La ora 8 dimineața, Piața din Cisnădie arăta cu totul altfel decât într-o zi obișnuită. Primul semn apărea înainte să ajungi efectiv între tarabe: străzile din jur erau pline de mașini parcate. Mult mai multe decât vezi, în mod normal, la această oră în zonă.
În piață, explicația devenea imediat evidentă. Peste 200 de oameni, foarte mulți dintre ei pensionari, așteptau sosirea camioanelor producătorilor de legume și fructe din sudul țării. Unii veniseră din Cisnădie, alții din Sibiu, Șelimbăr sau localitățile învecinate.
Câțiva dintre cei cu care am stat de vorbă ajunseseră aici încă de la ora 5:30. Știau că producătorii anunțaseră pe grupul de WhatsApp că vor veni în jurul orei 8, dar au preferat să aștepte două ore și jumătate. Motivul era simplu: voiau să fie siguri că mai prind marfă.
Era, practic, o dimineață de aprovizionare pentru toamnă. Oamenii veniseră după vinete, roșii și, mai ales, ardei capia, produsele din care în multe gospodării încep să se pregătească zacusca, bulionul și conservele pentru iarnă.
De la un grup de WhatsApp la un fenomen național
În urmă cu numai două săptămâni, Sibiu Independent publica primul material despre producătorii din sudul țării care ajungeau cu camioanele la Cisnădie și vindeau legumele și fructele direct cetățenilor, fără verigile comerciale obișnuite. Articolul, însoțit și de imagini video difuzate pe Facebook, a fost punctul de pornire al viralizării subiectului, preluat ulterior și de presa centrală.
La acel moment, fenomenul era cunoscut mai ales în interiorul comunității. Grupul de WhatsApp era principalul canal prin care erau anunțați producătorii, produsele, prețurile și orele de sosire. Inițial existau inclusiv liste și comenzi făcute în avans.
După apariția materialului Sibiu Independent și viralizarea imaginilor pe Facebook, povestea a ajuns rapid în presa centrală și a fost reluată în numeroase publicații.
Astăzi, grupul de WhatsApp a trecut de 700 de membri. Nu mai sunt doar cisnădieni. Sunt oameni din Sibiu, Șelimbăr și din alte localități ale zonei care urmăresc mesajele, prețurile și programul camioanelor.
Iar efectul viralizării începe să depășească județul Sibiu. Producătorii ne-au spus că au început să fie contactați și de oameni din alte orașe, unde se încearcă formarea unor grupuri similare, tocmai pentru ca legumele și fructele să poată ajunge direct de la fermier la cumpărător.
La 8 dimineața, ordinea s-a transformat rapid în îmbulzeală
Până la sosirea camioanelor, oamenii încercaseră să păstreze o oarecare ordine. În momentul în care marfa a ajuns însă în piață, răbdarea multora s-a terminat.
În jurul camioanelor s-a format imediat îmbulzeală. Fiecare încerca să ajungă cât mai repede în față, mai ales acolo unde se descărcau ardei capia, roșii și vinete.
Nu era însă același tip de cumpărătură ca la tarabă.
Aici nu veneai, în prima fază, să alegi două roșii, trei ardei și un kilogram de vinete, întorcând fiecare produs pe toate părțile. Prioritatea producătorilor era vânzarea în cantități mari, direct din camion: saci, lăzi sau baxuri de carton.
Prețul foarte mic venea, în mare parte, exact din acest model.
Clientul cumpăra cantitatea mare și nu putea selecta fiecare legumă în parte așa cum o face la tarabă. Un sac de vinete era un sac de vinete. Un bax cu ardei pleca așa cum fusese pregătit de producător.
Există însă o precizare importantă: după ce termină vânzarea la sac, ladă sau bax, dacă mai rămâne marfă, producătorii vând și la kilogram. Practic, prima parte a dimineții este dedicată celor care cumpără cantități mari, iar ulterior pot cumpăra și cei care vor doar câteva kilograme.
Pentru cei veniți să umple cămara pentru iarnă, acest sistem părea însă unul convenabil.
Au cumpărat sacul împreună și l-au împărțit lângă camion
Nu toți aveau nevoie de un sac întreg.
Am văzut și o formă spontană de organizare între cumpărători. Două sau mai multe persoane cumpărau împreună un sac, după care se retrăgeau câțiva metri de lângă camion și își împărțeau marfa pe loc.
Unul plătea, ceilalți își calculau partea, iar legumele erau împărțite în sacoșe și plase.
În felul acesta puteau beneficia de prețul pentru cantitatea mare fără să fie nevoiți să plece fiecare acasă cu zeci de kilograme.
Pentru cei mai mulți, miza dimineții era evidentă: ardeiul capia, vinetele și roșiile. Pepenii și cartofii au avut ceva mai puțină căutare la primele ore, însă, pe măsură ce dimineața a avansat, au început să plece și acestea din camioane.
Roșii și vinete la 2,5 lei, cartofi la 1,5 lei
Diferența de preț față de cumpărăturile clasice este principalul magnet al acestui sistem.
În programul anunțat pentru joi, Mihai a venit cu vinete la 2,5 lei/kg, roșii la 2,5 lei/kg, ardei gras la 3 lei/kg și prune la 2,5 lei/kg.
Claudiu a anunțat ardei capia la 7 lei/kg, castraveți la 4 lei/kg și roșii „inimă de bou” la 4,5 lei/kg.
Eugen a avut cartofi la 1,5 lei/kg, varză la 1,5 lei/kg, ceapă la 2,6 lei/kg și dovleac la 3 lei/kg.
Zmeura adusă de Ionuț este vândută cu 15 lei caserola de 500 de grame, adică 30 de lei kilogramul.
Prin comparație, în aceeași piață, la tarabe, ardeiul capia ajungea în această perioadă în jurul valorii de 9 lei kilogramul, iar roșiile de calitate mai bună erau vândute cu aproximativ 6-8 lei kilogramul. Existau și roșii mai ieftine, de 3-5 lei, în funcție de soi și calitate.
Diferența există, dar comparația nu poate fi făcută fără a ține cont și de modul complet diferit în care se face vânzarea.
Zmeura se vinde, practic, înainte să ajungă la Cisnădie
Dacă pentru ardei, roșii sau cartofi bătălia începe în jurul camionului, zmeura are deja o altă poveste.
Caserola de 500 de grame costă 15 lei, iar cererea este atât de mare încât pe grupul de WhatsApp există o listă lungă de cumpărători care așteaptă.
Producătorul nu reușește să culeagă suficient cât să acopere toate comenzile. Astfel, oameni înscriși pentru o anumită zi sunt amânați pentru următoarea venire în Cisnădie.
Lista continuă să crească de la marți la joi și de la joi la duminică.
Practic, aici problema nu mai este găsirea cumpărătorului, ci capacitatea producătorului de a recolta suficient de repede.
Pentru fermieri, Cisnădie a devenit o șansă uriașă
Discuțiile purtate cu producătorii arată și cealaltă față a fenomenului.
Pentru ei nu este doar „o gură de aer”.
Este posibilitatea de a încărca dimineața camionul cu marfă și de a pleca după câteva ore cu el aproape gol, fără să aștepte zile întregi cumpărători en-gros și fără să fie obligați să vândă unor intermediari la prețuri foarte mici.
Modelul direct producător-consumator le permite să practice un preț accesibil pentru cumpărător, dar care poate rămâne convenabil și pentru fermier tocmai pentru că marfa pleacă repede și în cantități mari.
De aici vine și speranța lor ca ceea ce se întâmplă în Cisnădie să fie replicat în alte orașe.
După valul de articole și materiale video apărute în urma poveștii de la Cisnădie, oameni din alte localități au început să îi contacteze. Se formează grupuri, se caută producători și se discută despre noi puncte unde camioanele ar putea ajunge periodic.
Cisnădie ar putea deveni astfel locul în care un experiment local de câteva zeci de persoane s-a transformat într-un model urmărit la nivel național.
Ce spun însă producătorii care stau zilnic la tarabe
Există însă și o parte a poveștii care riscă să fie pierdută în entuziasmul creat de prețurile foarte mici.
În Piața Cisnădie există producători care vin aici de ani de zile. Unii sunt din județul Olt și din alte zone agricole, alții sunt chiar din Cisnădie și vând ceea ce cultivă în propriile grădini.
Ei nu sunt, automat, „samsari” sau intermediari doar pentru că vând la tarabă.
Și joi dimineața erau la locurile lor, ca în fiecare zi.
Aveau clienți. Mai ales oameni care nu doreau să stea în coada imensă de lângă camioane sau care voiau doar unul-două kilograme de legume și doreau să își aleagă singuri fiecare roșie, fiecare ardei sau fiecare vânătă.
Producătorii de la tarabe priveau însă cu o anumită nemulțumire ceea ce se întâmpla la câțiva metri de ei.
Argumentul lor merită ascultat.
„Și noi putem da cu sacul la prețul acela”
Mai mulți comercianți și producători permanenți din piață ne-au explicat că și ei ar putea vinde mult mai ieftin dacă cineva ar cumpăra direct un sac sau o ladă întreagă.
La tarabă însă situația este diferită.
Clientul vine și cere un kilogram de roșii, două kilograme de ardei sau trei vinete. Le privește, le alege, iar marfa trebuie păstrată și expusă zi după zi. Produsele care se strică, se lovesc sau rămân nevândute reprezintă pierdere.
În plus, taraba are costuri.
Există taxa pentru locul din piață, autorizații și cheltuieli de funcționare. În multe cazuri trebuie plătit și un om care să stea la vânzare zilnic, în timp ce producătorul este acasă sau pe câmp, unde continuă să îngrijească, să culeagă și să pregătească următoarea marfă.
Un producător venit din Olt nu poate fi simultan și pe terenul agricol, și la taraba din Cisnădie.
De aceea, spun ei, comparația dintre kilogramul cumpărat dintr-un sac direct de lângă camion și kilogramul cumpărat la alegere, de la o tarabă deschisă permanent, trebuie făcută cu toate aceste diferențe în vedere.
Piața trebuie să funcționeze și când camioanele nu sunt aici
Mai există un argument al celor de la tarabe.
Oamenii au nevoie de legume și luni, miercuri sau vineri, nu numai în zilele în care sosesc camioanele.
Producătorul care vine cu marfa vrac poate ajunge în Cisnădie într-o anumită dimineață, vinde câteva tone în câteva ore și apoi pleacă.
Tarabele trebuie să rămână însă deschise și în restul săptămânii.
În plus, există și diferența de cantitate. La camion, prețul cel mai mic este legat în primul rând de vânzarea rapidă a sacilor, lăzilor și baxurilor. Dacă rămâne marfă după această etapă, producătorii trec și la vânzarea la kilogram. La tarabă, în schimb, vânzarea la kilogram și posibilitatea de a alege produsele sunt regula de la începutul până la sfârșitul zilei.
Este motivul pentru care cele două forme de comerț nu sunt neapărat comparabile și nici nu ar trebui transformate într-un conflict simplist între „cei buni” și „cei răi”.
Un sistem înseamnă volume mari, vânzare rapidă și costuri comerciale reduse. Celălalt înseamnă în principal cantități mici, posibilitatea alegerii produselor și disponibilitate zilnică.
Joi dimineața, ambele coexistau în Piața Cisnădie.
La camioane era aglomerație, zgomot și oameni cu saci.
La câțiva metri mai departe, la tarabe, cumpărătorii își alegeau liniștiți roșiile una câte una.
Poliția Locală a venit să supravegheze zona
Numărul mare de persoane strânse încă de la primele ore ale dimineții a atras și atenția Poliției Locale.
Un echipaj a ajuns în piață pentru a se asigura că situația nu scapă de sub control, mai ales că în jurul camioanelor erau peste 200 de oameni, iar numărul mare de mașini crease presiune și asupra traficului din zonă.
Nu a fost nevoie de intervenții pentru incidente.
Polițiștii locali au supravegheat pentru scurt timp zona și au ajutat la reglarea circulației.
De la câteva zeci de oameni la sute de cumpărători care așteaptă camionul
În numai câteva săptămâni, povestea de la Cisnădie s-a schimbat radical.
Ceea ce a început ca o organizare între câțiva localnici pe WhatsApp a ajuns la un grup cu peste 700 de membri și la sute de oameni care se trezesc înainte de răsărit ca să prindă un loc cât mai aproape de camion.
Articolul și imaginile publicate inițial de Sibiu Independent au scos fenomenul din comunitatea restrânsă în care se dezvoltase și l-au adus în atenția publicului larg, după care povestea a fost preluată și amplificată de presa centrală.
Iar joi dimineața, efectul acestei viralizări putea fi măsurat fără statistici.
Se vedea în mașinile parcate pe străzile din jurul pieței. În oamenii veniți de la 5:30. În cozile de lângă camioane. În sacii desfăcuți și împărțiți pe loc între două sau mai multe familii. În ardeii capia, roșiile și vinetele care plecau rapid din baxuri și saci.
Și, poate cel mai important, în reacția producătorilor care până acum căutau unde să își vândă rapid recolta, iar la Cisnădie au ajuns să găsească sute de cumpărători care îi așteaptă înainte ca ei să intre cu camionul în piață.
