Adrian Ordean s-a născut pe data de 10 martie 1955, la Sibiu. Este chitarist și compozitor român, unul dintre compozitorii de marcă ai muzicii ușoare românești, dar și unul dintre cei mai prolifici compozitori români. Ordean este cel ce a inventat trupa A.S.I.A. și a făcut din Compact un brand pe scena pop-rock-ului. Nu s-a despărţit nicio clipă de Sibiul natal şi revine de fiecare dată cu drag „acasă”. De câţiva ani, este preşedinte de onoare al Festivalului Hermanstadt Fest şi încurajează tinerii talentaţi să-şi urmeze visul. A descoperit o serie de talente locale, iar cu tineri talentaţi precum sibianca Dominique Simionescu colaborează şi în prezent. Tânăra i-a adresat câteva întrebări şi a dorit să împărtăşească cu cititorii ziarului Sibiu Independent răspunsurile şi trăirile maestrului Adrian Ordean.
Reporter: Ce v-a motivat să urmați un drum în această lume a muzicii? A fost greu?
Adrian Ordean: Am avut noroc cu părinții, am cochetat cu muzica încă de la vârsta de 4, 5 ani…Îmi amintesc că aveam acasă un „pick-up” și „plăci”, adică discuri LP de ebonită cu tot ce se găsea pe piață la ora aceea, pe care le frecam toată ziua și cântam cântecele cu cuvinte cu tot, exasperând-o pe mama de multe ori.
La 6 ani am început să studiez vioara la „Școala de muzică”. Le mulțumesc tot părinților că s-au gândit la vioară, acest instrument minunat. Nu știu cum au făcut alegerea asta. Poate și pe considerente de economie de spațiu, pentru că acolo unde locuiam în perioada aceea, nu aveam prea mult loc, era doar o bucătărie foarte mică și o cameră mai spațioasă. Mai târziu, când ne-am mutat pe lângă „Podul minciunilor”, am avut camera mea și chiar o pianină, neagră. Dar ce m-a făcut să îmi adun gândurile și să-mi clarific intențiile pentru ce urma să fac mai departe a fost o întâmplare din `69…
Sfârșit de decembrie 1969, zăpada scârțâie sub picioare, grăbindu-mă împreună cu ai mei, să ajungem la petrecerea de revelion organizată de un unchi, din partea tatălui meu, unde urma să ne întâlnim cu mai multe rude și desigur cu verii mei. Țin minte că la televizor puteai vedea muzică populară, voie bună, momente umoristice, muzică ușoară etc. Am stat lipit de micul ecran o noapte întreagă pentru că în program era anunțată și formația Sincron. Au cântat pe la 5 dimineața, nu mai știu ce piesă, dar oricum nu conta, puteau să cânte și „Podul de piatră”, eram leșinat după ei și după ideea de grup. De fapt, am iubit muzica, asta m-a motivat.
Reporter: Care a fost cea mai frumoasă experiență pe care ați trăit-o în cariera dumneavoastră?
Adrian Ordean: Nu le pot aranja într-un top 10 sau altceva de genul ăsta…Pentru că am avut o grămadă de experiențe frumoase ca violinist, basist, chitarist, membru al unor trupe de rock, inginer de sunet, primul studio particular de înregistrări din România. Apoi ca producător muzical, orchestrator, aranjor și desigur experiența de compozitor…Dar nu voi putea uita niciodată primul contact cu muzica live, ca chitarist, alături de grupul sibian „Stereo”, cei 5 ani petrecuți în Poiana Brașov alături de atâția instrumentiști valoroși, plecarea la trupa Roșu și Negru, întâlnirea cu Bucureștiul, radio-ul, televiziunea, apoi plecarea la trupa „Compact”, Sfinx, Schimbul 3, apoi ca producător muzical, evoluția fulminantă a grupurilor A.S.I.A., Amadeus, Pops, Bliss, care nu a făcut decât să îmi dea încredere pentru mai departe. O experiență uimitoare a fost întâlnirea mea cu Dida Drăgan, prietenia și colaborarea noastră care durează de aproximativ 30 de ani.
Începând de la primul an de vioară, de la nenumăratele nunți unde am cântat chiar și ca solist vocal, până la cele mai mari scene pe care am urcat împreună cu trupele mele…toate au fost niște experiențe grozave…și îmi doresc să mă surprindă și de acum încolo, cât s-o mai putea…
Reporter: În viitor, v-ar plăcea să organizați un festival,unde se vor cânta doar melodiile compuse de d-voastră?
Adrian Ordean: Mi-ar plăcea să organizez un festival, dar nu sunt bun la chestia asta, așa că prefer să mă alătur unui organizator profesionist și să îmi aduc aportul meu ca jurat, compozitor sau mai știu eu în ce fel. Piesele mele au fost scrise în cea mai mare parte pentru grupuri de rock sau pop, pentru că mie mi-a plăcut întotdeauna să plec la treabă împreună cu prieteni, instrumentiști…cât mai mulți. Altfel curge viața atunci când atmosfera se încinge în culise sau pe scenă înaintea concertelor înconjurat de colegi, mi se pare că e altfel decât să iei în piept toate problemele care apar în cariera ta, de unul singur.
Nu mi-ar plăcea ca într-un festival să se cânte doar piesele mele…m-aș simți destul de ciudat să nu se cânte și altceva, mai ales că în felul ăsta aș putea priva publicul de posibilitatea de a se bucura și de alte piese extraordinare, scrise de colegi de-ai mei…nu?
Reporter: Considerați că muzica este cea mai importantă în viața d-voastră sau sunt și alte lucruri fără de care nu puteți trăi?
Adrian Ordean: Nu aș da muzica pe nimic. Am fost norocos să urmez cariera asta…nu am avut șefi niciodată și nici nu aș fi putut concepe așa ceva…Nu am stat drepți nici măcar în armată. Cu ajutorul muzicii am cutreierat o treime din globul pământesc, am văzut lucruri nemaipomenite și am întâlnit oameni grozavi.. Așa că ce a trebuit să fac eu pe lume, aia am făcut. Mi-au plăcut și imi plac și alte lucruri desigur, dar cum să explic eu…
Se pare că în viața mea, iubirea pentru muzică a fost cea mai puternică…mai puternica chiar decât iubirea pentru o fată, iar asta urma să fie una dintre legile nescrise pe care le-am urmat, una din legile cu care am defilat fără oprire și pe care o respect și astăzi. Asta nu înseamnă că fetele nu au avut locul lor special. Oricum, au fost la o distanță foarte mică de „ubirea” de pe locul întâi, la un milimetru, însă milimetrul ăla a făcut întotdeauna diferența.
Reporter: În viitor va mai apărea continuarea cărții d-voastră ,,Dupa ani și ani” ?
Adrian Ordean: Am început să scriu… sper să am timp suficient ca să mă pot ambala la așa ceva. Am nevoie de toate amintirile mele, de amintirile altora, trebuie să fiu motivat de dragostea sau ura cu care am fost răsplătit de-a lungul anilor… Merg înainte cu bune și cu rele, cu motoarele încă pornite.
