În vara acestui an se vor împlini 20 de ani de când Protopopiatul Ortodox Avrig este condus de părintele Vasile Gafton, cel care la preluarea funcției avea doar 32 de ani. „Îi datorez această poziție Înalt Prea Sfinției Sale Laurențiu, Mitropolit al Ardealului, care a avut încredere în mine, chiar dacă eram oarecum la început de drum. Mi s-a spus la acea vreme că sunt cel mai tânăr protopop al Bisericii Ortodoxe din România”, rememorează părintele.

În curtea catedralei din Avrig se aud voci vioaie de copii. Tropotele vestesc sfârșitul activităților pentru cei aproximativ 70 de prichindei de grădiniță, de curând strămutați în sediul Protopopiatului: „Am decis să găzduim copiii pe perioada în care clădirea grădiniței va fi reabilitată. Pe când eram copil, și eu am fost la aceeași grădiniță, căreia avrigenii îi spun «La Pitic». Am oferit spațiul gratuit începând cu luna ianuarie a acestui an.”

Înalt de statură, părintele se strecoară printre micuții ștrengari aflați pe picior de plecare. Sunt nerăbdători să dea iama-n zăpada proaspăt așternută, întinderea albă învăluind orașul până hăt, în Creasta Făgărașilor. Este o iarnă cum demult nu a mai fost: cu zăpadă și ger.

Fostele încăperi în care se țineau ședințele cu preoții din cele 40 de parohii ale Protopopiatului Avrig sau diverse alte activități ale comunității sunt stăpânite acum de cei mai mici locuitori ai orașului. Pe mulți, părintele Gafton i-a botezat și, precum pe părinții lor, speră să-i și cunune.

Se așază la una dintre măsuțele viu colorate, mărginită de bucătării în miniatură și de câteva broaște țestoase din pluș. Sunt și icoane pictate pe pereți, amintind că aici se află o casă a Domnului.

„Suntem pe locul unei foste magazii de lemne devenită, cu multă muncă, sediu de protopopiat. O perioadă importantă pentru mine au fost primii opt ani de când ocup această funcție, timp în care am reușit să pictăm biserica nouă pe o suprafață de peste 3.000 de metri pătrați, să construim o bisericuță din lemn pe Valea Avrigului și clădirea în care ne aflăm. Îmi amintesc că materialul pentru bisericuță a provenit din ultimii 50 de metri cubi de lemn necesari la schela pentru pictorii noii biserici.”

În 1992, tânărul de atunci Vasile Gafton absolvea cu diplomă de bacalaureat Liceul Industrial Mârșa. Avea și o meserie: cea de sudor. „La proba practică trebuia să prezentăm niște piese metalice sudate în «X» sau în «T». Maistrul evaluator s-a uitat la cele făcute de mine, care nu erau tocmai conforme, mi-a arătat altele perfecte și mi-a spus: «Acestea sunt aduse de colegii tăi, dar nu sunt ale lor, ci ale părinților, muncitori în fabrică. Apreciez că ai fost corect, ai nota maximă pentru asta.»”

Cu o lecție învățată în minte, adolescentul avrigean a susținut examenul de admitere la Facultatea de Teologie. „Am picat printre primii, întrucât nu m-am putut pregăti temeinic. Nici nu aveam cărțile necesare. Am fost încurajat și îndrumat de regretatul părinte Constantinescu, cel care m-a și sfătuit să apuc calea preoției. Am picat, am plecat în armată.”

Timp de un an a păzit avioanele, pista și clădirile Aeroportului din Târgu Mureș. A avut vreme să parcurgă cu gândul cele mai dragi amintiri ale copilăriei. „Provin dintr-o familie modestă. Tata, pe care avrigenii îl știau de-a lui Măriuțu, avea șapte clase și palmele mari, bătătorite de atâta muncă. Parcă îl văd cum, în fiecare dimineață de duminică, citea Biblia cu voce tare. Stătea la marginea patului, citea și se ruga. Când a aflat că vreau să merg la facultate, mi-a zis: «Copile, du-te, dar nu știu dacă te pot ține.» Așa a rezumat, într-o singură propoziție, „bunăstarea” acelor vremuri.”

În anii ’80, copiii Avrigului puteau merge la orele de religie ținute sâmbăta de preoții Constantinescu și Lupu în vechea biserică din centru. Între ei se afla și Vasile Gafton, care a învățat cântecele de strană. Când avea răgaz, mergea la Mănăstirea Stânișoara, unde nu dormea de teamă să nu rateze slujba de la miezul nopții. „Citeam «Viețile sfinților» la lumina lumânării, dintr-un manuscris bătut la mașină. Noaptea, venea paracliserul să bat toaca. Apoi urca în turn să tragă clopotele, de unde îmi făcea semn cu o lanternă când trebuia să încep la toacă.”

După armată, o decizie a trebuit luată în timp ce se afla la adunat cartofi: „Aveam cerere de angajare la Uzina Mecanică din Mârșa, la Secția «Punți Motoare», dar și examenul de admitere dat la Facultatea de Teologie. Nu aveam telefon acasă, dar avea sora mea, care a sunat la secretariat să afle dacă am fost admis. Printre cartofi am aflat că am intrat la facultate. Atunci am decis să-mi urmez vocația, nu meseria.”

Primii șapte ani de preoție i-a petrecut în parohia Noul Român. Traversa Oltul pentru a veni acasă, la Avrig, unde a și rămas în 2006, când a devenit protopop. Astăzi coordonează suflarea ortodoxă întinsă de la Arpaș la Boița, Lazaret, Râu Sadului, Cisnădie, Mohu, Săcădate și Nou Român. O întindere de locuri și oameni aflată într-o continuă schimbare. „Sunt mulți care vin în biserică cu sufletul precum un vas pe care vor ca preotul să-l umple cu credință. Le spun că ei sunt singurii care și-l pot încărca cu dragoste de Dumnezeu. Mai văd pe mulți care pleacă din țară fără a avea un motiv real. Știu destui care, odată ajunși, caută motiv de întoarcere. Tuturor le spun că, orice ar face, oriunde ajung, să nu renunțe la Dumnezeu. Să țină cu dinții de El, să nu-L abandoneze, pentru că este singurul care îi va ajuta.”

Aduce în discuție și meseria sa de bază: „Sufletul omului trebuie uneori «sudat», reparat, adus laolaltă. Ca preot, îi îndepărtez zgura, îl pilesc și îi redau strălucirea. Trebuie să privim spre lumină, chiar și în cea mai neagră noapte a vieții. Haina pe care o port este neagră, însă duminica mă îmbrac în veșmânt aurit, simbol al luminii, al Învierii. Despre asta este întreaga viață: speranța în bine, izbăvirea prin Dumnezeu.”

Părintele Gafton este căsătorit și tatăl unei fete care, asemeni mamei sale, lucrează în învățământ. Este o fire jovială, ceea ce îl apropie mult de credincioșii pe care îi păstorește.

Sunt aproape două decenii de când părintele Vasile Gafton conduce protopopiatul întins de-o parte și de alta a Oltului. Cu un nelipsit zâmbet, însoțit de o vorbă bună, sudează comunități și destine în această mândră parte a județului Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!

Material realizat de Consiliul Județean Sibiu în cadrul proiectului #OameniȘiLocuriDePoveste