Anul acesta a fost liniște în spațiul virtual la capitolul curățenie în Sibiu. Mereu găseam postări pe Facebook, înainte, despre curățenia pe străzi care lăsa de dorit sau scandaluri pe internet referitoare la prețul gunoiului. După tot vârtejul acela, sibienii și locuitorii din sudul județului s-au liniștit. Oare de ce?
Cu siguranță creșterile de prețuri din ultimele luni la motorină, alimente, gaz, curent au pus problema prețului gunoiului pe plan secund. Plus că, treptat, poate mulți au înțeles că soluția pentru a plăti mai puțin la gunoi este colectarea selectivă. Tot mai mulți sibieni apelează la cele „minim 10 kg” de deșeuri reciclabile predate pentru a avea o adeverință și a obține reducere la plata gunoiului. Și tot mai mulți au înțeles că gunoiul este scump. Nu doar la noi, peste tot în lume.
Mai adăugăm că tot mai mulți sibieni au devenit mai conștienți la cauzele de mediu. Ieșirile la grătar în jurul Sibiului lasă în urmă tot mai puține gunoaie față de alți ani. Poate au contribuit și toate campaniile media. Dar până la urmă este și o chestiune de educație. Noile generații fiind mai conștiente la aceste aspecte.
Nemulțumiți vor fi mereu. Mai ales cei care ani de zile au aruncat gunoiul fără să plătească nimic. Cei care aruncau prin râuri, păduri, pajiști. Sincer, nu am nici un respect pentru acești indivizi și am ales să promovăm toate măsurile luate de Poliția Locală Sibiu și de primăriile din județ contra acestor oameni. Aș fi de acord să le publicăm și fețele și numele. Să îi dăm exemplu: așa NU! Trebuie să existe toleranță ZERO față de aceste persoane.
Mai este de lucru la educația noastră, a cetățenilor. La capitolul colectare selectivă stăm încă prost. Deși sunt zeci de campanii, încă se aruncă la containerul negru și hârtie și plastic, sticlă. Ne este lene să reciclăm. Deși părinții și bunicii noștri o făceau. Acum aruncăm tot. La grămadă. Din lene. Și este firesc să fim taxați în plus pentru asta. Pentru că LENEA, ca și PROSTIA trebuie să se plătească.
La capitolul curățenie pe străzi, de câteva luni, am văzut minunea. Stau pe o străduță mică, înfundată. Nu am văzut în 15 ani nicio mașină de curățenie. Acum vine săptămânal. Și nu doar pe strada mea, pe multe străzi mici, pe care oamenii nici nu știau că există serviciu de curățenie străzi. Deci se poate. Dar degeaba trece mașina, dacă încă se aruncă gunoaie pe jos, pe stradă. Mă enervez în trafic când, ce este drept mai rar, văd câte un berbec cum aruncă pe geam mizerii din mașină. Aceștia merită să fie puși să măture toată strada respectivă. Ca pedeapsă. A doua oară nu mai aruncă.
La capitolul trotuare stăm mai prost. Pentru că cetățenii ar trebui să le curețe în dreptul casei sau blocului. Unii o fac, puțini însă. Majoritatea așteaptă poate să le vină curățenia și în case. Pentru că doar niște oameni care trăiesc în mizerie în case, pot suporta mizeria și din fața casei lor. La bloc și condominii este greu. Sunt unii vecini care mereu fac curat și alții care fac doar mizerie. Din nou se impun pedepse. Nu la grămadă, ci punctuale. Poate că sunt greu de aplicat de primării, dar și asociațiile de proprietari de la blocuri pot lua măsuri, gen lista rușinii afișată la scara blocului a celor care fac mizerie sau nu participă la curățenia din fața blocului. Mai țineți minte vremurile când toți vecinii ieșeau la curățenia de primăvară sau prin rotație la curățat trotuare iarna? De ce să nu o facă, din nou?
Oricâte servicii de curățenie contractează primăriile sau de câte ori se ia gunoiul produs de noi, totul se rezumă la educația noastră, a cetățenilor. Suntem în era consumerismului și trebuie să fim mult mai atenți cu ce deșeu producem și cât. Risipa este la ordinea zilei. Iar curățenia orașului reprezintă curățenia cetățenilor săi. Așa cum trebuie să te speli, să îți speli hainele, să cureți casa, trebuie și să cureți în fața casei. Chestiune de mândrie și respect personal. Altfel, degeaba ne tot mândrim că suntem sibieni.
