Într-o lume a medicinei aflată într-o continuă cursă contra cronometru, Dr. Năstase Ionuț Octavian face parte din noua generație de doctori. Medic primar în cadrul Laboratorului de Radiologie și Imagistică Medicală la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, acesta și-a început cariera de specialist chiar în vâltoarea anului 2020, înfruntând pandemia atât în țară, cât și în Franța. Astfel, l-am cunoscut pe Dr. Năstase care ne-a vorbit deschis despre toate provocările cu care se confruntă un medic în sistemul medical actual.
De la o dorință pentru a deveni programator, la doctor
Pentru Dr. Năstase, medicina nu a fost o vocație din copilărie, ci o descoperire logică. Spiritul său analitic l-a condus spre o specializare unde tehnologia și corpul uman se întâlnesc sub semnul eficienței matematice.
„În liceu mi-am dorit inițial să devin programator, fiind la un profil de matematică-informatică. Abia prin clasa a XI-a m-am orientat spre medicină, probabil influențat și de relația foarte bună pe care o aveam cu dirigintele meu, care era profesor de biologie. Deși nu pot spune că mi-am dorit medicina dintotdeauna, nu regret sub nicio formă alegerea făcută. Specializarea am ales-o parțial aleator. Inițial, în primii trei ani de facultate, mă gândeam mai mult spre o ramură chirurgicală. Pe urmă, în anul IV, când am făcut radiologia cu Conf. Dr. Adrian Șanta, a fost un merit parțial al lui pentru alegerea mea spre radiologie datorită tipologiei sale de profesor. Era foarte dezinvolt, foarte axat pe materie, foarte explicativ și puteai să pleci cu materia învățată de acolo. O parte pot să zic că m-a atras și datorită faptului că în liceu inițial am vrut să devin programator. Noi suntem o mașinerie destul de complexă și amplă, dar care funcționează totuși după niște criterii standardizate cât de cât și atunci, dacă reușești să standardizezi modul de lucru al organismului, poți să le sintetizezi într-o variantă reală astfel încât să fii mai pragmatic și să ai o gândire mai analitică a lucrurilor.”
Lecțiile pandemiei: Traumă și adaptare
Debutul carierei sale a coincis cu una dintre cele mai mari crize sanitare mondiale. Această perioadă i-a marcat parcursul profesional, forțându-l să gestioneze pandemia atât în Sibiu, cât și într-un spital din Franța.
„Am prins pandemia atât în Spitalul Județean, cât și în Franța, unde am fost plecat într-un stagiu de șase luni. Deși noi, la radiologie, am fost uneori mai puțin expuși comparativ cu colegii din UPU sau ATI, intram frecvent la pacienți pentru a le face ecografii pulmonare sau pentru a diagnostica trombozele. A fost o experiență inițial traumatizantă, urmată de o perioadă de epuizare, ca în final să ne adaptăm. A trebuit să devenim funcționali și să învățăm să gestionăm o boală nouă și situații imprevizibile.”
Radiologia Intervențională: Arta de a salva fără bisturiu
Medicul sibian ne-a explicat ce înseamnă radiologia intervențională, o ramură care permite intervenții complexe prin tehnici minim invazive, salvând pacienți pentru care chirurgia clasică ar fi fost un risc prea mare sau o imposibilitate.
„Făcând radiologie intervențională, am reușit să îmbin diagnosticul cu partea chirurgicală, ceea ce mă împlinește profesional. Avem un aport major atât în diagnostic, prin biopsii și drenaje, cât și în terapie. Pentru pacienții oncologici, putem efectua embolizări de tumori pentru a le reduce dimensiunile. De asemenea, pe partea de vasculară periferică, ajutăm pacienții cu arteriopatii care au leziuni grave la picioare. Încercăm să le salvăm membrele de la amputație, iar în ultimul timp am avut reușite foarte mari pe această zonă.”
Relația cu pacientul: „Încrederea este esențială”
Dincolo de precizia aparatelor, Dr. Năstase pune preț pe dialogul cu pacientul. Acesta subliniază că, fără o comunicare onestă și o înțelegere a factorilor de risc, chiar și cele mai avansate tratamente își pierd din eficiență.
„Această relație trebuie să se bazeze pe încredere și cooperare reciprocă. Noi, ca medici, nu putem lucra singuri. Trebuie să fim empatici și să le explicăm pacienților, pe înțelesul lor, ce probleme au și cum îi putem ajuta. Nu ajută cu nimic să fii agresiv, dar este obligatoriu să îi avertizezi asupra factorilor de risc. Majoritatea pacienților mei cu arteriopatii sunt fumători sau diabetici. Totuși, m-a impresionat cazul unui pacient cu diabet care nu a tratat boala cu seriozitate pentru că nu îl durea nimic. A realizat gravitatea situației abia când a început dializa, care presupune să fii înțepat de trei ori pe săptămână, boala renală cronică fiind dezabilitantă. Regreta amarnic neglijența și spunea că acum avertizează pe oricine întâlnește că diabetul nu trebuie ignorat. Aceasta a fost o lecție dură de conștientizare, cu cât intervenim mai repede în orice patologie, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari.”
Lacuna din educație: Gestionarea emoțiilor și a eșecului
O realitate dură a sistemului de învățământ medical este neglijarea laturii psihologice. Dr. Năstase ne-a mărturisit că medicii învață să fie oameni și să gestioneze durerea pacienților „din mers”, de multe ori pe cont propriu.
„Pregătirea psihologică în facultate aș putea să zic că a fost aproape de zero. Nu există o cultură a dezvoltării relației medic-pacient nicăieri în facultate, nu numai aici, oriunde. Ți-o dezvolți tu în timp. În facultate interacționezi rar cu pacientul, nu te poate pregăti pentru relația directă din rezidențiat sau de mai târziu. Ține mult și de tipologia fiecăruia, cât poți să fii de deschis, cât te afectează când vezi un pacient afectat de boală. Pleci acasă încărcat de efectul bolii, te gândești ce ai putea să faci să se simtă mai bine, știind în anumite situații că nu se va face bine. Nu știi întotdeauna cum să gestionezi lucrul ăsta. Cu timpul înveți să te detașezi parțial, dar tot este greu și tot îți rămân emoțiile. În facultate avem psihologie sau științe comportamentale, dar când le înveți nu ești pregătit să le aplici coerent. Cred că te dezvolți vizualizând ceea ce face coordonatorul tău sau ceilalți medici din secție, culegând de la fiecare ce informație te ajută.”
Mitul exodului: Nu banii, ci birocrația alungă medicii din țară
Contrar percepției generale, doctorul Năstase ne-a afirmat că medicii tineri își doresc să rămână în țară, însă principala lor frustrare nu este salariul, ci mecanismele administrative care blochează actul medical.
„De foarte mult timp nu mai pleacă atât de mulți medici în străinătate. O dovadă suntem noi în secție, avem un colectiv destul de tânăr care a rămas. Problema nu mai este în sine financiară. Problema rămâne birocrația. Dificultatea de a obține anumite lucruri pentru a ajuta pacientul. Ai foarte multe acte de făcut și devine frustrant. Știi că ai pacientul X cu problema Y, știi cum să o rezolvi, dar te lovești de partea financiară că nu ai materialul respectiv sau că este foarte greu de obținut. Asta este cea mai mare frustrare, că vrei să progresezi și știi că poți, dar te lovești de aceste lucruri.”
Cifre vs. Vieți: Lupta cu zidurile administrative
În spatele fiecărei proceduri medicale se află un munte de documente justificative. Medicul sibian ne-a expus procedurile unui sistem care prioritizează cifrele în detrimentul stocurilor de urgență necesare salvării vieților.
„Finanțarea este uneori restrictivă. Târziu am înțeles că lucrurile astea se discută doar pe cifre, dar ca să putem să discutăm pe cifre, ne ia vreo trei zile ca să facem o notă de fundamentare. Mi se pare greoi și îngreunează foarte mult actul medical. Am avut de dat note justificative de ce s-a depășit costul mediu pe pacient pe țară. Dar stocurile pe care noi le aveam erau materiale care trebuiau să ne stea de urgență în raft. Nu poți să-ți permiți să ajungi la stocuri zero pentru că, dacă îți vine o urgență și se întâmplă ceva, pacientul ăla poate să ajungă inclusiv la un deces dintr-o lipsă de stoc. Noi aici am avut avantajul mare că ne-am dezvoltat pe fonduri europene prin viziunea Conf. Dr. habil. Florin Grosu și cu ajutorul Consiliului Județean Sibiu, această viziune fiind continuată și de actuala șefa a secției dr. Mariana Sandu. Astfel, Radiologia s-a dezvoltat poate cel mai mult și am reușit să ne schimbăm tot ce înseamnă aparaturi. Pe CT-ul de la UPU avem și 50 de CT-uri pe zi, ceea ce este mult și pentru aparat, și pentru medic. Colectivul la noi este foarte unit. Noi lucrăm și colaborăm unii cu alții, ne ajutăm, pentru că orice lucru trebuie făcut în echipă. Altfel nu poți să crești și să dezvolți ceva.”
Pericolele erei digitale: Prevenția și capcanele AI-ului
Educația pentru sănătate rămâne o vulnerabilitate majoră în România. Dr. Năstase atrage atenția asupra riscurilor auto-diagnosticării pe internet.
„Este o problemă generală. Nu avem o educație a sănătății, nu suntem obișnuți să mergem la controale anuale. Avem impresia că, dacă nu ne doare nimic, boala nu există sau va dispărea de la sine. Medicina a evoluat enorm și poate trata multe patologi, dar cu condiția ca pacientul să vină din timp. De exemplu, un nodul mamar nu dispare dacă îl ignorăm; el trebuie investigat imediat pentru a preveni complicațiile. Mai bine prevenim și tratăm din timp decât să ajungem la o suferință mare atât pentru pacient, cât și pentru familie. Programele tip AI mai mult încurcă decât ajută. Răspunsurile oferite de ele sunt generalizate și, de multe ori, nu sunt compatibile cu simptomele reale ale pacientului. Ne confruntăm des cu oameni care vin și spun Am citit pe internet că am asta, dar realitatea medicală este complet diferită. Este nevoie de o educație mai bună a populației privind utilizarea acestor softuri. Din păcate, există un trend în care medicul este mai degrabă blamat decât mediatizat. Se promovează erorile medicale în detrimentul progreselor reale. Pacientul nu are acces la informații coerente despre unde ar putea merge pentru anumite patologii sau ce medici pot efectua proceduri complexe.”
Arsenalul de salvare: De la diagnostic la prevenirea amputațiilor
În final, medicul ne-a prezentat cu mândrie gama vastă de intervenții realizate în laboratorul de radiologie din Sibiu. De la diagnosticul oncologic și biopsii ghidate ecografic sau CT, până la proceduri complexe care refac circulația sângelui în picioare pentru a preveni amputația.
„În radiologia diagnostică putem acoperi aproape toată gama de patologii, neurologică, cardiacă, inclusiv Angio-CT coronarian și diagnostic oncologic, respectiv în radiologia intervenționala efectuăm biopsii de toate tipurile, proceduri intervenționale endovasculare, viscerale și la nivelul membrelor, precum și proceduri terapeutice oncologice. Acoperim patologia vasculară periferică în ischemia critică. Refacem circulația sângelui pentru a preveni amputația. O amputație scoate pacientul din activitate, rămâne la pat sau în cărucior. Putem face chemoembolizări hepatice, tratăm minim invaziv prin vasele de sânge pentru a reduce tumora la pacienții inoperabili. Putem emboliza tumori preoperator, ca să nu existe sângerare mare în timpul intervenției chirurgicale. Putem deschide artere în cazul ischemiei mezenterice, ca pacientul să nu mai aibă dureri după ce mănâncă și să prevenim infarctul mezenteric, sau să tratăm hipertensiunea arterială de cauză renală care nu mai răspunde la medicamente. Accesul la astfel de servicii este gratuit, se face pe baza internării sau a biletului de trimitere din ambulatoriu. Nu există partea de bani în situația asta. Încercăm să ajutăm cât putem. Avem într-adevăr pe radiologie intervențională vasculară periferică cam 70 de pacienți pe lista de așteptare, dar nu e din cauza finanțării, ci a timpului. Avem angiograful două zile pe săptămână pentru vascular periferic, în rest îl împărțim cu colegii de la neuroradiologie intervențională. Așteptăm un nou angiograf prin fonduri europene. Într-un singur an, am tratat 195 de pacienți cu ischemii critice de picioare, având la dispoziție doar acele două zile pe săptămână. Este mult, dar sperăm ca lucrurile să se normalizeze și mai mult.”
