Istoria este scrisă de câștigători. Și dictonul se adeverește chiar și în zilele noastre. Astăzi, oficial, se marchează Ziua Independenței în România. Astăzi, 10 mai. Deși majoritatea am învățat la școală, în comunism, că în 9 mai a fost declarația de independență. Ce s-a întâmplat?
Strict istoric vorbind, în 9 mai 1877, pe stil vechi, Camera Deputaților și Senatul au votat o lege care ne rupea de tributul datorat Marii Porți Otomane. Kogălniceanu a rostit atunci primul că actul reprezintă Independența României. A doua zi, pe 10 mai, Carol I, principele care conducea România de 11 ani, a aprobat simbolic decizia Parlamentului. Și de aici mărul discordiei.
Pentru România anilor 1866 – 1947, 10 mai a fost Ziua Națională. Avea o triplă semnificație. 10 mai 1866, venirea principelui Carol I, 10 mai 1877 semnarea de către el a legii votate de Parlament și 10 mai 1881, încoronarea sa ca rege.
Pentru cei bătrâni, ziua de 10 mai este sinonim cu Ziua Regelui/Regalității la noi. Și după Revoluție așa a rămas. Iar 9 mai, Ziua Independenței.
Dar în vara lui 2021, a apărut o lege care a stabilit că Ziua Independenței României să fie marcată oficial în 10 mai. De anul trecut, așa se face.
Gurile rele spun că problema este dublă. Ziua de 9 mai este în toată Uniunea Europeană, Ziua Europei. O zi cu semnificație aparte. Ca membrii ai Uniunii și noi o marcăm. Iar suprapunerea cu Ziua Independenței nu dădea bine la discursul aderării la valorile europene. De aici, decizia de mutare pe 10 mai.
Dar această mutare pe 10 mai se suprapune cu ziua Regalității. O zi care nu se mai dorește să fie marcată nicicum în România. Motive? Suntem stat prezidențial. Regele e de domeniul trecutului. Altfel spus, cam cum a făcut Iliescu în anii 90, dar mai finuț realizat, prin lege.
