare a muncii depuse, dar Alexia consideră că adevărata sa valoare va fi demonstrată abia în relația cu viitorii pacienți.
„În spatele unui punctaj se află nenumărate ore de studiu, momente de îndoială și o luptă permanentă cu propriile limite. În același timp, privesc acest rezultat ca pe o responsabilitate. Îmi doresc ca seriozitatea și dedicarea care m-au adus până aici să se regăsească și în felul în care îmi voi îngriji pacienții.”
Zile întregi în fața cărților. Uneori învăța până la două noaptea
Pregătirea pentru examenul de Rezidențiat a început încă din timpul facultății, în paralel cu stagiile clinice și examenele universitare. Fiecare oră liberă era folosită pentru studiu, iar după absolvire programul său s-a concentrat aproape exclusiv asupra acestui obiectiv.
„Zilele mele se desfășurau în mare parte la birou. Uneori terminam de învățat la opt sau nouă seara, alteori continuam până la două noaptea. A fost o perioadă în care aproape totul a trecut pe plan secund, dar știam cât de important era obiectivul pentru care munceam”, povestește Alexia.
Nu a urmat un program rigid, însă și-a organizat materia astfel încât să o poată parcurge de mai multe ori. Metoda care a ajutat-o cel mai mult a fost înțelegerea logică a informațiilor, nu simpla memorare.
În opinia sa, consecvența este mai importantă decât numărul de ore petrecute într-o singură zi la birou.
Dar drumul spre performanță nu a fost lipsit de dificultăți. Una dintre cele mai mari provocări a fost sentimentul că informațiile studiate începeau să se piardă, în ciuda efortului depus.
„Cea mai mare provocare a fost să îmi păstrez încrederea în mine atunci când aveam impresia că uit informații pe care le învățasem deja. Era frustrant să petrec ore întregi studiind un capitol, iar după câteva săptămâni să constat că anumite detalii nu îmi mai erau la fel de clare.”
Ultimele două luni dinaintea examenului au fost cele mai dificile. Presiunea a crescut, iar sentimentul că nu învăța suficient a devenit tot mai apăsător.
„Am înțeles că zilele dificile nu anulează lunile de muncă și că perseverența nu înseamnă să nu ai niciodată îndoieli, ci să găsești puterea de a merge mai departe în ciuda lor.”
Sacrificiile din spatele rezultatului: „Ajunsesem să simt uneori vinovăție chiar și atunci când luam o pauză”
Performanța a presupus și renunțări. Întâlnirile cu prietenii, activitățile preferate și timpul petrecut cu familia au devenit tot mai rare.
Alexia recunoaște că nu a reușit întotdeauna să păstreze un echilibru între studiu și viața personală. Au existat perioade în care simplul fapt de a lua o pauză îi provoca un sentiment de vinovăție.
„Am renunțat temporar la foarte mult timp petrecut cu oamenii dragi, la ieșiri, la activități care îmi aduceau bucurie și la libertatea de a avea zile fără un program de învățat. În ultimele luni ajunsesem să simt uneori vinovăție chiar și atunci când luam o pauză. Nu cred că trebuie să idealizăm asemenea sacrificii, dar aceasta a fost realitatea pregătirii mele și reflectă cât de mult mi-am dorit să îmi ating obiectivul.”
Tânăra subliniază că disciplina a avut un rol decisiv. Motivația a venit din pasiunea pentru medicină, însă disciplina a ajutat-o să continue inclusiv în zilele în care oboseala și îndoielile erau greu de depășit.
„Nu cred că există un secret sau o formulă care garantează performanța. În cazul meu, consider că perseverența, organizarea și consecvența au făcut diferența.”
Voluntariatul SMURD, o experiență care a format-o nu doar profesional, ci și uman
Dincolo de cursurile universitare și de examene, o contribuție importantă la formarea Alexiei a avut-o activitatea de voluntariat în cadrul SMURD.
Experiențele trăite alături de medici, asistenți și paramedici au ajutat-o să înțeleagă ce presupune medicina dincolo de manuale și cât de important este comportamentul unui profesionist în relația cu persoanele aflate în suferință.
„Un loc aparte îl ocupă și oamenii întâlniți în cadrul voluntariatului SMURD, în special echipa de medici, asistenți și paramedici alături de care am crescut și m-am format”, spune Alexia.
Contactul cu activitatea medicală i-a consolidat convingerea că pregătirea profesională trebuie însoțită de empatie și responsabilitate.
„Facultatea m-a învățat perseverența și responsabilitatea, iar experiențele din cadrul SMURD m-au ajutat să înțeleg cât de important este să rămâi om, indiferent de dificultățile profesiei.”
Recunoștință pentru profesorii Facultății de Medicină și medicii Spitalului Județean Sibiu
Alexia consideră că rezultatul său poartă și amprenta oamenilor care au contribuit la pregătirea sa.
Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Lucian Blaga” i-a oferit baza teoretică, în timp ce stagiile clinice desfășurate la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu i-au permis să învețe direct de la medici cu experiență.
Tânăra vorbește cu recunoștință despre profesorii care au avut răbdarea să explice, să răspundă la întrebări și să îi încurajeze pe studenți să gândească dincolo de informațiile prezentate în cărți.
„Am admirat profesorii care, în ciuda responsabilităților profesionale, și-au găsit mereu timpul și răbdarea să ne explice, să ne îndrume și să ne încurajeze să gândim dincolo de informațiile din manuale.”
Pentru ea, un medic bun nu este doar cel care stăpânește cunoștințele de specialitate, ci și cel care știe să comunice cu pacientul și să îi înțeleagă temerile.
„Uneori, o discuție despre un caz clinic sau felul în care un profesor comunică cu un pacient te învață lucruri pe care nici măcar o carte nu le poate transmite. Cred că adevărații mentori sunt cei care nu doar îți oferă cunoștințe, ci te inspiră, prin propriul comportament, să devii un medic și un om mai bun.”
Sibiul rămâne acasă. Alexia își dorește să revină într-o zi ca medic
Deși rezultatul obținut la Rezidențiat îi oferă oportunități importante pentru continuarea pregătirii profesionale, Alexia nu exclude întoarcerea la Sibiu.
Orașul în care a crescut, a urmat facultatea și a descoperit medicina ocupă un loc special în viața sa.
„Sibiul este orașul în care am crescut, m-am format și am trăit unele dintre cele mai importante experiențe ale vieții mele. Aici am descoperit pasiunea pentru medicină, am parcurs anii de facultate și am întâlnit oameni care au contribuit enorm la devenirea mea.”
Tânăra își dorește să își construiască viitorul profesional în România, dar este interesată și de stagii de pregătire în străinătate. Scopul ar fi să acumuleze experiență în alte sisteme medicale și să valorifice ulterior cunoștințele dobândite în țară.
În privința Sibiului, dorința de a reveni este una clară.
„Mi-ar plăcea foarte mult ca, la un moment dat, să mă întorc și să profesez în Sibiu. Este orașul meu de suflet, locul în care am crescut și care a contribuit atât de mult la formarea mea. Ideea de a putea oferi, la rândul meu, ceva comunității în care am crescut are pentru mine o semnificație aparte și mi-ar aduce o satisfacție profesională și personală deosebită.”
Consideră că spitalele trebuie să le ofere tinerilor medici acces real la pregătire practică, mentori implicați și un mediu profesional bazat pe respect și colaborare.
Dincolo de medicină: pictura, creativitatea și timpul petrecut cu prietenii
Deși ultimul an a fost dominat de pregătirea pentru Rezidențiat, Alexia are și pasiuni care nu au legătură directă cu medicina.
Îi place să picteze și să realizeze obiecte manuale, activități care îi permit să își folosească imaginația și să se relaxeze.
De asemenea, apreciază timpul petrecut alături de prieteni și activitățile organizate împreună.
Curiozitatea pentru medicină continuă însă și în afara programului universitar. Alexia citește cărți medicale și dincolo de bibliografia obligatorie, din dorința de a descoperi lucruri noi.
Experiența pregătirii pentru Rezidențiat a învățat-o și importanța odihnei. Chiar dacă nu a reușit întotdeauna să păstreze un echilibru, a încercat să acorde atenție somnului, conștientă că fără odihnă nu ar fi putut susține ritmul de studiu.
„Un examen nu definește nici valoarea unui om, nici potențialul său de a deveni un medic bun”
Pentru studenții care se pregătesc acum pentru Rezidențiat, Alexia are un mesaj construit din propria experiență: să fie consecvenți, să își organizeze timpul și să nu se compare permanent cu cei din jur.
Consideră că îndoielile sunt firești, iar perioadele dificile nu trebuie să îi determine pe viitorii medici să renunțe.
„Am trăit și eu momente în care simțeam că nu fac suficient sau că informațiile învățate îmi scapă. Am înțeles însă că nu trebuie să ai încredere absolută în tine în fiecare zi pentru a continua.”
Mai mult, tânăra subliniază că rezultatul unui examen, indiferent cât de important este, nu poate defini valoarea profesională și umană a unui viitor medic.
„Uneori este suficient să faci următorul pas și să ai răbdare cu propriul proces. Iar un examen nu definește nici valoarea unui om, nici potențialul său de a deveni un medic bun.”
Cel mai mare vis: să devină medicul în care pacienții să poată avea încredere
Privind spre următorii zece ani, Alexia nu își măsoară succesul doar prin viitoarele realizări profesionale.
Își dorește să devină un medic foarte bine pregătit, să își păstreze pasiunea pentru profesie și să poată ajuta cât mai mulți oameni.
„Cred că un pacient are nevoie nu doar de un diagnostic corect și de un tratament eficient, ci și de cineva care să îl asculte, să îi explice și să îi ofere încredere.”
Întrebată ce și-ar dori să spună despre ea un pacient care va ieși din cabinetul său peste zece ani, răspunsul nu are legătură cu notele, examenele sau clasamentele.
„Mi-aș dori să spună că s-a simțit ascultat, înțeles și că a avut încredere în mine. Îmi doresc să fiu un medic foarte bine pregătit, dar cred că la fel de important este felul în care un pacient se simte în prezența ta.”
Alexia știe că rezultatul obținut la Rezidențiat reprezintă doar începutul unui drum profesional lung. Urmează ani de pregătire, responsabilități și experiențe care îi vor pune la încercare cunoștințele și capacitatea de a lua decizii.
Dar, indiferent de specialitatea pe care o va practica sau de spitalul în care va lucra, are deja un principiu de la care nu vrea să se abată.
„Dincolo de note, examene și performanțe, cel mai important lucru pentru un viitor medic este să nu uite niciodată omul din spatele pacientului. Să înțeleagă că fiecare persoană care îi cere ajutorul îi încredințează o parte din speranțele și temerile sale, iar această încredere trebuie onorată întotdeauna cu profesionalism, responsabilitate și empatie.”
Acesta este, poate, mesajul cel mai important al tinerei care a obținut cel mai mare punctaj la Rezidențiat dintre candidații din Sibiu: performanța academică deschide drumul spre profesia de medic, dar adevărata reușită se va măsura în viețile oamenilor pe care îi va ajuta.





