Peste 200 de cadre didactice s-au reunit astăzi la Sala Thalia pentru a discuta despre una dintre cele mai mari provocări ale momentului: adicțiile în rândul elevilor. Dincolo de cifre, concluzia întâlnirii este un semnal de alarmă: dascălii au nevoie de „scuturi” legale și sprijin medical, nu doar de teorie.
Deși rolul lor principal este educația, realitatea din pauze și de la porțile școlilor îi pune pe profesori în fața unor situații de risc pentru care nu au fost pregătiți. La discuțiile cu specialiștii de la Spitalul de Psihiatrie, Agenția Națională Antidrog și DGASPC, profesorii au fost sinceri, fără proceduri de lucru clare și o linie directă de comunicare cu experții, intervenția lor rămâne limitată.
„Zidul” de care se lovesc autoritățile: Refuzul părinților
O problemă majoră identificată, mai ales în comunitățile din mediul rural, este teama de stigmatizare. Există situații în care părinții, deși văd semnele evidente ale consumului sau ale problemelor de comportament, refuză ajutorul specialiștilor. Această tăcere forțată face ca ajutorul să ajungă adesea prea târziu, când prevenția nu mai este suficientă și este nevoie de tratament clinic.
În tot acest context, programul „O comunitate pentru sănătatea mintală”, derulat de Consiliul Județean Sibiu în ultimele șase luni, pare să fie răspunsul pe care îl caută și restul țării. Potrivit reprezentanților Consiliului Județean Sibiu, programul pune elevul și profesorul în contact direct cu medicii, eliminând barierele birocratice, pune accent pe prevenția timpurie, aduce la aceeași masă sănătatea, educația și asistența socială, iar Agenția Națională Antidrog analizează deja replicarea acestui program în alte județe din România.
