Nicoleta Bîrză, Nico cum preferă să i se spună, este o tânără profesoară de matematică și diriginta clasei a V-a la Școala Gimnazială „Aurel Decei” din Comuna Gura Râului, județul Sibiu. Plină de entuziasm și dedicare, aceasta reușește să transforme cifrele în povești și poveștile de la ora de Dirigenție în lecții de viață. La doar 23 de ani, cu un zâmbet cald și o logică de fier, Nicoleta este, cum spun chiar elevii ei, „mama de la școală”. Pentru ea, a fi profesor nu este doar o meserie, ci o vocație în toată puterea cuvântului.

Cu o sinceritate rară și o maturitate pedagogică impresionantă, Nicoleta ne arată că educația înseamnă mai mult decât note: înseamnă relație, încredere, dezvoltare și  mai ales iubire față de copii.

„Matematica este chemarea mea”

„Sunt Nicoleta Bîrză, am 23 de ani, sunt originară din Comuna Orlat și sunt profesoară de matematică.” – își începe Nicoleta prezentarea cu emoție și tot cu emoție recunoaște că a știut întotdeauna că acesta este drumul ei:

„Am simțit dintotdeauna că acesta este scopul meu în viață. Am ales această meserie pentru că am simțit încă din școală că aici îmi este locul. Am fost profund inspirată de două profesoare extraordinare pe care le admir foarte mult și care m-au făcut să înțeleg cât de mult poate conta un dascăl în viața unui copil. Îmi place să lucrez cu elevii, să le deschid mintea spre raționament logic, dar și să fiu un sprijin pentru ei în procesul lor de formare. N-am avut niciodată dubii, am știut că a fi profesoară de matematică este chemarea mea.”

A înțeles matematica, dar și rolul ei de a o transmite

„Am fost înzestrată cu logică. Pentru mine, toate materiile exacte ca Fizica, Chimia, Matematica au fost o pasiune. Nu am simțit niciodată că este dificil să rezolv o problemă de matematică.”

A urmat Facultatea de Matematică și Informatică și masterul în Matematică și Informatică Aplicată, ambele la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Iar drumul în carieră a început cu un pas sigur: Titularizarea. Nicoleta a luat a doua notă pe județ la titularizare și, deși ar fi putut alege o școală din oraș, a ales școala din Gura Râului.

„Am văzut cum sunt și copiii din oraș, dar eu fiindcă sunt din Orlat, din mediul rural, am simțit că tot aici ar trebui să rămân și că aici, într-adevăr, aș putea face diferența. Am susținut examenul de titularizare și am ajuns să predau aici. Acum sunt pe valibilitatea postului și de anul acesta și dirigintă pentru clasa a V-a. Examenul de titularizare nu este un examen ușor, așa cum spun unele persoane. Este un concurs din materie de gimnaziu, liceu și facultate.”

Școala din Gura Râului: „Este școala sufletului meu”

Fără să cunoască foarte bine comunitatea sau școala, Nicoleta a ajuns în Gura Râului și acolo a găsit locul ideal de a crește.

„M-am integrat într-un colectiv extraordinar, cu sprijin din partea colegilor și conducerii. Doamna director Anca Botoroagă și domnul director adjunct Radu Botoroagă m-au ajutat enorm. Mi-au oferit șansa de a participa la cursuri, formări Erasmus, și m-au susținut să mă dezvolt.”

Prima oră ca profesor a Nicoletei

„Încă predau la clasa cu care am început. Când am intrat prima oară în clasă, am simțit că asta este menirea mea. Am avut emoții, dar acestea s-au dus în momentul în care am văzut cât de bine m-am conectat cu elevii.”

Primii copii ai unei profesoare

„A fi diriginte vine cu mai multe responsabilități. În primul an, când nu am fost dirigintă, nu am simțit neapărat că am o răspundere față de anumiți copii, dar acum, problemele lor sunt și problemele mele, nevoile lor sunt și nevoile mele, eu trebuie să le rezolv. Simt că legătura dintre noi este una sinceră. De exemplu, unul dintre elevi mi-a spus că eu sunt mama de la școală și a fost unul dintre cele mai emoționante momente pentru mine. Pot spune că ei sunt primii mei copii. A fi diriginte este, de fapt, primul pas în a fi părinte.”

Cum decurge o oră de dirigenție cu profesoara Nico?

„O oră de dirigenție seamănă cu o oră de povești. Ei îmi spun problemele pe care le au, nevoile pe care le au și eu încerc să le rezolv. Vorbim și despre cum decurg și celelalte ore, la ce materii nu se descurcă. Eu încerc să-i ajut cât se poate de mult. Dacă au probleme la o anumită materie, încerc, cât știu, să îi ajut, să facem în plus la acea materie, să îi încurajez să obțină note bune, să învețe cât mai bine. S-a simțit munca pe care o fac în plus ca diriginte cu ei, pentru că dintre cei 14 elevi premiați pe care i-am avut anul acesta, toți au obținut medii peste 9.25 și am avut și 3 medii de 10.”

Această muncă suplimentară pe care tânăra profesoară o depune cu elevii nu a rămas nerăsplătită. Aceasta ne-a povestit un moment special în care elevii ei i-au fost alături. Nico s-a căsătorit recent, iar unul dintre cele mai frumoase momente ale nunții a fost acela când copiii ei de la școală au așteptat-o cu flori la ieșirea din biserică, un moment pe care nu-l va uita niciodată:

„În acel moment am și plâns puțin. Copiii mei sunt foarte importanți și nu mă așteptam să fie acolo, în acea zi, pentru mine și chiar m-am bucurat foarte mult. Nu-i voi uita niciodată, pentru că m-am atașat foarte mult de ei.”

O predare cu metode moderne și suflet

Nicoleta aduce în clasă metode moderne de predare. Aceasta nu „fuge” de tehnologie, ci o privește ca pe un ajutor în predare. Ea folosește Google Forms, Canva, Kahoot și chiar Chromebook-uri pentru lecții interactive.

„Încerc foarte mult să nu predau Matematica doar ca pe o materie și să-i învăț doar să rezolve probleme. Eu vreau să-i învăț pe ei să aibă logică în ceea ce fac, să învețe logica din spatele unei probleme, să aibă o gândire critică, diversificată. Acest lucru îl fac deseori prin joc și prin tot felul de activități pe care le fac cu ei. Folosesc aplicații precum Google Forms, Canva, Kahoot. Le dau teme în Google Forms, încerc să îi fac pe ei să-și creeze probleme pe care să le rezolve.”

O metodă pe care Nico o folosește este aceea de a cere elevilor să devină și ei profesori. Aceasta îi încurajează pe elevi să explice și celorlalți ceea ce au înțeles:

„De foarte multe ori, când au dificultăți, nu doar la matematică, ci și la alte materii, îi pun să-și explice unul altuia problemele pe care le au. De exemplu, la orele de dirigenție, când aveau o problemă la o altă materie, pe elevul care spunea că a înțeles, îl încurajam să explice și celorlalți care n-au înțeles respectiva problemă. Și, automat, și cel care o explica o fixa mai bine în minte și așa se forma și o legătură între ei. Eu sunt de părere că dacă ești în stare să-i explici cuiva ceea ce ai înțeles, înseamnă că și tu ai înțeles foarte bine exercițiul respectiv. Poate și această legătură de echipă, și nu de competiție, i-a făcut să aibă aceste rezultate foarte bune.”

Activitățile și excursiile cu elevii

„La începutul anului am făcut un Copac al Recunoștinței cu mesaje pentru părinți, din partea mea și a copiilor. A fost un moment foarte frumos. În plus, mergem în excursii și drumeții, avem activități recreative, nu doar academice. O altă activitate pe care o realizez cu elevii mei este „Ziua Matematicii”, o zi în care copiii realizează anumite proiecte (colaje și desene), momente în care aceștia își explorează și imaginația, nu doar logica. Dar pe lângă toate aceste activități din cadrul școlar, îmi place să particip și la meciurile lor de fotbal, să fiu un susținător activ și al pasiunilor pe care aceștia le au.”

Un profesor tânăr oferă și note mici?

Ei bine, da. Chiar dacă tânăra profesoară a format o legătură apropiată cu elevii ei, acest lucru nu i-a redus obiectivitatea. Pentru ea contează să-i facă pe copii să evolueze, iar acest lucru presupune uneori și note mici:

„Da, am dat și note mici, nu ofer doar note de 10. Dar scopul meu nu este să pedepsesc. Vreau ca ei să știe exact la ce nivel se află și să le ridic nivelul. Chiar dacă suntem o școală din mediul rural, îmi doresc să ajungem la nivel de școală de oraș.”

Comparații între elevi: „Temutul ieșit la tablă”

Cu toții cunoaștem acel moment în care trebuia să ieșim la ora de matematică la tablă, iar dacă un elev greșea la un exercițiu sau nu știa să rezolve, se auzeau râsete în toată clasa, ba chiar uneori mustrări de la profesor. Cum procedează Nico în acest caz:

„La ora mea, toți elevii ies la tablă, toți sunt văzuți. Fiecare trebuie să se simtă apreciat. Dacă cineva râde de alt coleg care nu știe, ne oprim din oră și facem Dirigenție, discutăm despre acel moment, încerc să le explic că nu este bine să râdem unii de alții, să le induc ideea că este important să fim o echipă, să ne înțelegem și să ne sprijinim. Dacă unul greșește, greșim toți.”

Pregătire suplimentară pentru evoluția elevilor săi

Oricâtă dedicare ar avea un profesor în predare, uneori pur și simplu elevii nu au înclinație spre unele materii și trebuie să înțelegem acest lucru. Totuși, aceștia nu sunt lăsați de izbeliște, ci sunt sprijiniți cu programe de pregătire pentru a-i ajuta să înțeleagă respectivele materii și să ajungă și ei la nivelul celorlalți:

„În calitate de diriginte, informez părintele cu privire la ce materie copilul nu se descurcă. Este important ca părintele să cunoască nevoia copilului său și să ia legătura cu profesorul de la respectiva materie, pentru a îndrepta împreună respectivul elev. De exemplu, în anul acesta școlar am avut, în cadrul școlii, un Program de Reducere a Abandonului Școlar, în care elevii cu dificultăți la mai multe materii au rămas peste program două ore, cu o masă inclusă după programul de șase ore pe care îl au la școală. Au făcut activități remediale în care au învățat ceea ce nu au reușit până atunci. Programul se derulează doar în timpul școlii, cu durată de patru ani. Totuși, și pe timp de vară, eu, din propria mea inițiativă, fac pregătiri gratuite cu elevii de clasa a VIII-a din școală, pentru că îmi doresc ca ei să obțină note cât mai bune la Evaluarea Națională.”

Rezultate și recunoaștere

Anul acesta, unul dintre elevii Nicoletei a obținut locul I la etapa județeană a Olimpiadei Satelor la Matematică și a participat la etapa națională:

„Anul acesta am dus un copil la etapa națională. Este un rezultat comun, și al lui, dar și al meu ca profesor. Totuși, continui pregătirea cu el, pentru că la anul doresc să ajungă și mai sus.”

Proiecte Erasmus și digitalizare în educație

În cadrul școlii la care profesează, Nicoleta a participat și la un proiect Erasmus în Paris, unde a acumulat informații noi pe care acum le pune în practică cu elevii ei:

„Am participat la un proiect Erasmus+ în Paris, un proiect despre integrarea tehnologiei în educație. De atunci, folosesc tot mai mult platforme digitale la clasă. Copiii sunt mult mai atrași dacă lucrează pe Chromebook decât pe caiet.”

Viața dincolo de Matematică

Nico nu stă toată ziua să rezolve exerciții, deși pentru ea a fi profesor este o învățare constantă. Și acasă, aceasta are timp și pentru celelalte pasiuni ale ei. În timpul liber îi place să călătorească peste tot, mai ales în locuri noi, și să citească, dar nu orice, ci romane polițiste:

„Citesc mult, în special romane polițiste. Agatha Christie este autoarea mea preferată. Sunt genul de persoană care preferă să citească cartea înainte să vadă filmul. Pe lângă citit, pot spune că iubesc să călătoresc, mi-am propus să vizitez în fiecare an o țară nouă.”

Un mesaj pentru viitorii profesori

„Le recomand tinerilor să intre în învățământ doar dacă simt cu adevărat chemarea. A fi profesor cere pasiune, răbdare și dedicare. Nu este un plan B în caz că n-ai altă opțiune, ci este o vocație. Dar dacă tinerii doresc să intre în învățământ, pot spune că această profesie aduce anumite satisfacții pe care nicio altă meserie nu le poate oferi.”

Nicoleta Bîrză este mai mult decât o profesoară, este un exemplu viu că educația poate fi umană, caldă, profundă și adaptată vremurilor. Și de ce nu, poate o motivație pentru ceilalți tineri să aleagă și ei această profesie, pe cât de grea, pe atât de frumoasă.