Biroul pentru Imigrări Sibiu nu era acum câţiva ani o instituţie prea vizibilă în judeţul nostru. Volumul de avize şi permise de muncă însă a crescut foarte mult în ultimii doi ani şi creşterea este din ce în ce mai mare conform raportărilor oficiale naţionale. Sibiul a ajuns pe locul 6 în ţară în primele patru luni din acest an la capitolul avize pentru lucrători non-UE. Iar războiul din Ucraina a adus un volum de muncă sporit datorită ucrainenilor care stau peste 90 de zile în ţară şi au nevoie de acte corespunzătoare.
Reporterul SIBIU INDEPENDENT a vizitat în ultimele zile de câteva ori Biroul pentru Imigrări Sibiu pentru a vedea la faţa locului, dacă cifrele oficiale raportate se reflect în realitatea din teren. Am găsit pe strada Brazilor o clădire complet neadecvată pentru activitatea desfăşurată. Când se deschidea o uşă pentru a invita un cetăţean ucrainean la făcut poză vedeai peste tot maldăr de dosare. Conform raportărilor oficiale de la Bucureşti, la Sibiu lucrează doar 5 oameni, din care 3 au fost angajaţi în ultimele luni. Criza de personal se resimte, alături de cea de spaţiu. În toate zilele în care am fost acolo, se formau cozi la ghişeu. Fie ucraineni veniţi să ceară actele necesare, cam 20-30 pe zi, fie reprezentanţi de firme care doreau să aducă muncitori non-UE.
Angajaţi super-dedicaţi
Totuşi, chiar dacă spaţiul nu corespunde deloc cerinţelor unui astfel de birou şi unui asemenea volum de muncă, angajaţii de acolo s-au dovedit foarte deschişi. Am remarcat că mai toţi erau tineri şi vorbeau politicos, chiar dacă uneori „clienţii” erau recalcitranţi. Cel mai frapant a fost volumul mare de dosare stocate în toate locurile. Fiecare om care venea cu tot felul de hârtii cerute de lege lăsa în urmă un dosar. Şi teancul creştea pe parcursul zilei.
Cei de la Biroul pentru Imigrări Sibiu au montat şi două toalete ecologice în curte pentru cei care petreceau prea mult timp la această instituţie. Astăzi de dimineaţă o doamnă de la birouri a ieşit cu o cutie de cretă pentru copii ucraineni care aşteptau la rând şi se plictiseau. Am asistat şi la un mic scandal între ucraineni. O doamnă în vârstă era super nervoasă şi făcea scandal că cei de la Imigrări au decis să dea prioritate copiilor mici la fotografiatul oficial.
Locul 6 la muncă, printre ultimii la personal şi spaţiu
Clădirea unde funcţionează Biroul pentru Imigrări Sibiu este administrată de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu. Dar renovările făcute, nu pot suplini lipsa evidentă a spaţiului. Iar volumul de muncă al celor 5 angajaţi este mult peste ceea ce este omeneşte posibil. Într-o raportare oficială pe ţară, biroul de Imigrări de la Sibiu se situează pe locul 6 după servicii mari de la Bucureşti, Ilfov, Constanţa, Timiş şi Cluj. În primele patru luni au fost deja procesate 1079 avize de muncă, iar alte 300 sunt în curs de procesare. Asta în condiţiile în care în 2017 erau doar 300 de cereri de avize pe an. Anul trecut acelaşi birou a emis peste 1500 de avize de muncă, iar anul acesta numărul va fi probabil dublu. Iar firmele sibiene sunt tot mai interesate să aducă lucrători non-UE.
La acest volum uriaş de muncă se adaugă actele pentru ucraineni. Deja luna trecută au fost procesate la Sibiu peste 350 de cereri, iar în zilele acestea, când am fost acolo, erau 20-30 de ucraineni zilnic la rând să ceară acte de şedere. Iar birocracţia impusă de lege este pe măsură. Unde mai pui că majoritatea ucrainenilor nu vorbesc engleză, doar rusă sau ucraineană.
Aparatură la cutie şi zâmbete
Scopul nostru declarat al vizitei era însoţirea unor ucraineni. Am văzut din holul de intrare un aparat mare, nou-nouţ, înfoliat. Era o staţie de amprentare. Când am fost poftiţi în alt hol mic, înghesuit, unde s-a încropit un fel de studio foto necesar pentru documente, am zărit într-o cameră printre maldărele de dosare alte cutii cu aparatură sigilată. Probabil conducerea de la Bucureşti s-a gândit să doteze modern biroul din Sibiu, dar au uitat că nu este spaţiu pentru asta.
Am numărat 3 camere existente, unele re-compartimentate în cămăruţe toate pline de dosare. Unul din tinerii angajaţi care ne-a invitat la fotografie în holul improvizat, cu un pur accent de Cluj, poziţiona copilul ucrainean cu care eram pentru fotografie şi încerca să nu îl sperie. Îi zâmbea şi îl îndemna să zâmbească şi el la aparat. Asta în condiţiile hărmălaiei de afară generată de oamenii aflaţi la coadă.
Şefii să mai coboare în teritoriu
Biroul de Imigrări Sibiu este o instituţie tot mai mult solicitată în judeţul nostru. Şi de ucrainenii mutaţi aici, dar şi de firmele şi muncitorii non-UE. Din păcate toată dedicaţia celor 5 angajaţi tineri de acolo, nu compensează lipsa spaţiului, a condiţiilor propice de muncă şi nici lipsa personalului. Volumul de muncă este în creştere mare la Sibiu, o arată rapoartele oficiale, şi poate nu ar strica să mai „coboare” şefii din Bucureşti şi în teritoriu. Sau poate Primăria Sibiu ori altă instituţie poate oferi un spaţiu adecvat pentru această instituţie. Pentru că la raportări stăm bine, la condiţii de muncă, nu prea. Şi o mână de oameni pot face minuni o perioadă, până ajung la epuizare.
As dori o programare pentru mâine