Nu urmăresc televiziunile centrale din România de știri. Pentru că sunt adesea scursuri jurnalistice. Nu respectă nicio normă. Miercuri seara, am fost sunat de prieteni, să mă uit la Realitatea TV pentru că se discută de condițiile mizere din Spitalul Județean Sibiu. Am intrat. Am putut privi 5 minute și am închis. Pentru că stomacul meu nu digeră așa ziși jurnaliști mahalagii din București, adesea puși să distrugă la TV diferiți oameni.
Emisiunea respectivă a pornit de la reclamagiul de serviciu al Sibiului, politicianul Cristi Marinescu (acum ajuns membru la Alianța AUR). Acesta a servit imagini din ULTIMA clădire nerenovată din spital. A vorbit despre mâncarea proastă din spital, când toți știm că de câteva luni firma furnizoare a fost schimbată și acum toți pacienții laudă mâncarea servită.
Dar ce m-a enervat este tribunalul creat în studio, doar cu oameni pro o idee și fără a da șansa să vorbească celeilalte părți. Intervenția președintei Consiliul Județean Sibiu, Daniela Cîmpean la telefon a fost un eșec. Și bine a făcut că a închis. Pentru că nu a existat un dialog, ci doar un șir de acuzații fără a se da dreptul să se răspundă la ele.
Am simțit, în acele 5 minute, că asistam la un proces din comunism când se înfiera dușmanul de clasă. Aplombul „jurnalistei” de serviciu de la Realitatea aducea aminte de procurorii sovietici.
Ce este drept, noi la Sibiu, nu suntem obișnuiți cu nesimțirea de București. Am văzut și eu că, din motive politice, unele televiziuni centrale atacă tot ce este legat de Sibiu, din cauza lui Iohannis. Și eu critic multe lucruri în Sibiu, dar pe subiect și pe fapte.
Sincer, îmi este rușine de unii așa numiți jurnaliști „dă București”. Mai ales când știu cât de des fură știri, foto și video din presa locală, fără citarea surselor și fără respectarea drepturilor de autor. Că ei pot. Că sunt șmecheri. Hai sictir!
