Stresul profesional prelungit poate afecta concentrarea, somnul, echilibrul emoțional și sănătatea fizică. Psihologul Bianca Lica-Niycui, specialist în Psihologia Muncii și Organizațională în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, explică modul în care recunoaștem burnout-ul, rolul managerilor și al colegilor, dar și cum putem pune limite sănătoase la serviciu.
Stresul nu este întotdeauna nociv. Manifestat pe termen scurt, acesta poate deveni o provocare pozitivă, care mobilizează angajatul pentru atingerea unui obiectiv dificil. Problemele apar atunci când presiunea se prelungește, nu mai este urmată de recuperare și începe să afecteze viața personală, relațiile și sănătatea.
„Stresul dăunător are mai multe surse și mai multe forme care suprimă emoțiile, generează blocaje și confuzie, ne pun la încercare relațiile și pot declanșa episoade depresiv-anxioase”, avertizează psihologul Bianca Lica-Niycui.
Primele semnale că stresul ne afectează sănătatea
Sursele de stres pot fi profesionale, sociale, financiare sau medicale. Un angajat se poate confrunta simultan cu mai mulți factori stresori, iar efectele depind de intensitatea și durata acestora.
Printre primele semnale de alarmă se numără dificultățile de concentrare, scăderea mobilității atenției și problemele de memorie pe termen scurt. La nivel emoțional pot apărea instabilitatea, scăderea stimei de sine și reacțiile impulsive sau agresive, mai ales în perioadele de muncă intensă și prelungită.
Tulburările de somn sunt întâlnite frecvent în domeniul medical, unde ritmul firesc al organismului este influențat de munca în schimburi, ture și gărzi.
Stresul cronic poate avea și manifestări fizice. Pot apărea dureri în piept, tulburări digestive, arsuri gastrice, greață, constipație, dureri de stomac, amețeli sau leșin. De asemenea, stresul poate agrava afecțiuni dermatologice precum alopecia, dermatita, psoriazisul sau acneea, dar poate influența și bolile cardiologice ori endocrinologice.
„Când cedăm în mod repetat în fața reacțiilor noastre condiționate și instinctive, s-ar putea să nu resimțim imediat efectul negativ, însă consecințele pentru sănătate pe termen lung pot fi devastatoare”, explică psihologul.
Epuizarea emoțională, depersonalizarea și scăderea performanței
Burnout-ul are trei indicatori principali: epuizarea emoțională, depersonalizarea și reducerea performanței profesionale.
În mod normal, presiunea resimțită după o perioadă intensă ar trebui să se diminueze odată ce organismul beneficiază de odihnă. După o tură de 12 ore, de exemplu, corpul are nevoie de somn și recuperare.
Dacă presiunea nu scade, iar peste solicitările profesionale se adaugă responsabilitățile familiale și sociale, stresul se poate croniciza. Persoana are atunci senzația că tensiunea este continuă, fără sfârșit și imposibil de evitat.
Felul în care fiecare angajat răspunde acestei presiuni depinde și de reziliența personală. O persoană cu o reziliență crescută se adaptează mai ușor, caută soluții și are încredere în propriile capacități de a depăși situațiile dificile. În schimb, o persoană cu o reziliență mai scăzută este mai vulnerabilă în fața burnout-ului și are nevoie într-o măsură mai mare de sprijinul echipei.
Prevenția nu poate fi însă lăsată exclusiv în responsabilitatea angajatului.
„Dacă, pe lângă reziliența personală, adăugăm strategii eficiente de organizare a muncii și asigurăm condiții de muncă optime, putem vorbi despre prevenirea burnout-ului și chiar despre obținerea performanțelor profesionale”, arată Bianca Lica-Niycui.
Consilierea psihologică, organizarea eficientă și un mediu de lucru suportiv contribuie la formarea unei reziliențe colective. O echipă unită se mobilizează mai bine în situații dificile și poate reduce presiunea resimțită individual de membrii săi.
Managerul poate crește sau distruge motivația unei echipe
Relația cu superiorul direct are o influență majoră asupra motivației și performanței angajaților. Un manager echilibrat oferă sprijinul și resursele necesare, încurajează comunicarea asertivă, inițiativa și inovația, fără să renunțe la responsabilitatea sa decizională.
Într-un asemenea mediu, angajații își înțeleg rolul, simt că aparțin echipei și că munca lor este importantă. Grupul se adaptează mai ușor noilor provocări și poate depăși obstacolele profesionale prin colaborare.
În sens opus, lipsa sprijinului, comunicarea deficitară și presiunea constantă pot afecta atât rezultatele profesionale, cât și sănătatea psihică a angajaților.
De ce salariul bun nu garantează satisfacția profesională
Salariul și condițiile materiale sunt importante, însă efectul lor asupra satisfacției poate fi limitat în timp. După o creștere salarială, calitatea vieții se îmbunătățește, dar angajatul se adaptează treptat la noul nivel. Dacă apar alte așteptări care nu pot fi îndeplinite, nemulțumirea profesională poate reveni.
Rutina reprezintă un alt factor important. Angajatul poate ajunge să simtă că locul de muncă nu îi mai oferă posibilități de dezvoltare personală și profesională.
În această etapă devin esențiale alte nevoi: apartenența la un grup profesional, recunoașterea socială, aprecierea muncii și oportunitățile reale de dezvoltare.
Cum spunem „nu” fără să părem neimplicați
Stabilirea unor limite sănătoase la serviciu nu înseamnă lipsă de implicare. Dimpotrivă, limitele pot proteja calitatea muncii și sănătatea angajatului. Soluția este comunicarea asertivă și prioritizarea atribuțiilor în funcție de urgență și importanță.
Problemele apar frecvent atunci când o persoană primește simultan sarcini de la mai mulți superiori sau colegi. Pentru fiecare dintre aceștia, propria solicitare poate părea prioritară, fără să cunoască însă gradul real de încărcare al angajatului.
Acceptarea tuturor sarcinilor, indiferent de capacitatea de lucru disponibilă, poate conduce la erori, întârzieri și epuizare.
Psihologul recomandă tehnica Eisenhower, prin care sarcinile sunt împărțite în funcție de urgență și importanță. În același timp, angajatul trebuie să învețe să formuleze un refuz argumentat și diplomatic atunci când volumul de muncă devine prea mare.
Un răspuns posibil poate fi: „Desigur, mă ocup imediat ce termin sarcina X”, dacă noua solicitare poate fi amânată.
Dacă ambele sarcini sunt urgente, una dintre ele trebuie redistribuită sau delegată. Niciun angajat nu poate îndeplini simultan, în condiții bune, atribuții incompatibile ca timp și volum.
„Dacă nu transmitem gradul de încărcare și preluăm sarcinile indiferent de efort și riscuri, cel care ni le-a trasat nu poate să înțeleagă de ce întârziem atingerea obiectivului sau de ce suntem epuizați fizic și psihic”, subliniază Bianca Lica-Niycui.
Cunoașterea și respectarea propriei limite de rezistență la efort intens sunt esențiale. Scopul nu este evitarea responsabilității, ci menținerea performanței fără sacrificarea sănătății.
Colegii și mediul de lucru influențează sănătatea psihică
Importanța colegilor depinde și de specificul activității. În domeniile în care munca este realizată în echipă, sprijinul reciproc și atmosfera pozitivă influențează direct atât rezultatele grupului, cât și echilibrul psihic al fiecărui membru.
Un mediu în care oamenii comunică, se sprijină și își împart responsabilitățile poate limita efectele stresului profesional. În schimb, conflictele permanente, izolarea și lipsa colaborării pot amplifica presiunea.
Primul pas: solicitarea ajutorului
Pentru persoanele care simt că nu mai sunt fericite la locul de muncă, recomandarea psihologului este clară: să solicite sprijin de specialitate.
„Fiecare caz este particular și merită să fie abordat în unicitatea sa. O discuție deschisă și sinceră cu psihologul organizațional poate reduce semnificativ distresul emoțional. Împreună se găsesc cele mai potrivite soluții particularizate, iar cu pași mici, dar constanți, se pot obține schimbări semnificative”, transmite psihologul Bianca Lica-Niycui.
