În folclorul politic românesc există o expresie veche și extrem de sugestivă: „a da de borcanul cu miere”. Nu înseamnă că ai descoperit apicultura și nici că ai devenit un mare iubitor al produselor naturiste. Înseamnă că ai ajuns la putere, la bani, la funcție, la avantajele pe care acestea le aduc și că începi să te bucuri din plin de ele.
La Cisnădie, expresia pare să fi căpătat o formă cât se poate de concretă. Zilele trecute, primarul Mircea Orlățan a inaugurat o stradă având pe bordul mașinii un borcan cu miere. Un gest menit probabil să devină viral și să transmită ideea unei suprafețe de rulare perfecte. Numai că imaginea spune mult mai multe decât și-ar fi dorit autorul ei.
Pentru că strada respectivă nu este rezultatul unei modernizări ample. Nu vorbim despre o arteră reconstruită de la zero, cu fundație nouă, canalizare pluvială și infrastructură completă. Vorbim despre o stradă care era din pământ și piatră și peste care administrația a turnat mixtură asfaltică măcinată, o soluție temporară folosită în principal pentru reducerea prafului. O cârpeală. Exact genul de intervenție pe care orice primar o prezintă ca măsură provizorie, nu ca realizare de mandat.
Dar la Cisnădie provizoratul este prezentat drept performanță.
Borcanul cu miere de pe bord a devenit astfel simbolul perfect al administrației Orlățan. Nu pentru că ar demonstra calitatea lucrărilor, ci pentru că ilustrează transformarea unei intervenții minore într-un spectacol de imagine.
De altfel, nu este prima dată când actualul primar preferă efectele vizuale în locul fondului. În ultimul an, numeroase lucrări de reparații și asfaltări au fost prezentate triumfalist, deși în multe cazuri vorbim despre soluții rapide și ieftine, menite să dea impresia că se întâmplă ceva. Între timp, problemele structurale ale orașului rămân aceleași.
Mai grav este că în jurul acestor lucrări au început să apară și întrebări serioase. Curtea de Conturi verifică în prezent mai multe investiții și contracte derulate de Primăria Cisnădie, inclusiv lucrări de asfaltare și atribuiri directe. Potrivit informațiilor publicate de Sibiu Independent, auditorii au identificat suspiciuni privind lucrări executate fără documentațiile necesare, posibile supraevaluări și fragmentări de contracte pentru evitarea procedurilor de licitație.
Dar poate cea mai mare problemă nu este asfaltul. Nici măcar mierea.
Problema este schimbarea care apare la unii oameni atunci când ajung în funcție.
În campanie se vorbește despre transparență, despre cetățeni și despre schimbare. După alegeri apar mașinile de serviciu, consilierii personali, videoclipurile de promovare și preocuparea constantă pentru imagine. La doar câteva zile după preluarea mandatului, Mircea Orlățan era deja subiectul unor controverse privind prioritățile sale administrative, de la folosirea mașinii de serviciu până la decizii contestate privind patrimoniul local.
Borcanul cu miere de pe bord nu este așadar o întâmplare. Este o metaforă involuntară.
Pentru că atunci când ajungi să transformi o răzătură asfaltică turnată peste o uliță într-un eveniment demn de filmare și promovare intensă, înseamnă că nu mai vezi diferența dintre administrarea unui oraș și administrarea propriei imagini.
Iar când imaginea devine mai importantă decât rezultatul, înseamnă că ai dat, într-adevăr, de borcanul cu miere.
Și pare că îți place.
