În comuna Gura Râului, situată la 18 kilometri de municipiul Sibiu, în Mărginimea Sibiului, acolo unde râul Cibin iese din munţii Cindrel, s-a născut cel mai vechi ansamblu profesionist din România în urmă cu 78 de ani, „Junii Sibiului”. De atunci, aici, de la copil până la bătrân, toată lumea iubeşte portul tradiţional, în culorile alb şi negru, şi se mândreşte cu el, potrivit Agerpres.ro.
Dacă, în urmă cu aproape opt decenii, guranul Ioan Macrea s-a îngrijit să nu se piardă jocul şi portul şi a format „Junii Sibiului”, astăzi, fiica sa, tot coregrafă, Silvia Macrea, împreună cu unul dintre cei mai talentaţi dansatori profesionişti, coregraful Ioan Crăcea, reuşeşte să pregătească peste 200 de copii şi tineri, săptămânal, la Gura Râului, în aşa fel încât să nu se piardă tradiţia.
Copiii de la Gura Râului au fost în aceste zile vedetele spectacolului ”La toată casa-i lumină!”, parte a proiectului ”Bucatele Crăciunului”. Copii de la vârsta de patru ani, îmbrăcaţi în port tradiţional, au colindat şi jucat cu drag de sărbători. Primiţi cu aplauze, gogoşi de post şi câte o plăsuţă cu dulciuri, cadou de la Moş Crăciun, aceşti copii din comuna situată în inima ţării şi-au arătat mândria că sunt români.
Cei mici şi-au făcut apariţia pe scenă, doi câte doi, ţinându-se de mână, în aplauzele publicului aflat în sala de spectacole care poartă numele Ioan Macrea. „Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălţăm” – s-a auzit nu doar de pe scenă, dar şi din sală, de pe buzele mamelor şi bunicilor. După primul colind, copiii au prins curaj şi au oferit tuturor mai mult decât un cântecel, prin mesajul transmis: „Tare fericit sunt eu, că-s copil în satul meu; Mi-i drag şi jocul românesc, dar nu ştiu cum să-l pornesc; Oi munci şi l-oi porni, de ruşine eu n-oi fi; Eu sunt copil de guran, voi fi mare peste ani; Iar când mare eu voi fi, jocul bine l-oi porni, satul lumii s-o mândri”.
Aşa arată Ansamblul de dansuri „Bujorul de munte” de la Gura Râului, cu 200 de copii şi tineri care ştiu ce înseamnă portul popular românesc, tricolorul de la brâu şi care au fost învăţaţi de mici să nu îşi uite originea, satul şi tradiţiile.
„Cred cu tărie că, acolo de sus, marele Ioan Macrea poate să fie mândru de fenomenul căruia i-a dat naştere la Gura Râului. Poate să fie mândru de modul în care Silvia Macrea şi Ionică Crăcea continuă să aducă pe scenă tinerii satului de la vârste fragede”, a spus, la finalul reprezentaţiei copiilor, prezentatorul spectacolului, Traian Stoiţă.
Acesta este un alt guran care a compus şi interpretează, printre altele, şi un imn al localităţii – „Satul meu, mândră grădină”.
Gura Râului este comunitatea unde bunicii, părinţii, dascălii, preoţii, primarul şi artiştii născuţi aici s-au strâns de ani de zile ca să le ofere copiilor lecţia tradiţiilor româneşti.
„Vreau să le mulţumesc tuturor membrilor Ansamblului ‘Bujorul de munte’. Să-i felicit din suflet pentru prestaţia din această seară, au avut foarte mari emoţii. (…) Eu vă mulţumesc pentru că alegeţi ca în timpul liber să veniţi aici, la Centrul Cultural ‘Ioan Macrea’, pentru a învăţa jocurile populare româneşti. Vă mulţumesc frumos şi mă înclin în faţa voastră. (…) Vă mulţumesc, dumneavoastră, dragi gureni. (…) Mulţumesc tuturor artiştilor care astăzi au venit să vestească Naşterea Domnului, aici, de pe scena de la Gura Râului, iar dumneavoastră din suflet vă urez sărbători frumoase, cu linişte şi pace în casele şi sufletele dumneavoastră! Doamne ajută!”, a transmis, la finalul reprezentaţiei copiilor şi tinerilor, coregrafa Silvia Macrea.
Este de apreciat faptul că în comuna Gura Râului tradiţiile şi obiceiurile vechi încă se mai păstrează şi nu doar în spectacole.
Una dintre tradiţiile care sunt duse mai departe se numeşte „Junii”. În 6 decembrie se aleg o ceată de juni – un grup de colindători – şi cele trei oficialităţi ale cetei, conduse de un şef numit „Judele”. „Junii” merg pe la casele oamenilor şi colindă începând cu prima zi de Crăciun şi până după Anul Nou. Ei au dansuri foarte vechi pe care le joacă cu pasiune, se arată pe site-ul primăriei din localitate.
Altă tradiţie păstrată şi azi se referă la „Cetele de crai”. Sunt între patru şi şapte cete (grupuri) de câte patru fiecare, având rolul lui Irod şi cei trei magi. Copiii merg pe la casele oamenilor în costum şi au o poezie pe care o recită.
Cei care nu ajung de Crăciun la pensiunile din zonă o pot face cu alte ocazii, pentru că e un loc care merită văzut. „Ar trebui să vezi, cândva, Gura Râului, ca să înţelegi ce înseamnă colţ de rai cu străveche tradiţie în cultura românească”, scria Lucian Blaga, unul dintre cei care au ajuns în această comună din Mărginimea Sibiului.
Sursa foto: Isabela Paulescu (Agerpres)
