Județul Sibiu trebuia să reducă până la 30 iunie 2026 numărul adulților cu dizabilități aflați în centre rezidențiale de la 641 la 431. Cu o lună înainte de termen, în centre se mai aflau însă 565 de persoane, iar în perioada 2023-2026 fuseseră dezinstituționalizate doar 34. Mai mult, pentru trei dintre centrele vizate, procesul administrativ a fost inițiat oficial abia la 1 iunie 2026, cu numai 29 de zile înaintea termenului stabilit prin lege.
Datele apar într-un răspuns transmis de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu către SIBIU INDEPENDENT, în 16 iulie 2026, precum și în documentele oficiale ale Consiliului Județean Sibiu și în raportul anual privind stadiul dezinstituționalizării.
Cifrele arată o întârziere majoră a reformei în județul Sibiu. În timp ce primul termen a expirat, instituțiile locale vorbesc acum despre finalizarea procesului până în 2030, fără să explice concret cum și când va fi recuperat deficitul acumulat în prima etapă.
Sibiu trebuia să ajungă la cel mult 431 de persoane în centre
Potrivit Ordinului nr. 304/2024 al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, la 31 decembrie 2020 în sistemul rezidențial din județul Sibiu erau asistate 641 de persoane.
Pentru Sibiu au fost stabilite trei obiective:
- 321 de persoane instituționalizate să beneficieze de sprijin în vederea dezinstituționalizării;
- reducerea cu 210 persoane, respectiv cu 32%, până la 30 iunie 2026, astfel încât în centre să mai rămână cel mult 431 de beneficiari;
- reducerea cu încă 43 de persoane până la 31 decembrie 2030, astfel încât sistemul rezidențial să ajungă la 388 de beneficiari.
Aceste cifre sunt prevăzute explicit la poziția 34 din Ordinul nr. 304/2024.
DGASPC Sibiu arată însă că, la 1 iunie 2026, în centrele din structura instituției se mai aflau 565 de persoane adulte cu dizabilități.
Așadar, față de baza de 641 de persoane din 2020, numărul rezidenților scăzuse cu numai 76, adică aproximativ 11,9%, nu cu 32%. Pentru atingerea țintei, județul Sibiu ar fi trebuit să reducă numărul beneficiarilor cu încă 134 în doar 29 de zile.
Răspunsul transmis după expirarea termenului nu oferă cifra exactă de la 30 iunie 2026. Totuși, DGASPC precizează că, în întregul an 2026 și până la data răspunsului, fuseseră dezinstituționalizate numai 24 de persoane. Datele instituției arată astfel că recuperarea diferenței de 134 de persoane în luna iunie nu a avut loc.
Doar 34 de persoane dezinstituționalizate în patru ani
DGASPC Sibiu comunică un total de 34 de persoane adulte cu dizabilități dezinstituționalizate în perioada 2023-2026:
- o persoană în 2023;
- trei persoane în 2024;
- șase persoane în 2025;
- 24 de persoane în 2026.
Raportat la reducerea de 210 persoane stabilită pentru prima etapă, cele 34 de cazuri reprezintă doar aproximativ 16% din țintă.
Trebuie făcută însă o distincție: indicatorul legal urmărește numărul total al persoanelor rămase în sistemul rezidențial, nu exclusiv numărul celor înregistrate de DGASPC drept „dezinstituționalizate”. Din 2020 până la 1 iunie 2026, efectivul centrelor a scăzut cu 76 de persoane, în timp ce DGASPC raportează numai 34 de dezinstituționalizări începând din 2023. Răspunsul nu explică diferența de 42 de persoane și nici cauzele ieșirii acestora din evidența centrelor.
În 2023, o persoană a fost integrată în comunitate. În 2024, o persoană a revenit în familie, iar două au fost integrate în comunitate. În 2025, o persoană a revenit în familie, patru au fost integrate în comunitate, iar una a ajuns în familia tutorelui.
Pentru cele 24 de persoane raportate în 2026, soluțiile au fost: șase reveniri în familie, o persoană în familia tutorelui, trei persoane în familii de atașament, cinci în locuințe sociale și nouă în locuințe închiriate în comunitate.
Cele mai multe plecări din 2026 au avut loc din Centrul de Abilitare și Reabilitare „Sfântul Nectarie” – 16 persoane. Alte trei persoane au plecat din centrul de la Dumbrăveni, trei din „Sfântul Pantelimon” Tălmaciu, una din CAbR Mediaș și una din CIA „Tavi Bucur”.
Primul termen a fost depășit, dar DGASPC trimite la anul 2030
Întrebată câte persoane mai trebuiau dezinstituționalizate până la termenul stabilit, DGASPC Sibiu nu a oferit un calcul concret. Instituția a indicat doar Ordinul nr. 304/2024, unde este prevăzută ținta de 431 de persoane în centre la 30 iunie 2026.
Întrebată și despre calendarul estimativ pentru finalizarea procesului, Direcția a invocat Ghidul aprobat în 2024 și a arătat că angajamentul autorităților este atingerea țintelor „cel târziu la 31 decembrie 2030”.
Răspunsul amestecă însă cele două etape ale reformei. Termenul din 2030 nu îl înlocuiește pe cel din 30 iunie 2026.
Legea nr. 7/2023 stabilește două obiective distincte: reducerea cu 32% până la 30 iunie 2026 și o reducere suplimentară de 10% în perioada 1 iulie 2026-31 decembrie 2030. În cazul Sibiului, a doua etapă trebuia să înceapă de la nivelul de 431 de persoane și să ducă sistemul la 388.
La 1 iunie 2026, diferența până la ținta finală de 388 era însă de 177 de persoane.
Planurile pentru trei centre au fost pornite cu 29 de zile înainte de termen
Unul dintre cele mai clare indicii privind demararea tardivă a procesului apare chiar în documentele Consiliului Județean Sibiu.
În ședința din 28 mai 2026, consilierii județeni au aprobat inițierea planurilor de dezinstituționalizare pentru:
- Centrul de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Mediaș;
- Centrul de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Dumbrăveni;
- Centrul de Abilitare și Reabilitare „Sfântul Pantelimon” Tălmaciu.
Cele trei planuri au fost inițiate începând cu 1 iunie 2026. Consiliul Județean a stabilit constituirea echipelor de coordonare într-o lună și finalizarea primei părți a planurilor – etapa de inițiere și pregătire – în termen de patru luni.
Cu alte cuvinte, pregătirea propriu-zisă a planurilor urma să fie terminată spre sfârșitul lunii septembrie 2026, la aproape trei luni după expirarea primului termen legal.
Hotărârile nr. 62, 63 și 64 au fost adoptate cu doar 29 de zile înainte de 30 iunie 2026, conform minutei ședinței Consiliului Județean Sibiu. În cazul centrului Mediaș, documentul arată expres că planul a fost inițiat la 1 iunie și că prima sa parte trebuia finalizată în patru luni. Aceleași termene apar și în proiectul pentru centrul „Sfântul Pantelimon” Tălmaciu.
Acest calendar este cu atât mai greu de explicat cu cât Strategia națională fusese aprobată în decembrie 2022, Legea nr. 7 intrase în vigoare în ianuarie 2023, iar versiunea extinsă a Ghidului de lucru fusese aprobată prin Ordinul nr. 334 din 2 aprilie 2024.
Autoritățile județene au avut, așadar, cadrul legal și ghidul operațional cu mai bine de doi ani înaintea termenului din 30 iunie 2026. Cu toate acestea, pentru trei centre, momentul oficial „T0” a venit abia în iunie 2026.
Planuri pe hârtie în 2025, fără servicii comunitare în 2026
Raportul anual al DGASPC Sibiu din 22 mai 2025 arată că instituția își propusese pentru acel an închirierea sau achiziționarea a șase locuințe incluzive, cu maximum cinci locuri fiecare: trei în zona Mediaș, una în zona Tălmaciu și două în zona Sibiu.
Mai era prevăzută înființarea unei echipe mobile pentru persoanele reintegrate în comunitate și contractarea unui centru pentru viață independentă pentru două persoane.
La acel moment, însă, sursa de finanțare pentru locuințe era doar una „posibilă”. Ghidul Programului Incluziune și Demnitate Socială se afla încă în consultare, iar DGASPC transmitea observații și solicitări de clarificare.
La peste un an de la acel raport, situația concretă rămâne mult în urma planurilor. În răspunsul din 16 iulie 2026, DGASPC Sibiu recunoaște:
„Până la acest moment, nu au fost înființate, la nivelul județului Sibiu, servicii de suport în comunitate pentru persoanele adulte dezinstituționalizate.”
Instituția a aplicat pentru finanțarea unei echipe mobile prin Programul Incluziune și Demnitate Socială, dar răspunsul nu indică faptul că echipa ar fi fost deja înființată și operațională.
DGASPC precizează că sursele utilizate până acum au fost bugetul de stat, bugetul județean și PoIDS. Nu sunt prezentate sumele cheltuite, proiectele concrete finanțate și nici o finanțare PNRR utilizată direct la nivelul județului Sibiu.
Dezinstituționalizarea nu înseamnă doar reducerea numărului de paturi
Ghidul național atrage atenția că dezinstituționalizarea nu trebuie confundată cu o simplă reducere administrativă a numărului de rezidenți.
Nu reprezintă dezinstituționalizare mutarea unei persoane dintr-un centru în alt serviciu rezidențial, împărțirea unui centru mare în mai multe centre mici, construirea unor locuințe „satelit” în apropierea instituției sau transformarea centrului într-o altă formă de serviciu rezidențial.
Scopul real este ca persoana să poată decide unde și cu cine locuiește, să aibă acces la o locuință în comunitate, la servicii publice, asistență personală, sprijin individualizat și la monitorizare după mutare.
Din această perspectivă, recunoașterea DGASPC Sibiu că nu a înființat încă servicii de suport în comunitate este una dintre cele mai importante informații din răspuns. Fără astfel de servicii, mutarea persoanelor din centre în locuințe închiriate sau în familii riscă să rămână o soluție fragilă, dependentă de resursele familiei și de capacitatea managerilor de caz de a asigura sprijinul necesar.
DGASPC susține că, pentru beneficiarii din cele patru centre vizate, au fost întocmite planuri individuale de viață independentă și integrare în comunitate, iar implementarea este monitorizată de managerii de caz. Instituția nu spune însă câte persoane din ținta de 321 beneficiază efectiv de întregul parcurs de sprijin prevăzut de lege.
Patru centre vizate, dar nicio închidere anunțată
DGASPC Sibiu enumeră patru centre pentru care au fost întocmite sau inițiate planuri de dezinstituționalizare:
- CAbR „Sfântul Nectarie”;
- CAbR Mediaș;
- CAbR Dumbrăveni;
- CAbR „Sfântul Pantelimon” Tălmaciu.
Pentru acestea urmează să fie propusă Consiliului Județean reducerea capacității în funcție de numărul beneficiarilor dezinstituționalizați.
Răspunsul nu anunță însă închiderea vreunui centru și nu precizează ce capacitate va avea fiecare serviciu după finalizarea procesului. DGASPC afirmă că nu poate estima forma viitoare de organizare, motivând că procesul este „amplu, dinamic și de durată”, iar legislația se află într-o continuă modificare.
Persoanele care nu pot fi integrate în familie sau comunitate ar urma să beneficieze în continuare de servicii recomandate în funcție de nevoi, inclusiv centre rezidențiale de îngrijire și asistență, centre de abilitare și reabilitare, locuințe protejate sau centre pentru viață independentă.
DGASPC invocă legislația fragmentată și lipsa serviciilor
Întrebată despre întârzieri și dificultăți, DGASPC Sibiu arată că perioada 2022-2025 a fost caracterizată de intervenții legislative succesive, care au produs „un cadru normativ dinamic, fragmentat și insuficient consolidat”.
Raportul din 2025 enumera și alte impedimente:
- lipsa metodologiei de acordare a beneficiului pentru locuire și a celui de tranziție;
- lipsa planului național de comunicare;
- nivelul scăzut de dezvoltare a serviciilor sociale în comunitate;
- rezistența unor beneficiari la părăsirea centrelor;
- imposibilitatea reintegrării în familie în anumite cazuri.
O parte dintre aceste dificultăți țin de autoritățile centrale. Documentele locale arată însă că, și după apariția Ghidului din aprilie 2024, proiectele de locuire au rămas mult timp la stadiul de intenție, iar planurile pentru trei centre au fost inițiate oficial abia în iunie 2026.
O reformă care începe după ce primul termen a fost ratat
În cazul județului Sibiu, documentele oficiale conturează imaginea unui proces pornit mult prea târziu.
Ținta era cunoscută încă din 2023 și a fost detaliată pentru fiecare județ în 2024. Sibiu trebuia să ajungă la 431 de persoane instituționalizate până la 30 iunie 2026. La 1 iunie mai avea 565, iar până la jumătatea lunii iulie raportase numai 34 de dezinstituționalizări în patru ani.
În același timp, serviciile comunitare care ar fi trebuit să susțină viața independentă nu fuseseră încă înființate, iar trei planuri de centru abia intrau în etapa de pregătire.
Termenul din 2030 rămâne valabil, dar el reprezintă a doua etapă a reformei, nu o amânare a obligației scadente la 30 iunie 2026. În lipsa unui calendar de recuperare, a unor locuințe incluzive suficiente, a serviciilor comunitare și a unei finanțări clar prezentate, județul Sibiu intră în următorii patru ani și jumătate cu o restanță majoră și cu cea mai dificilă parte a procesului încă înainte.
