Rar găseşti un proprietar care nu aruncă câte un os câinelui său, fiecare din motive diferite – cu convingerea că este sănătos (în special în combinaţie cu mămăligă), pentru a oferi plăcere patrupedului său ori pentru că este păcat să arunce bunătate de os după prepararea supei. În orice caz, câinele întotdeauna se bucură de această delicatesă, mai ales dacă primește și alte alimente mai hrănitoare. Cu toate acestea, în rândul specialiștilor veterinari sunt tot mai mulţi adversari ai acestui popular gen de bunătăţi, deoarece de prea multe ori se confruntă cu consecințe neplăcute ale acestui fel de hrană. Orice os, crud sau fiert, care poate fi zdrobit prezintă un potenţial pericol pentru sănătatea câinelui.
În primul rând, vreau să clarificăm valoarea nutritivă a oaselor, şi dacă acestea pot deveni baza dietei câinelui. Osul este format din următoarele componente:
– țesutul osos propriu zis, care conţine 65-70% fosfat de calciu (fiind bine absorbit în tractul digestiv din oasele crude) și 30-35% colagen, condroitină și fosfolipide foarte greu de asimilat sub forma prezentă în oase.
– cartilaj, cu 50% compus din colagen în formă de țesut fibros țesut conjunctiv, care aproape nu se digeră în tractul gastro-intestinal, și cu 50% din mucopolizaharide (acid hialuronic, condroitin etc.)
– măduva osoasă conține un număr mare de celule de sânge, care pot avea o valoare nutritivă, dar, din păcate, este formată din 60 % grăsimi, de aceea, la utilizarea frecventă poate provoca efecte nedorite, cum ar fi creșterea colesterolului în sânge.
Acum, luăm în considerare posibilele aspecte pozitive:
Osul are un conținut ridicat de calciu și fosfor, necesari pentru formarea și dezvoltarea scheletului câinilor în creştere. Masajul gingiilor, profilaxia paradontozei și a tartrului datorate consumului de oase. Procesul de ronţăire oferă o mare plăcere câinelui, stimulând producţia de endorfine.
Dar avem şi posibilele consecințe negative: riscul de lezarea dinților și a mucoasei bucale, riscul de rănire a esofagului, stomacului și intestinului (sunt posibile chiar si perforari și rupturi), constipație și obstrucție intestinală.
Prin urmare, având în vedere toate cele menţionate mai sus, se poate ajunge la concluzia că oasele nu sunt potrivite ca hrană şi nu pot servi ca un substitut de carne pentru caini (nu conțin proteine, acizi graşi, vitamine), în calitate de suplimente minerale mult mai sigure și eficiente sunt comprimatele și pulberile, care pot fi ușor dozate, iar pentru curățarea dinților se potrivesc gustările tari din tendoane.
Cu toate acestea, dacă nu doriți să renunțati la hrănirea animalele de companie cu oase, amintiți-vă câteva reguli:
1. Oasele nu trebuie să fie mâncarea de bază
2. Hrăniţi câinele numai cu oase crude (sucul gastric al câinilor nu dizolvă oasele fierte, bucăţile sfărâmate pot provoca leziuni și constipație. Fecalele devin uscate și granuloase)
3. Nu hrăniţi câinele cu oase mici și tubulare. În principiu, sucul gastric al unui câine sănătos este capabil să digere parţial osul crud, dar nu oricare, ci doar mai moale şi cu structura ca de burete (stern de vită, coaste, omoplaţi, coloana vertebrală)
4. Urmăriţi cu atenţie starea animalului, timp de 2 zile după hrănirea cu oase, şi la cel mai mic semn îngrijorător (schimbare de scaun, vărsături, apatie, durere de burtă), adresați-vă medicului veterinar.
Dr. Blajan-Galkina Tatiana, medic veterinar
Nota redacţiei: Dr. Blajan-Galkina Tatiana este medic veterinar în oraşul Sibiu. Practică medicina veterinară de 24 ani. A terminat Academia de Stat de Medicină Veterinară și Biotehnologie din Moscova – MBA M.I. Skryabin.
Mult adevăr și experiență…