Fost elev al Colegiului Național „Octavian Goga” din Sibiu, Vlad Horațiu Miclăuș s-a întors ca profesor de istorie în liceul în care s-a format. Doctorand al Academiei Române și promovat cu media 9,58 la examenul de Definitivat, acesta aduce o viziune didactică modernă, coordonând un proiect nou și interactiv cu elevii de clasa a XII-a. În cadrul unui interviu acordat redacției noastre, profesorul ne-a oferit o analiză francă a sistemului de învățământ: de la catedrele blocate și noua normă de 20 de ore, până la limitele planului de lecție, problema meditațiilor și provocările noilor reforme ale examenului de Bacalaureat.
De la fost elev, la coleg de cancelarie cu propriii mentori
Pentru Vlad Miclăuș, numirea la Colegiul Național „Octavian Goga” reprezintă o întoarcere la origini. În 2016, acesta a intrat în clasa a IX-a la profilul Uman, specializarea Științe Sociale, păstrând și astăzi amintirea atmosferei calde din liceu.
„Au fost patru ani frumoși, diferiți de cum este astăzi. Chiar dacă acum liceul este refăcut și modernizat prin PNRR, aveam o altă viață liceană. Ne înțelegeam mult mai bine cu toții, aveam «Radio Goga», un radio unde elevii puneau muzică în fiecare pauză și era o atmosferă foarte frumoasă, prietenoasă. Am avut profesori foarte buni, iar la materiile unde nu mă descurcam, cum a fost fizica, unde prima mea notă a fost un 4, urmat de un 3. Atunci am învățat că o notă mică nu trebuie să te dărâme. M-am concentrat pe materiile umaniste, istorie, română, logică și filosofie. Domnul diriginte Adrian Neamțu, profesor de istorie, a fost un personaj remarcabil. Ne învăța cu hazul, avea un umor specific care ne ajuta să învățăm. Nu era sobru deloc, râdea, glumea, era mereu plin de viață, iar acum este colegul meu în cancelarie și avem în continuare o relație foarte bună. Pe profesorul meu de limba și literatura română, Achim Stoian, îl apreciez extraordinar nu doar ca dascăl, ci și ca om. Știa să fie riguros când trebuia și prietenos când era cazul. De la el mi s-a stârnit pasiunea pentru citit. Îmi dădea cărți, mergeam la el acasă, citeam, iar după ce i le aduceam înapoi, discutam despre ele. A fost ca un far călăuzitor pentru mine și încă este; un om extrem de bine pregătit, iar acum suntem colegi la Goga. Fosta directoare a colegiului, Laura Dumitru, profesoară de socio-umane și licențiată în filosofie în cadrul aceleiași facultăți pe care am absolvit-o și eu, Facultatea de Istorie și Filosofie de la Cluj, mi-a predat filosofia în clasa a XII-a și m-a pregătit pentru etapa națională a Olimpiadei. Un om extraordinar, care punea latura umană mai presus de orice și care m-a făcut să înțeleg cât de important este să fii om cu ceilalți. Un alt exemplu remarcabil a fost profesorul de geografie Petru Groza, recent pensionat. În pandemie, pentru că nu se descurca foarte bine cu calculatorul, venea fizic acasă la o colegă din cartier și ne adunam acolo să învățăm. M-a făcut să îmi schimb opțiunea de Bacalaureat cu două luni înainte de examen și să dau la geografie.”
Reflectând asupra primirii sale în colectivul profesoral, tânărul dascăl ne-a adăugat:
„Majoritatea profesorilor din cancelarie mi-au fost profesori. Persoane precum profesorul de sport Raul Mihaly, profesoara de limba română Andra Tischer, actual director al colegiului, doamna consilier școlar Simona Crăciun și profesoara de logică Paula Ciucur m-au primit cu brațele deschise, sunt foarte înțelegători și mă ajută de fiecare dată când am nevoie de sprijin.”
Formarea la Cluj și cercetarea de doctorat despre viața studențească
Vlad Miclăuș a urmat studiile de licență și masterat la Cluj-Napoca, specializându-se în istorie contemporană și istorie orală. În prezent, este doctorant al Academiei Române la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, unde cercetează rolul grupurilor de umor în viața culturală studențească între 1965 și 1989, analizând activitatea caselor de cultură, a festivalurilor, precum și Serbările Mării și ale Munților, la intersecția dintre spațiul cultural și cel politic.
„Studiile mele de licență și masterat, urmate la Cluj-Napoca, s-au axat pe istoria contemporană și istoria orală, o specializare care îmi fundamentează și eficientizează abordarea didactică la discipline precum Istoria comunismului din România și Istoria Holocaustului. În prezent, îmi continui parcursul academic în calitate de doctorand al Academiei Române, în cadrul Institutului de Istorie <<George Barițiu>> din Cluj-Napoca. Cercetarea mea vizează un domeniu de nișă: impactul grupurilor de umor asupra peisajului cultural studențesc între anii 1965 și 1989. Analizez cu precădere activitatea caselor de cultură și a festivalurilor, cu scopul de a reliefa interferențele subtile dintre sfera culturală și cea politică din acea perioadă istorică.”
Istoria orală a comunismului prin ochii bunicilor
Cercetarea sa doctorală se îmbină direct cu activitatea de la catedră: Vlad Miclăuș a inițiat un proiect în județul Sibiu cu elevii de clasa a XII-a, la disciplina Istoria comunismului. Elevii realizează interviuri cu bunicii, unchii sau mătușile lor despre viața cotidiană din anii ’70 și ’80, scopul final fiind editarea unei cărți colective de istorie orală coordonate de profesor.
„Inițiativa derulată la clasă se află într-o sinergie perfectă cu cercetarea mea doctorală, introducând în premieră la nivelul județului Sibiu conceptul de istorie orală în cadrul disciplinei Istoria comunismului din România. Practic, elevii claselor a XII-a devin exploratori ai propriului trecut familial, intervievându-și bunicii și rudele apropiate despre rigorile și cotidianul anilor ’70 și ’80 – de la experiențele din mediul școlar până la banalitatea unei zile obișnuite. Acest demers se fundamentează pe un set riguros de întrebări, având drept finalitate publicarea unui volum colectiv sub coordonarea mea. Consider că această metodologie interactivă nu doar că îi ancorează mai profund în materia studiată, dar consolidează și legăturile transgeneraționale, oferindu-le un cadru de învățare dinamic, fără a le adăuga o presiune inutilă în anul critic al Bacalaureatului.”
Parcursul didactic și performanța de la examenul de Definitivat
Tânărul profesor a debutat la Colegiul Agricol „Daniil Popovici Barcianu”, iar ulterior a obținut nota 9,58 la examenul de Definitivat. În prezent, predă la Colegiul Național „Octavian Goga”, unde este diriginte la o clasă a X-a de Filologie, dar și la Liceul Pedagogic „Andrei Șaguna”, promovând metode moderne în locul predării clasice.
„Mi-am început parcursul didactic anul trecut, la Colegiul Agricol <<Daniil Popovici Barcianu>>, validându-mi ulterior competențele prin promovarea examenelor de titularizare și definitivat. O realizare care îmi confirmă eforturile a fost obținerea celei mai mari medii din județul Sibiu la examenul de definitivat, respectiv 9,58. În anul școlar curent, activez ca profesor în cadrul Colegiului Național <<Octavian Goga>>, unde îndeplinesc și rolul de diriginte pentru o clasă a X-a de la profilul Filologie bilingv engleză, precum și la Colegiul Național Pedagogic <<Andrei Șaguna>>. În ambele instituții, obiectivul meu principal este integrarea unor strategii didactice inovatoare și interactive.”
Blocajele de la examenul de Titularizare și dificultățile sistemului
Vlad Miclăuș ne-a explicat funcționarea examenului de Titularizare, unde catedrele sunt blocate sau rezervate, determinându-i pe profesorii cu note mari să rămână simpli suplinitori. Totodată, profesorul a detaliat și motivele din spatele notelor mici obținute de unii candidați la examenul de Titularizare.
„Conceptul de «titularizare» devine adesea iluzoriu în contextul actual, având în vedere că o proporție covârșitoare a catedrelor este blocată sau rezervată din varii motive – fie de natură medicală, fie din cauza unor funcții temporare deținute, un exemplu notoriu fiind cel al președintelui Klaus Iohannis la Colegiul Național <<Samuel von Brukenthal>>. În consecință, cadre didactice cu performanțe remarcabile rămân captive într-o stare de precaritate profesională, funcționând ca suplinitori cu contracte pe durată determinată, private de oportunitatea stabilității pe post. Singurele excepții se remarcă la disciplinele exacte, unde posturile rămân vacante ca urmare a migrării absolvenților spre mediul privat, mai ofertant financiar. Cât despre rezultatele sub așteptări de la examenele de titularizare, acestea sunt simptomele unor carențe structurale. Cadrele didactice, în special cele din mediul rural, sunt constrânse să se limiteze la transferul de competențe de bază, neglijându-și involuntar propria pregătire științifică aprofundată din lipsă de timp. Programarea examenului în luna iulie, într-o perioadă de epuizare post-an școlar, suprapusă peste provocările personale, agravează situația. Lipsa de perspectivă și repetitivitatea epuizantă a acestui examen anual generează inevitabil alienare și demotivare. Tabloul este completat de efectele Legii Bolojan din 2025, care impune majorarea normei didactice la 20 de ore, decizie ce afectează disproporționat și cadrele didactice cu vechime considerabilă de peste 25 de ani, anulând beneficiul anterior al reducerii normei la 16 ore.”
Decalajul rural-urban, problemele de la Definitivat și presiunea din facultate
Creșterea normei îngreunează pregătirea lecțiilor interactive, în timp ce la Definitivat proba de psihopedagogie rămâne un obstacol din cauza marginalizării ei în facultăți. Profesorul a menționat incertitudinile privind echivalarea doctoratului cu gradul I și păstrarea sporului de 450 de lei net, dar și realitatea din mediul rural, unde lipsa dotărilor de bază și lacunele mari ale elevilor afectează performanța cadrelor didactice. În plus, presiunea din timpul facultății și din anul al III-lea de licență afectează entuziasmul viitorilor profesori.
„O singură oră interactivă cu materiale PowerPoint necesită 3 ore de pregătire; la 6 ore de predare pe zi, pregătirea ar însemna 18 ore zilnice. La definitivat, proba de psihopedagogie valorează 3 puncte, deși este adesea marginalizată în facultăți, iar la nivel legislativ există o neclaritate privind echivalarea doctoratului cu gradul I și păstrarea sporului de 450 de lei net. În mediul rural, diferențele sunt majore: lipsesc dotările elementare, precum tablele inteligente sau markerele, iar unii elevi de clasa a V-a sau a VI-a nu știu să citească sau să calculeze. Chiar și perioada studenției și a licenței este îngreunată. În anul al III-lea de facultate, suprapunerea redactării lucrării de licență cu examenele, proiectele și sesiunea elimină timpul de respiro, determinându-i pe mulți studenți să își scrie licența din silă sau doar pentru a o bifa.”
Soluția pentru sistem: dialog real între profesori, inspectorat și minister
În viziunea profesorului, ieșirea din impasul educațional necesită o ancorare directă în realitatea din școli și o comunicare bidirecțională între autorități și cadrele didactice.
„Principala soluție este să fim ascultați ca profesori. Guvernanții trebuie să cunoască realitatea din școli, nu doar variantele de pe hârtie, și să inițieze un dialog de pe poziții egale între profesori, inspectorat și minister. Într-un context economic și politic dificil, se pot găsi compromisuri doar prin comunicare reală, altfel rămânem într-un cerc vicios.”
Arta predării la clasă: între schița planului de lecție și interacțiunea directă cu elevii
Vlad Miclăuș subliniază valoarea ghidajului oferit de planul de lecție pentru un debutant, dar arată că acesta este o construcție idealistă ce trebuie adaptată constant din cauza neprevăzutului din clasele aglomerate. Profesorul trebuie să își asume roluri multiple pentru a menține coeziunea colectivului.
„Pentru un dascăl la început de drum, planul de lecție reprezintă o busolă indispensabilă, facilitând structurarea riguroasă a etapelor didactice, a competențelor vizate și a instrumentarului modern – cum ar fi metoda «Știu / Vreau să știu / Am învățat». Cu toate acestea, utilitatea sa este circumscrisă unui cadru idealizat. Spațiul clasei este guvernat de imprevizibil: de la deficiențe logistice minore până la comportamente disruptive sau simulări de evacuare, toate acestea reprezentând provocări redutabile într-un colectiv supraaglomerat, cum este clasa mea de dirigenție, cu 31 de elevi. Dincolo de rolul său de facilitator al învățării, profesorul contemporan este constrâns să-și asume roluri complementare, devenind un catalizator și un mediator social. Adaptabilitatea la profilul psihologic specific vârstei de 15-16 ani este esențială pentru cristalizarea unui colectiv armonios. O atitudine inflexibilă și excesiv de rigidă din partea cadrului didactic nu face decât să genereze animozități. Principiul reciprocității trebuie să guverneze actul educațional: așa cum noi, profesorii, pretindem empatie și deschidere din partea forurilor superioare, suntem datori să manifestăm o profundă înțelegere față de elevii noștri.”
Problema meditațiilor, diferențele de încadrare și soluția modulelor asincron
Analizând dezbaterea din jurul meditațiilor, profesorul arată că nevoia de pregătire în privat vine și din încadrarea insuficientă a orelor la nivelul planurilor-cadru. O soluție eficientă în viziunea profesorului o reprezintă organizarea modulelor 4 și 5 cu predare asincronă la materiile secundare, model pilotat la Liceul Pedagogic și extins în prezent și la Colegiul „Goga”.
„Nevoia de pregătire privată reprezintă un efect direct al carențelor privind alocarea orelor în planurile-cadru. Există unități liceale în Sibiu unde pregătirea pentru proba de Bacalaureat la istorie se realizează într-un ritm de o singură oră săptămânal – interval în care profesorului îi este solicitat să transmită cunoștințe, să evalueze și să aprofundeze, o misiune de-a dreptul imposibilă. Prin contrast, o alocare de trei ore săptămânale, așa cum beneficiem la profilul Filologie, oferă spațiul necesar unei pregătiri exhaustive, fundamentate pe modele de examen. Apelul facil la meditații private poate induce, paradoxal, o atitudine pasivă și dezinteresată a elevului în cadrul orelor de curs. De aceea, diversificarea resurselor de pregătire gratuite, prin cercuri pedagogice ISJ sau ore suplimentare oferite de cadrele didactice, este imperativă. Din perspectivă administrativă, o strategie excelentă s-a dovedit a fi reorganizarea modulelor 4 și 5. Această inovație sistemică presupune desfășurarea asincronă a cursurilor nespecifice examenului maturității, oferind elevilor libertatea de a se concentra exclusiv pe aprofundarea materiilor critice, eliberați de stresul sarcinilor secundare de final de an.”
Reforma examenului de Bacalaureat
Privind spre schimbările sistemice anunțate pentru examenul de Bacalaureat, Vlad Miclăuș consideră binevenită ajustarea pentru liceele tehnologice, dar atrage atenția asupra creșterii gradului de dificultate la disciplina Istorie, unde examenul va cuprinde materia din toți cei patru ani de liceu.
„În ceea ce privește arhitectura viitorului examen de Bacalaureat, modificările preconizate reprezintă o calibrare necesară, în mod special pentru liceele tehnologice. Până acum, acești elevi se confruntau cu o asimetrie flagrantă: studiau intensiv materii de specialitate, dar erau evaluați la matematică, deși beneficiau de o alocare orară marginală pentru aceasta. Pe de altă parte, scindarea profilurilor umaniste din liceele teoretice, preconizată pentru 2030, va reconfigura semnificativ gradul de complexitate. Evaluarea la disciplina Istorie pentru profilul de Științe Sociale va deveni fundamental mai exigentă, presupunând o sinteză amplă ce va integra nu doar materia anului terminal, ci și istoria universală și tematicile abordate pe întreg parcursul ciclului liceal. Răspunsul nostru ca profesori trebuie să fie unul anticipativ: este obligatoriu să instaurăm o rigoare susținută încă din clasa a IX-a, să furnizăm materiale de sinteză de înaltă calitate și să valorificăm eficient potențialul modulelor asincron.”
Perspectivele de viitor ale tânărului profesor
Privind spre viitor, profesorul Vlad Miclăuș subliniază că, deși predarea rămâne o componentă esențială, direcția sa principală se îndreaptă către munca de cercetare.
„Privind spre viitor, aspirația mea fundamentală este să mențin o simbioză activă între implicarea la catedră și activitatea științifică, transferând astfel rigoarea mediului academic direct în mijlocul elevilor. Cu toate acestea, trebuie să recunosc faptul că orizontul profesional pe care mă concentrez cu precădere este dedicat cercetării. Îmi doresc ca demersul meu doctoral, axat pe dinamica grupurilor studențești și a vieții culturale din perioada regimului comunist, să devină o platformă prin care să aduc contribuții istoriografice substanțiale și inovatoare. Văd în munca de cercetare nu doar o etapă superioară de formare, ci o vocație autentică, prin intermediul căreia intenționez să aduc la lumină perspective inedite și să livrez o plusvaloare reală în înțelegerea istoriei noastre recente.”
