La 40 de zile de la Paşte, de fiecare dată într-o zi de joi, se sărbătorește Înălțarea Domnului, numită în popor și Ispas.
În ziua de Ispas, în mai toate satele Sibiului se iese la holde. După slujba religioasă, alaiul credincioșilor, în frunte cu tinerii purtând prapori și preotul, se îndreaptă spre o troiță sau cruce dintre lanurile de grâu, scriu reprezentații Centrului Creației Junii Sibiului pe pagina lor de Facebook.
Aici se oficiază o slujbă specială, menită să apere lanurile de grindină și vreme năpraznică, iar tinerii împletesc cununi din spice, ce sunt apoi sfințite.
Odinioară, în Mohu, feciorii făceau cinci cununi pe care le dădea celor cinci fete alese de ei; fetele înconjurau holdele și duceau cununile la cinci cruci din hotar. În Sibiel, feciorii, îmbrăcați în costume populare, încalecă pe cai împodobiți cu panglici, ciucuri și zurgălăi, și ocolesc fiecare troiță din sat.
Și tot de Ispas, sibienii obișnuiesc să pună leuștean la porţi și la ferestre, având credința că acesta aduce spor în casă și ține răul la distanță. De asemenea, oamenii și animalele se ating cu leuștean pentru a alungă spiritele rele.
Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul „Înălţării Domnului” a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită ulterior prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată sărbătoare naţională bisericească, arată Patriarhia.
