Medicina fizică și de reabilitare este adesea o specialitate confundată greșit cu servicii simple de masaj de recuperare. În realitate această disciplină îmbină tehnologia de vârf cu empatia pentru a le reda oamenilor independența pierdută în urma unor traume severe. Acolo am descoperit-o pe medicul rezident din Secția Reabilitare Medicală 1 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, Cernea Oana Georgiana. Mamă a doi copii și doctorandă, ea ne-a mărturisit cum vizitele din timpul studenției, sub îndrumarea mentorului său, i-au ghidat definitiv pașii în carieră.
Traseul profesional al Oanei Cernea a fost marcat de o hotărâre deplină încă din timpul facultății
Pasiunea sa a prins contur în mod practic în timpul stagiilor obligatorii:
„Ca studentă la medicină a trebuit să efectuez practică de vară, în fiecare an, câte 3 săptămâni sau o lună. În anul 5 am venit prima dată la practică aici, pe secție, doamna Prof. Univ. Dr. Popa Florina fiind medic șef. Și de atunci a început pasiunea mea pentru medicina fizică și de reabilitare. Am venit și în anul 6 la practică și când am dat examen de rezidențiat am vrut să aleg doar reabilitare, altă specializare nu mă interesa. Pregătirea profesională în cadrul clinicii este foarte bună, am avut oportunitatea de a lucra intr-un mediu plin de profesionalism, cu un colectiv unit si foarte implicat, și aici mă refer la absolut tot personalul din secție.Astfel am avut foarte multe de învățat din experiența celor care își desfășoară activitatea în cadrul secției.”
În cadrul clinicii se desfășoară și o activitate științifică și de pregătire profesională a studenților de la diverse specializări din cadrul Faculății de Medicină din Sibiu asigurată, alături de medicul șef, de doamnele doctor Șef de lucrări Diaconu Cosmina și Pintea Alina.
În prezent, dr. Cernea este și doctorandă la Sibiu. Coordonatorul său este chiar doctorul, Prof. Univ. Florina Popa, care îi este și coordonator de rezidențiat. Alături de dânsa, Oana Cernea desfășoară în cadrul secției stagiile practice cu studenții de la specializarea Balneofiziokinetoterapie, acoperind o parte din materiile de specialitate.
Activitatea de pregătire a studenților reprezintă o provocare pe care o descrie în detaliu:
La început a fost o provocare foarte mare să încep activitatea didactică, neavând așa multă experiență în acest domeniu, dar cu timpul am început să ma obișnuiesc, să îi cunosc pe studenți și să fie totul mai ușor. Specializarea Balneofiziokinetoterapie si de recuperare din cadrul Facultatii de Medicina Sibiu, se desfășoară pe o perioadă de 3 ani. Unii dintre studentii si lucreaza in timp ce fac aceasta facultate, dar sunt conștienți că stagiile sunt obligatorii. În cadrul acestei facultăți, pe lângă faptul că îi învățăm și îi modelăm, trebuie să le explicăm și importanța de a lucra într-o echipă de care un medic de medicină fizică și reabilitare are nevoie. Adică să înțeleagă pacientul, să comunice și să aibă empatie față de el, să nu îl vadă doar ca pe un obiect de lucru, să rezoneze cu el.”
Puterea exemplului: Cum se împacă cariera de medic cu viața de familie
Multe femei se confruntă cu prejudecata că apariția copiilor închide drumul către succesul profesional sau că o carieră medicală și universitară necesită sacrificarea completă a vieții de familie. Dr. Oana Cernea este exemplul viu că cele două lumi pot coexista, chiar dacă drumul este marcat de provocări mari și nopți nedormite.
„A fost un pic mai greu la început pentru că am absentat o perioadă mai lungă, de aproape 4 ani. În această perioadă am rămas în contact cu colegii. Doamna Prof. Univ. Dr. Popa în perioada pandemiei a organizat foarte multe întâlniri online cu rezidenții și eu intram de acasă la toate acestea. Iar după ce m-am întors, a fost o perioadă de câteva luni până am început să gestionez atât familia cât și serviciul, cumva să le combin.”
Adevărata relansare a venit odată cu noi proiecte, dar și cu sprijinul celor dragi:
„După înscrierea la doctorat și implicarea în pregătirea studenților, au mai crescut copiii și am avut susținere și din partea soțului și din partea părinților. Toate mămicile care au copii acasă oferă tot pentru familie și este una dintre cele mai importante și frumoase îndatoriri, dar dacă ele au un vis sau un gând care le provoacă și care le inspiră, este foarte important să-l urmeze și să meargă mai departe spre a-l împlini. Într-adevăr nu este ușor, poate sunt multe nopți nedormite, dar este foarte interesant. Avem și studente care sunt cu copii acasă și vin zilnic la facultate. Dacă vrei, se poate.”
Ea subliniază însă că echilibrul nu se obține în izolare, ci prin colaborare și o comunicare sinceră cu cei mici:
„În primul rând, este foarte important ca să le și explici copiilor de ce nu ești la ora aia acasă sau de ce nu poți să-i iei de la școală. Adică ca ei să înțeleagă că și munca ta este importantă. Pentru că, la un moment dat și copilul o să crească și o să zică: ai stat doar acasă sau te-ai dedicat numai creșterii, iar tu ai fi putut face ceva mai mult de atât. Nu poți face aceste lucruri ca mamă singură, ai nevoie și de ajutor din partea tatălui sau bunicilor.”
Efortul depus pentru examenul de specialitate, susținut în această primăvară la Oradea, a fost resimțit de întreaga familie. Dr. Cernea are o fetiță și un băiețel, iar cel mic, în vârstă de patru ani, i-a oferit o reacție memorabilă, când a aflat că mama lui nu mai pleacă de acasă:
„Perioada în care am învățat pentru examen pot să zic că a fost și pentru ei foarte stresantă. Pentru că după ce am terminat, băiețelul meu care are patru ani mi-a zis «Acum iar trebuie să înveți, mai ai examen?». «Nu, l-am terminat». «Ai terminat? Deci nu mai pleci? Nu mai înveți?». S-a văzut că a fost un pic marcat de absența mea. A fost o perioadă grea, dar cumva a meritat. Și acum înțelege că nu mai plec și că am terminat. De asta zic că este foarte importantă și comunicarea cu ei.”
Rolul echipei multiprofesionale în reabilitarea medicală
Dr. Oana Cernea ne-a explicat rolul medicului specialist și al echipei multiprofesionale pe care o coordonează, în centrul atenției fiind pacientul cu dizabilitate:
„Munca se desfășoară în echipă, medicii specialiști de medicină fizică și de reabilitare coordonând activitatea fizioterapeuților/kinetoterapeuților și a asistenților medicali cu specializare în fizioterapie din baza de tratament. Esențială este consultația și evaluarea inițială realizată de medicul specialist de reabilitare medicală. Pe baza acestei evaluări inițiale este configurat planul individual de reabilitare pentru fiecare pacient, care ulterior este pus în practică. În echipă sunt incluși și alți profesioniști cum sunt: psihologi, logopezi, asistenți sociali. Durata pregătirii profesionale este diferită pentru fiecare categorie în parte.”
„Deci pentru pacient este foarte important să se adreseze și să fie consultat de către medicul specialist de reabilitare medicală care decide ce fel de tratament medicamentos și ce proceduri de fizioterapie are nevoie. Ulterior cei din echipa multiprofesională aplică recomandările medicale.”
Pentru cei care nu cunosc complexitatea acestei ramuri, dr. Cernea ne-a oferit o definiție profundă, arătând că reabilitarea medicală privește pacientul ca întreg:
„Reabilitarea medicală este o specialitate complexă ce se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și recuperarea dizabilităților sau limitărilor funcționale apărute în urma unor boli, traumatisme sau intervenții chirurgicale. Totodată se referă la a oferi pacientului încredere pentru a depăși aceste limitări. Este o specialitate medicală care privește pacientul ca un întreg. Pentru că el dacă nu este stabil din cauza altor patologii medicale, atunci pentru noi este foarte greu să îl reabilităm. Pacienții vin la noi și au un pic de reticență, dar trebuie să aibă încredere în ei că o să reușească, pentru că este munca noastră într-adevăr, dar este și munca lor.”
Această complexitate se reflectă în diversitatea cazurilor din spital:
„În cadrul secției se internează foarte multe cazuri neurologice, majoritatea fiind după accidente vasculare cerebrale. Există și un compartiment de recuperare ortopedică și posttraumatică, pacienții necesitând refacere după diferite tipuri de fracturi, artroplastii sau traumatisme mai complexe. Avem și cazuri reumatologice, postoperatorii de la chirurgie plastică sau de la neurochirurgie. Dar dizabilitatea poate să apară și după alte afecțiuni medicale, majoritatea secțiilor solicitând consulturi de reabilitare medicală.
Dotările secției și limitările sistemului
Spitalul din Sibiu beneficiază de dotări remarcabile în zona de recuperare:
„La capitolul dotări în momentul de față secția este foarte bine dotată. Avem de la aparate simple până la aparate mai complexe, roboți, exoscheleți care iau pacientul și îl pot susține și rota pană la 360 de grade. Exoscheleții pot ajuta pacienții care nu își pot mobiliza membrele inferioare, iar cu ajutorul lor pacienți pot astfel să redobândească capacitatea de a merge. Este foarte important ca pacientul să vadă exercițiile și astfel în creierul lui se imprimă din nou ideea de a merge și de a mișca un anumit membru. Avem pacienți care sunt internați sau avem pacienți care vin de acasă și fac tratamentul două săptămâni. În programele acestea sunt integrate și ore de reabilitare robotică. Procedurile prescrise de către medicul specialist sunt efectuate în baza de tratament: electroterapie, masoterapie, kinetoterapie sau altele.”
Capacitatea secției este însă limitată structural, iar medicii trebuie să prioritizeze urgențele:
„Secția are o capacitate de 30 de paturi pentru spitalizare continuă. Durata de spitalizare este limitată la 12-14 zile, conform contractului cu CJAS. În plus vin foarte mulți pacienți în ambulatoriu, în limita fondurilor alocate de casa de asigurări de sănătate. Cazurile mai grave din cadrul spitalului care au nevoie de reabilitare medicala au prioritate.
Prevenția timpurie la copii: Sfatul unui medic care este și mamă
„Am făcut un stagiu de recuperare copii, la Spitalul de Psihiatrie din Sibiu, in cadru secției de Recuperare Copii și am văzut o serie de cazuri foarte complexe chiar la nou-născuți de câteva zile până la adolescenți de 17 ani. Este foarte important să fie depistate din timp tulburările de dezvoltare la copii deoarece neglijate, acestea pot avea repercursiuni pentru toată viața. De exemplu anumite hipotonii musculare, scolioze sau deformări de la nivelul labei piciorului care se observă la copiii trebuiesc corectate.”
Medicul atrage atenția și asupra greșelilor legate de încălțăminte și prezintă soluțiile moderne din Sibiu:
„Sunt mulți pantofi care nu sunt, din păcate, bine construiți din fabrică. Într-adevăr, la copii se alege foarte mult varianta de mers desculț sau papuci care au o talpă care simulează mersul mai desculț. În cadrul secției de Ortopedie pediatrică a Spitalului de pediatrie din Sibiu, există un compartiment de reabilitare medicală dotat cu un laborator de studiu al mersului pentru a observa anumite probleme la copii. Și sunt foarte importante talonete ortopedice prescise de medic.”
Stilul de viață modern și incidența AVC la tineri
Potrivit medicului, în ultima perioadă s-a întâlnit o creștere îngrijorătoare a numărului de AVC-uri în rândul tinerilor. Astfel, medicul ne-a spus și care sunt cauzele de risc care duc la AVC prematur:
„În cazul tinerilor, în primul rând, cred că este stresul. Pentru că în ziua de astăzi tinerii aleargă într-o parte în alta și neglizează anumite semne. Mai sunt și anumite patologii care nu sunt descoperite la tineri, pentru că atunci când ești tânăr, nu prea te interesează partea de prevenție. Obiceiurile vicioase, cum este fumatul, chiar si vapatul, consumul de băuturi energizante, de alcool, poate și de droguri favorizează instalarea AVC la tineri.”
„După un accident vascular este foarte importantă inițierea precoce a programului de reabilitare medicală, rezultatele cele mai bune se obțin în primele 6 luni. Desigur că este necesar să continue programul de exerciții și la domiciliu după externare.”
Ambiția pacienților rămâne o sursă puternică de motivație!
„Foarte mulți pacienți m-au impresionat prin ambiție. Au fost și cazuri de tineri, și cazuri de pacienți mai în vârstă care au dat dovadă de foarte multă încredere. Alți pacienți nu doreau să facă foarte multe lucruri, dar asta este general valabil pentru toată lumea. Dar, contează foarte mult partea emoțională și contează foarte mult să și rezonăm cu ei. Adică ei să înțeleagă ce au de făcut și noi să empatizăm cu ei în același timp, pentru a-și putea redobândi încrederea în sine și independența.”
Acest nivel de implicare cere abilități psihologice adaptate fiecărui pacient în parte:
„În anumite cazuri pacienții sunt afectați și din punct de vedere psihic și este necesară o abordare blândă și personalizată. Fiecare program de reabilitare medicală trebuie individualizat și adaptat la capacitățile pacienților. Adică fiecare pacient este diferit și trebuie să ne pliem după el. Într-adevăr, trebuie să și observi un pic comportamentele lor ca să știi cum să îi abordezi. Deși au fost noțiuni parcurse în timpul facultății, este foarte important să te modelezi singur.”
Un alt aspect esențial este recunoașterea semnelor timpurii ale unui AVC, pe care persoanele active tind să le ignore:
„Ori simte că nu mai poate vorbi, ori simte că nu mai vede bine, ori simte că nu-și mai poate mișca o mână, un picior. De obicei vin în urgență cu deficit motor pe o anumită parte și cu tulburări de mers sau de vorbire, cam astea sunt simptomele pe care le au. Depinde, variază la fiecare pacient în parte și cauza care a dus la accident vascular. Unii poate chiar nici nu au semne și nu își dau seama că au făcut accident vascular.”
Pentru prevenirea patologiilor vasculare, dr. Oana Cernea oferă un set de recomandări clare:
„Recomand pacienților să aibă grijă de sănătatea lor, să-și facă regulat analizele și să nu neglijeze partea de mișcare. Nu neapărat să meargă la sală, ci să facă plimbări sau mișcare în aer liber deoarece sedentarismul și obezitatea reprezintă factori de risc majori. Obezitatea deja este o boală, nu mai este doar un factor de risc sau un simptom, care are repercusiuni foarte mari asupra corpului.”
Astfel, traseul său profesional rămâne o dovadă vie a faptului că reabilitarea medicală este, înainte de toate, o profesie a dedicării totale, o ramură de excelență unde știința riguroasă, ambiția feminină și empatia colaborează zi de zi pentru a reconstrui destine.
