Mii de turiști au transformat sâmbătă Hoghilagul într-un sat aproape neîncăpător. Au venit cu mașinile, dar mai ales cu autocarele, pentru prima zi a Sărbătorii „Tărâmul Tuberozelor”. Au găsit producători locali, meșteșugari, mâncare tradițională și o comunitate care a înțeles ce poate construi în jurul unei flori. Tuberozele au fost însă mai puține decât vizitatorii: în unele grădini s-au terminat încă de la ora 15.00, iar la tarabe nu se mai găseau după ora 17.00.
Dimineața a început în pas alergător. La ora 9.00 s-a dat startul Crosului „Inimi și Tuberoze”, din centrul comunei Hoghilag. Participanții au parcurs aproximativ șase kilometri peste dealuri, până în satul Prod, unde i-a așteptat un brunch cu produse locale. A fost partea sportivă a unei zile care avea să aducă apoi în centrul satului un val continuu de vizitatori.
După alergători au venit turiștii. Mașinile mici au început să umple drumurile, curțile și spațiile disponibile pentru parcare, însă cel mai vizibil a fost numărul mare de autocare. Grupurile coborau unul după altul și se îndreptau spre Biserica Evanghelică, grădinile cu tuberoze și târgul amenajat în centrul localității.
Programul primei zile a inclus recitaluri ale Fanfarei din Turnișor, interpretei Sara Mihai, lui Rareș Chele și lui Ioan Ivan. La ora 17.00 a fost programată întâlnirea cu părintele Constantin Necula, precum și lansarea a trei volume de poezie ale lui Luca Vasile. Programul oficial al festivalului anunță că ediția din acest an se desfășoară în două weekenduri, în 1–2 și 8–9 august.
Un târg crescut în jurul bisericii
În apropierea Bisericii Evanghelice s-a format adevărata inimă comercială a festivalului. Standurile au adunat producători din Hoghilag, dar și din alte localități ale regiunii. Mirosul florilor se amesteca aici cu cel al mâncării pregătite pe loc, al mierii, al săpunurilor naturale și al uleiurilor esențiale.
La unele tarabe se găseau miere și diferite produse apicole. La altele, brânzeturi, dulcețuri și preparate făcute în gospodăriile din zonă. Langoșii se vindeau direct din baia de ulei încins, iar hencleșul, cunoscut în multe sate și sub numele de lichiu, apărea în mai multe variante: de la cel simplu, cu griș și ouă, până la variante mai bogate, cu prune sau mere.
Oferta de produse naturale a fost surprinzător de mare. Mai mulți producători au venit cu săpunuri realizate manual, uleiuri esențiale de tuberoze sau de lavandă, uleiuri pentru masaj, creme și alte produse inspirate din plantele cultivate în gospodării.
Ceva mai departe sfârâiau grătarele. Micii și cârnații erau nelipsiți, iar una dintre atracții a fost carnea de Mangalița adusă de la Racovița. Se putea cumpăra și bulz cu mămăligă rumenită pe grătar, alături de bere rece și vinuri din regiune.
Era greu să treci repede printre standuri. Oamenii se opreau, întrebau, gustau și cumpărau. Căldura puternică îi împingea periodic spre puținele locuri cu umbră și spre punctele de unde puteau lua apă, bere sau alte băuturi reci. Chiar și așa, fluxul de turiști nu s-a oprit.
Coronițe împletite în curtea bisericii
În curtea Bisericii Evanghelice am găsit și un atelier de împletit coronițe. Copiii și adulții se așezau în jurul mesei și încercau să lege florile și plantele într-o formă care putea fi purtată apoi prin sat. Era unul dintre acele locuri în care festivalul ieșea din zona de simplu târg și devenea experiență.
Tot aici a fost primit părintele Constantin Necula de primarul comunei Hoghilag, Nicolae Lazăr. Întâlnirea cu publicul, programată de la ora 17.00, a fost unul dintre principalele momente culturale și spirituale ale zilei.
Programul a fost completat de lansarea celor trei volume de poezie ale lui Luca Vasile, în timp ce pe scena din apropierea bisericii s-au succedat momentele muzicale anunțate pentru această primă zi.
Rodica Gross s-a întors din Germania pentru a salva un meșteșug
Printre numeroasele tarabe am remarcat-o pe Rodica Gross, meșter popular din Nou Săsesc, comuna Laslea. Produsele sale țesute, croite și brodate tradițional se distingeau imediat între obiectele expuse la vânzare.
Rodica Gross a emigrat în Germania, însă nu a abandonat meșteșugul popular săsesc. A dus cu ea tradiția țesutului, croitului și brodatului, continuând să lucreze după tehnicile învățate acasă.
În urmă cu doi ani s-a întors în România. A investit într-o casă construită în anul 1827, pe care a renovat-o, iar în urmă cu două luni a deschis acolo un atelier de meșter popular. Nu doar pentru a produce și a vinde, ci mai ales cu speranța că aceste îndeletniciri vor putea fi transmise mai departe.
Taraba sa de la Hoghilag era, astfel, mai mult decât un loc de vânzare. Era o mică fereastră spre lumea satului săsesc și spre munca unui om care s-a întors acasă pentru a păstra ceva ce riscă să dispară.
Biro, unul din ultimii crescători de porci de Bazna, în Turnul Slăninii
În Turnul Slăninii, care veghează poarta de intrare în curtea Bisericii Evanghelice, l-am întâlnit pe domnul Biro, din Dumbrăveni. Este unul dintre ultimii crescători tradiționali de porci din rasa Bazna din județul Sibiu.
De grinzile turnului erau agățate, așa cum se făcea odinioară, bucăți de slănină, cârnați și alte preparate din carne. Imaginea nu era una decorativă. Reproducea o practică veche a comunităților săsești, când turnurile fortificațiilor erau folosite pentru păstrarea slăninii și a cărnii.
Domnul Biro ne-a vorbit despre felul în care trebuie crescut porcul de Bazna, despre importanța hrănirii naturale și despre gustul pe care îl capătă carnea atunci când animalul nu este crescut în grabă. Dincolo de afacere, în povestea sa se simte atașamentul față de această rasă locală.
Porcul de Bazna pare însă tot mai abandonat de autoritățile naționale, în timp ce fermele și piața sunt orientate spre rasele de import. Cei care încă îl cresc în sistem tradițional sunt tot mai puțini. Domnul Biro continuă, convins că rasa merită păstrată și că produsele obținute din porcul de Bazna nu pot fi înlocuite cu variantele industriale.
Tuberozele s-au terminat înaintea programului
Paradoxul primei zile a fost că tocmai tuberozele, florile în jurul cărora a fost construit întregul festival, s-au epuizat primele.
În acest an, debutul evenimentului a venit înainte ca toate grădinile să ajungă la înflorirea maximă. Producătorii nu au avut încă suficiente flori pentru numărul foarte mare de vizitatori. În jurul orei 15.00, mai multe grădini rămăseseră deja fără tuberoze disponibile. Florile culese dimineața și distribuite la diferitele tarabe din sat s-au terminat și ele până în jurul orei 17.00.
Duminică dimineața vor apărea noi tuberoze, culese proaspăt. Organizatorii și cultivatorii se așteaptă însă ca adevărata explozie de flori să fie în weekendul următor, când festivalul continuă. Atunci, potrivit producătorilor, toate grădinile ar trebui să fie în floare, aceasta fiind perioada firească în care tuberozele de Hoghilag ajung la maturitate.
Epuizarea florilor încă din prima zi arată însă dimensiunea la care a ajuns evenimentul. Interesul turiștilor a depășit capacitatea de moment a grădinilor.
Festivalul a ieșit din curtea bisericii și a cuprins satul
Târgul nu s-a oprit la zona oficială din jurul Bisericii Evanghelice. Pe străzile adiacente am întâlnit numeroși localnici care și-au amenajat propriile puncte de vânzare. Unii ofereau flori, alții produse din gospodărie, mâncare, băuturi sau obiecte lucrate manual.
Hoghilagul pare să fi înțeles ce înseamnă pentru comunitate acest festival. Numărul foarte mare de turiști nu mai produce doar aglomerație, ci și oportunități pentru oamenii satului. Evenimentul a început să intre în curți, pe ulițe și în micile afaceri locale.
Tuberoza nu mai este doar o floare cultivată în grădină. A devenit motivul pentru care autocarele opresc la Hoghilag, pentru care meșterii își scot produsele din ateliere, iar producătorii locali ajung direct în fața cumpărătorilor.
În prima zi, turiștii au fost mai mulți decât florile. Duminică vor apărea alte tuberoze, iar în weekendul următor grădinile ar trebui să fie în plină floare. Satul este însă deja înflorit – prin oamenii lui și prin felul în care a învățat să transforme o tradiție locală într-o sărbătoare care atrage vizitatori din întreaga țară.
