Cîndea Maria Cristina, eleva de la Brukenthal, pierde lupta cu viața

Maria, adolescenta de 14 ani pentru viața căreia a luptat o întreagă comunitate, s-a stins ieri la clinica Memorial Bahcelievler din Istanbul.

Cîndea Maria Cristina, eleva de la Brukenthal, pierde lupta cu viața. În vârstă de numai 14 ani, în urmă cu câteva luni, tinerei i-a fost descoperită o tumoră malignă a lobului temporal al creierului și carcinomatoză leptopemingeală, afecțiune extrem de gravă care necesita un tratament deosebit de costisitor. Comunitățile sibiene care s-au mobilizat pentru strângerile de fonduri pentru Maria Cristina au anunțat, cu regret, decesul acesteia. Sibiu Independent transmite, pe această cale condoleanțe familiei, apropiaților și persoanelor care au luptat și au sperat pentru salvarea micuței.

Cu inimile zdrobite de durere, anunțăm plecarea dintre noi a scumpei și iubitei noastre fiice Maria-Cristina Cîndea.
Ai luptat şi am sperat până în ultima clipă, dar i-ai fost mai dragă lui Dumnezeu.


Ai fost lumina ochilor noștri, bucuria și sensul vieții, minunea și rodul iubirii noastre.


Te-am iubit și te vom iubi imens! Îngerul nostru, vei rămâne în inimile și sufletele noastre toată viața.
Drum lin spre lumină copil frumos cu suflet curat, bun și iubitor. Dumnezeu să te poarte pe brațele lui.

Ștefan Tudor, profesor de istorie la Colegiul Național Samuel von Brukenthal din Sibiu, într-un mesaj emoționant pe pagina sa de Facebook o numește pe Maria campiona lui, un lider înnăscut, un exemplu pentru cei de vârstă ei, “decentă, umană, generoasă și critică, emancipată și totuși modestă, inteligentă, dar niciodată dominantă

Despre Maria ….. mereu!
Acum exact o lună, vă ceream ajutorul pentru o elevă, care m-a numit Herr Klassenlehrer (domnule diriginte) timp de 4 ani! Astăzi vreau să vă vorbesc despre Maria, fiindcă nu pot folosi verbe la trecut pentru ea! Și nici nu vreau! Și nici nu vreau să devină o amintire gri, cei 4 ani în care am avut privilegiul de a o numi eleva mea!


Maria este o campioană, din toate punctele de vedere. Școlar și mai ales uman. Maria are stofă de lider …… nu, nu de șef, ci de lider …. înțelegeți voi! Când dorea ea să fie liniște în clasă, era liniște ….. și când nu avea chef, mă lăsa să mă descurc! De multe ori m-am descurcat, dar nu era același lucru! La început și-a asumat rolul de lider, șefă a clasei – reprezentanta elevilor din D! Apoi nu a mai vrut …. și i-am respectat decizia! A făcut un pas înapoi … ca și cum înțelegea simbolistica gestului …. anume, a da o șansă și altora, să se evidențieze!


Maria era exemplară! Nu, nu ați înțeles! Nu era exemplară fiindcă venea cu lecțiile făcute și temele rezolvate …. pe mine mă interesa faptul că aveam modele în clasă pentru elevii ”altfel”! Dar mereu îmi captiva atenția, în sensul de a învăța ceva de la ea! Și câte lucruri am învățat de la ea în acești 4 ani! Am învățat să fiu mai calm, deși nu se vedea mereu! Am învățat că pot fi sfidat în cel mai infiorător mod! Nu ați înțeles! Nu ea m-a sfidat în modul acela, ea m-a sfidat când considera că exagerez cu critica ….. și mă făcea să mă îndoiesc de atitudinea mea – așa da, formator de opinie, care te face să te îndoiești de modul tău de acțiune!

Maria se întreba mereu de ce mă port întrun fel sau altul cu ei, cu toată clasa! Maria nu accepta critica gratuită! Dojana de dragul dojanei! Maria își punea întrebarea dacă este justificată sau nu! V-am scris mai sus, are stofă de lider!


Cel mai mare atu al Mariei era cunoașterea propriilor limite! Bine, acum trebuie să privim în perspectivă ….. limitele ei erau foarte sus, foarte foarte sus!!! Eu de exemplu m-aș fi făcut de râs în fața ei cu cunoștiințele mele de matematică, deja de când ea era în clasa a 6a! Eu m-aș fi făcut de râs, ea nu m-ar fi făcut! Și nu și-a făcut nici colegii de râs, ci i-a ajutat …. da, i-a ajutat. Maria este altruistă întro lume în care marii performeri sunt niște egoiști! Maria știa când să se oprească … când și cât mă sfida cu atitudinea tipică vârstei ….. și o făcea întrun fel în care nu îi puteam da replică …. fiindcă știam că ea încerca necunoscutul, avea curajul să se îndoiască de deciziile mele …. și acest fapt reprezenta în ochii mei un motiv de respect și apreciere pentru maturitatea gândirii sale! Și Maria era calmă ….. știa ce poate și probabil, pentru vârsta ei, știa tot mai bine ce vrea!

Maria era solidară și orice dojană asupra clasei o lua personal, deși nu era ea vizată de cele mai multe ori – iar atunci când era vizată, își asuma! Era responsabilă …. mai responsabilă decât mulți adulți!


Maria era în primul rând umană. Renunțând la orice atitudine formalistă de ”tocilar competent”, în schimb îmbrățișând stilul ”desigur, găsim noi o soluție!”. Maria mi-a dat încredere, m-a confirmat și m-a contestat când era cazul ….. și deși poate nu știa ce face, le cam nimerea! Maria a fost o lecție pentru mine, o lecție de viață. M-a făcut un diriginte mai bun, m-a făcut un om mai bun! Maria este eleva pe care și-o dorește orice dascăl, pentru a putea deveni mai bun. Maria, și eleve și elevi ca ea, sunt cei care ne revin instant în minte cu nume, prenume și verb! Maria nu se limita la a fi, ci trecea cu curaj la a acționa.


Maria are stofă de lider! Decentă, umană, generoasă și critică, emancipată și totuși modestă, inteligentă, dar niciodată dominantă! Calități pe care le regăsim la majoritatea oamenilor, am putea spune, dar foarte rar întro singură persoană. Maria le avea pe toate acestea, de aceea mi-a dat o așa importantă lecție de viață, într-un interval relativ scurt de timp!
Ce mă fascinează însă este faptul că majoritatea calităților nu le avea de la școală, ci le avea din familie. O familie ce i-a sădit cu grijă aceste calități – acesta este meritul incontestabil al părinților ei. Meritul ei este că prin capacitatea ei genuină de a face totul mai bun și mai bine, aceste calități au înflorit atât de frumos și atât de repede în ea, încât a ajuns să fie o lecție de viață și pentru viață pentru noi toți.


Nu mi-am dorit niciodată să scriu aceste rânduri. Mi-am dorit ca Maria să vă arate tuturor cine este, fără ca eu să suflu o vorba despre cât de norocos am fost, să îmi fie elevă! Cât de norocos ar fi orice dascăl să aibă o legătura invizibilă cu o persoană atât de deosebită! Zâmbetul ei candid nu era ceva de la sine înțeles, și cu atât mai mult pentru un diriginte care doar a fost acolo, în caz ca ar fi avut nevoie de el ….. deși Maria se descurca singură în orice context!
Poate, doar poate, am pierdut o elevă, dar niciodată nu voi pierde lecția primită de la ea!
Drum lin printre îngeri, Campiona mea!

sursa foto: Facebook

Sprijină SIBIU INDEPENDENT

Dacă doreşti să susţii acest proiect independent voluntar poţi face o donaţie liberă direct prin PAYPAL 

Pentru detalii citiţi aici.

You may also like...

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *