Părintele Mircea Păcurariu, unul dintre cei mai importanţi istorici ai Bisericii Ortodoxe Române, în această zi, la primele ore ale dimineții, a trecut la cele veșnice înconjurat de familie și câțiva apropiați.
„Cu adâncă durere vă anunțăm că, Părintele academician prof. dr. Mircea Păcurariu, a trecut la cele veșnice astăzi, 13 ianuarie 2021”, au transmis, in aceasta dimineață, reprezentanții Mitropoliei Ardealului.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
În data de 30 decembrie 2020, părintele academician Mircea Păcurariu, primise Crucea „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș”, distincție acordată de Preasfințitul Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.
Mircea Păcurariu s-a născut la data de 30 iulie 1932 în satul Ruși din județul Hunedoara, în familie de preot. A urmat studii la Liceul „Decebal” din Deva (1943-1951), la Facultatea de Istorie a Universității din Cluj (neterminate, 1951-1952), apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1952-1956), unde a obținut licența în teologie.
Ulterior a urmat și cursuri de doctorat în specialitatea „Istoria Bisericii Române” la Institutul Teologic din București (1956-1959), susținându-și teza de doctorat în anul 1968, cu titlul Legăturile Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII.
După absolvirea facultății, a lucrat ca profesor la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț (1959-1961), apoi a fost cooptat în învățământul superior la Catedra de Istoria Bisericii Române de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu. A deținut gradele didactice de asistent pentru limbile latină și greacă (1961-1970), conferențiar (1970-1971) și apoi pe cel de profesor titular (din anul 1971).
Hirotonit ca diacon (1970) și preot (1971), i s-a acordat ulterior distincția de iconom stavrofor (1976). Profesorul Mircea Păcurariu a participat la numeroase întruniri cu caracter teologic peste hotare. A fost președinte al Comisiei de Istorie Eclesiastică Comparată din România (din 1997).
În perioada 1990-1992 a fost profesor suplinitor al aceleiași catedre, de Istorie a Bisericii Române, și la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Între anii 1992-2000 a îndeplinit funcția de decan al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu. După pensionare, în anul 2002, a rămas ca profesor emerit la aceeași facultate.
În 1997 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, din 2015 devenind membru titular.
