Așezământul Nazaret din Șura Mică, primul centru de reabilitare pentru persoane dependente din România, a împlinit 30 de ani de activitate. Momentul a fost marcat sâmbătă, 4 iulie, printr-o Zi a Porților Deschise, la care au participat foști pacienți, actuali beneficiari, familii, voluntari și prieteni ai Asociației Crucea Albastră din România.
Evenimentul a început în Biserica Evanghelică din centrul comunei Șura Mică, unde a fost oficiată o slujbă ecumenică. Alături de reprezentanți ai mai multor confesiuni religioase s-a aflat și părintele Constantin Necula, președintele Asociației Crucea Albastră din România.
A fost o aniversare fără festivism rece și fără discursuri oficiale inutile. În centrul întâlnirii au fost oamenii. Cei care au căzut, cei care au avut curajul să ceară ajutor și cei care, după ani grei de luptă, au putut spune public că sunt încă în picioare.
Aproape 4.000 de persoane au trecut prin programele Crucii Albastre
După slujba religioasă, directorul Așezământului Nazaret, dr. Holger Lux, a făcut o scurtă istorie a centrului de la Șura Mică. Acesta a amintit că, în urmă cu 30 de ani, aici era deschis primul centru de reabilitare din România destinat persoanelor care suferă de adicții.
„Am început această tradiție în urmă cu exact 30 de ani, când a avut loc deschiderea festivă a primului centru de reabilitare din România pentru persoane suferind de adicții. De atunci, Așezământul Nazaret din Șura Mică a putut oferi asistență terapeutică unui număr de peste 3.500 de bărbați din toate zonele țării și din toate categoriile socio-profesionale. Iar centrul nostru Insula Speranței, din Șelimbăr, la peste 500 de femei”, a spus Holger Lux.
Cele două centre au fost înființate și patronate de Crucea Albastră din România, asociație umanitară bazată pe valori creștine și deschisă colaborării ecumenice. În ultimii ani, în contextul pandemiei, activitatea celor două centre a fost reorganizată, iar programul funcționează acum ca centru mixt la Șura Mică.
Holger Lux a explicat că terapia de la Nazaret este, înainte de toate, o „școală a vieții”, construită pe un principiu simplu și dureros de adevărat: „Nu este o rușine să fii bolnav. Dar este o rușine să nu te tratezi”.
„Mulți au reușit din prima. Alții au avut nevoie de mai multe încercări. Toți cei care nu au abandonat lupta pentru o viață împlinită, liberă de dependența de alcool, droguri sau jocuri de noroc, au respectul nostru”, a transmis directorul centrului.
O oră de mărturisiri care a ținut loc de lecție de viață
După momentul religios, cei peste 100 de participanți au luat parte la o întâlnire de suflet, o formă de „terapie de grup” sau „dirigenție”, cum au numit-o cei de acolo. Foști și actuali beneficiari au vorbit deschis despre dependență, despre rușine, despre pierderi, despre familie, despre recăderi și despre șansa primită la Șura Mică.
Au fost povești greu de ascultat, dar necesare. Aproape toate mărturiile au avut în centru dependența de alcool. Cei care au vorbit au venit din mai multe zone ale țării, iar printre cei care au ales să se destăinuie public nu s-a aflat niciun sibian.
Tommy, aflat în fruntea filialei Alcoolicilor Anonimi din Oradea, a venit la Șura Mică împreună cu alți colegi care au trecut prin aceeași suferință. El a comparat dependența de alcool cu lupta împotriva unui „tigru” care macină voința, sufletul și sănătatea mentală a familiei.
Un alt participant, tot din Oradea, a spus că pentru el centrul din Șura Mică a fost „mântuirea” de alcool. A povestit că ajunsese în punctul în care, seara, când ieșea cu câinele la plimbare, animalul știa deja traseul către barul din cartier.
A vorbit și o femeie de 75 de ani, din Brașov, fost om respectat în Justiție, care a povestit cum dependența i-a luat mare parte din avere și i-a distrus reperele vieții, înainte de a reuși să se ridice din nou.
Un alt caz a fost al unui bărbat care a căzut în patima alcoolului după întoarcerea din Italia, pe fondul neadaptării sociale. Iar una dintre cele mai puternice mărturii a venit de la un fost pacient care a spus că a fost salvat de specialiștii centrului după ce încercase să își pună capăt zilelor. Acum, spune el, este „viu” și lucrează în domeniul asistenței sociale, ajutând la rândul său alte persoane aflate în dificultate.
„Oamenii cu adicții trebuie puși în centru”
Organizatorii au ales ca aniversarea de 30 de ani să nu fie construită în jurul oficialităților, ci în jurul oamenilor care au trecut prin programul de recuperare. Mesajul transmis la Șura Mică a fost că adicția este o boală care trebuie tratată, iar persoanele afectate au nevoie de sprijin, nu de judecată.
În cadrul evenimentului, Marius Oltean, directorul asociației, a atras atenția asupra lipsei de sprijin financiar din partea statului pentru recuperarea persoanelor dependente. Potrivit acestuia, organizații precum Crucea Albastră sunt nevoite să se bazeze pe donații, sponsorizări și pe implicarea voluntară a specialiștilor.
La 30 de ani de la deschiderea primului centru de reabilitare pentru persoane dependente din România, Așezământul Nazaret din Șura Mică rămâne un reper pentru cei care încearcă să iasă din cercul dependenței. Nu prin promisiuni spectaculoase, ci prin muncă, terapie, credință, disciplină și prin curajul de a spune, în fața altora: am avut o problemă, dar nu am renunțat.
