Ştiu că poate par alarmist sau chiar melodramatic, dar evoluţia partidului AUR pe scena politică şi în societate a luat un traiect extrem de periculos. În ultimele luni, derapajele de la normele sociale s-au înmulţit la liderii şi membrii acestui partid. Faptul că suntem un stat democratic, nu înseamnă că trebuie să tolerăm acţiunile extremiste, xenofobe sau de altă natură care aduc atingere persoanei şi societăţii.
Nu sunt istoric, dar un pasionat de istorie care am petrecut mulţi ani cu studiul istoriei interbelice a României. Am citit cam tot ce există şi pro şi contra. Nu doar cărţi, articole de presă, de specialitate în română şi alte limbi. Cred că mi-am făcut o imagine de ansamblu şi de detaliu destul de clară asupra acelor vremuri, tulburi le-aş numi eu. Contextul atunci era altul, dar nu mult diferit de cel actual.
Putem spune că actuala pandemie şi implicaţiile ei socio-economice sunt o criză. De asemenea, instabilitatea politică la nivel central cu desele schimbări de putere sunt o criză politică. Perspectiva războiului la graniţa Ucrainei nu ajută, iar echilibrul de forţe geo-politice este tot mai şubred în zona noastră. În acest context, este firesc ca o parte a societăţii să se îndrepte spre extremism. Dacă o face în limita a 1-3% nu este o problemă. Dar am depăşit de mult aceste procente şi tendinţa este de creştere, după cum o arată sondajele de opinie.
Recentele acţiuni violente ale aleşilor din partea partidului Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR) din Parlament sunt semnale de alarmă. Ele vin pe fondul oferit de instituţiile statului care au tratat superficial şi permisiv alte acţiuni asemănătoare ale AUR în teritoriu în ultimele luni. Instigarea la violenţă promovată de AUR, în diferite forme, chiar şi pe pagina lor oficială de Facebook este un semnal. Cum un semnal este şi afilierea de diferite grupări de extremă dreapta, ba chiar şi unele para-militare la AUR şi asocierea liderilor acestora cu liderii AUR în diferite circumstanţe, aşa cum a arătat de curând presa centrală.
Dacă ar fi să ne uităm înapoi în istorie la perioada interbelică am găsi multe similarităţi. Au existat şi atunci lideri carismatici, tineri, promotori ai violenţei şi extremismului. Pe de o parte făceau acte de binefare şi tabere de muncă voluntare, pe de alta loveau, jigneau şi… mai apoi, omorau diferiţi lideri politici sau oameni care li se împotriveau. Există o spirală a violenţei şi eu o revăd cum creşte în aceste zile. Oare trebuie să aşteptăm un asasinat politic pentru a lua măsuri? Ce fac instituţiile statului? Unde sunt bravii agenţi SRI în aceste zile? De ce Parchetul, Poliţia şi Jandarmeria nu iau măsuri dure la aceste acte de violenţă, fie ele şi verbale? De ce statul intervine discret, ba chiar cu frică?
Poate că răspunsurile la toate aceste întrebări stau în „creşterea” spectaculoasă înregistrată de AUR în anul 2020 între alegerile locale şi cele parlamentare. În 2 luni a crescut cât alte partide în ani. Şi de atunci creşterea continuă, ducând partidul mult în sus în sondaje. Mult şi peste fostul Partid România Mare în perioada sa de glorie. Dar România Mare nu era nici pe departe atât de extremist în limbaj şi acţiune cum este AUR. Rămâne întrebarea cine stă în spatele AUR? Cine a sprijinit creşterea din 2020 pentru a intra în Parlament, fără campanie electorală şi pornind de la un procent de 1%?
Din punctul meu de vedere este necesară intervenţia rapidă şi clară a tuturor forţelor statului pentru a opri din faşă această spirală a violenţei întreţinută de AUR. În urma tuturor faptelor comise deja contra legii, se poate decide inclusiv scoaterea partidului în afara legii. Ştiu că nu se va întâmpla, pentru că există o teamă a clasei politice. Dar există, cred eu, şi o mare implicare a unor forţe ce nu au ce căuta în politică: fie că sunt interne sau externe României. Problema este că nici EI nu mai pot controla AUR şi spirala violenţei va continua. Oare, cine trebuie să moară, pentru a învăţa legea istoriei?
