18.1 C
Sibiu
joi, 28 martie, 2024

EDITORIAL: Numărăm, numărăm, dar cu copiii ce facem?

Știri din Județ

Un întreg scandal a izbucnit pe tema abandonului școlar în județul Sibiu. Instituțiile statului nu se înțeleg pe procente și pe modul de calcul. Institutul Național de Statistică (INS) dă cifre mari de 5,5% rată de abandon în județ, ceea ce ne situează pe primul loc în țară, dar Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) spune că rata e de doar 0,38%. Fiecare instituție motivează rezultatul pe modul de calcul.

INS raportează numărul de copii în școală la populația de vârstă școlară rezidentă. De aici rezultă că 5,5% din copiii sub 19 ani nu sunt în școală. Dar IȘJ se bazează pe metodologia Ministerului Educației și numără DOAR copiii intrați în sistemul obligatoriu de învățământ, adică până la clasa a IX-a inclusiv. Și aici calculează rata de abandon școlar după principiul câți au intrat în clasa pregătitoare versus câți au terminat clasa a IX-a. Diferența uriașă la numărul de copii dispăruți din sistem este motivată de Inspectoratul Școlar cu mutări la școli din străinătate, decese și elevi care au renunțat la școală în clasele X- XII.

Dar care este realitatea? Singurul adevăr statistic în acest caz este acela că nicio instituție nu are habar câți copii nu merg la școală. Și nici nu fac mare lucru pentru rectificarea acestui fapt. Să luăm câteva exemple. Dacă un copil nu mai vine la școală, în timpul claselor obligatorii, ce face școala să îl readucă în bănci? Dar Inspectoratul? Dar Ministerul Educației? Programe, proiecte, strategii. Aceste trei cuvinte magice care nu înseamnă nimic, doar o mare tocare de bani publici. Pentru că ele nu se implementează decât pe hârtie. Iar pe hârtie la inspectorat stăm bine.

Un alt exemplu: un elev este luat de familie din școală pentru că părinții se duc la muncă în străinătate. Nimeni nu cere o dovadă a înscrierii lui în altă școală din țara respectivă. Copilul pur și simplu dispare din sistem. Și un al treilea exemplu: copii care nu au fost niciodată înscriși la școală. Ei apar în statisticile oficiale că trăiesc, dar nu apar înscriși în școli. Mai ales în mediul rural.

Dincolo de războiul statisticilor oficiale și al declarațiilor, rămân copiii. Acei copii care nu ajung la școală. Nici măcar la cea obligatorie. În comunism, imediat Miliția era la ușa lor cu reprezentantul școlii pentru a vedea de ce nu mai vine la școală un copil. Acum au devenit statistici pe hârtie.

Există ici-colo programe de re-integrare școlară, dar foarte subțiri și fără efect. Mediul rural, mai ales comunitățile de romi, a devenit un factor propice pentru abandonul școlar ori chiar ne-înregistrarea la școală. Și numărul acestor copii crește în județul Sibiu, ca în toată România.

Trist este că acești copii fără educație elementară ajung adulți. Șansele lor la o viață bună sunt minime, iar riscul creșterii infracționalității în rândul lor este tot mai mare. Sunt copii care dispar, poate, la cerșit în altă țară sau te miri în ce alte rețele de trafic de ființe umane. Poate este vremea ca guvernanții și factorii de decizie județeni să treacă de la programe și proiecte la fapte în ceea ce îi privește pe acești copii. Și nu să arunce pisica de la unii la alții ca să dea bine pe hârtie la București. Vorbim de copii, nu de statistici.

Publicitate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img

Ultimele Știri