Îl găsești în sala de operație sau în cabinetul Spitalului Clinic Municipal Sibiu, dar și pe ecranul telefonului, unde clipurile lui despre sănătatea ochilor adună mii de vizualizări pe platforma Tik Tok. Laurențiu Stupariu, medic primar oftalmolog și doctor în științe medicale reușește să aducă medicina mai aproape de oameni prin explicații simple și pe înțelesul tuturor. Într-un interviu acordat publicației noastre, medicul ne-a oferit un tablou complet al prevenției și tratamentului în oftalmologie, dar și o mică parte din viața sa.
De ce medicina?
L-am întrebat pe medicul Laurențiu Stupariu cum a început pasiunea sa pentru medicină, iar acesta ne-a povestit din tot parcursul său profesional, de la băncile facultății din Sibiu până la stagii internaționale de chirurgie.
„Pasiunea a pornit din copilărie, când o vizită la cabinetul doamnei doctor Gorski care avea un cabinet lângă CEC, mi-a făcut meseria să pară fascinantă și accesibilă. Mama era medic pediatru, iar acum este la pensie. Tata era inginer și stătea mult în fabrică și asta nu m-a prea atras. Ulterior, în facultate, am vrut să urmez cardiologia. Am petrecut destul de mult timp în stagiile de cardiologie din anul al cincilea.. Am studiat la Sibiu și la Spitalul Militar Central din București, am un doctorat în traumatologie oculară și am predat șase ani histologie și citologie. Am urmat stagii de perfecționare în străinătate, precum cel de chirurgie vitreo-retiniană din Tesalonic. Acolo am avut o săptămână plină, alături de profesori care ne-au prezentat tehnici noi și ne-au oferit posibilitatea de a efectua exerciții aplicative pe diferite tehnici chirurgicale. Cred că instruirea continuă este esențială, mai ales în domeniul nostru, unde aparatura evoluează rapid. Este important să beneficiezi de suportul necesar pentru achiziționarea tehnologiei moderne, astfel încât să poți oferi consultații de calitate, la standarde actuale. Din fericire, în oftalmologie, cel puțin în România, standardele sunt la un nivel înalt. Avem acces la echipamente moderne și se realizează proceduri care, acum 20 de ani, nu erau de conceput. Lucrurile evoluează și cred că mergem într-o direcție bună.”
Portofoliul medical de la Spitalul Municipal Sibiu
În cadrul interviului, medicul ne-a detaliat paleta completă de servicii și echipamente moderne pe care spitalul le pune la dispoziția sibienilor.
„Ne ocupăm în spital de o patologie complexă, de la consultații de bază precum prescripții de ochelari, monitorizarea glaucomului, monitorizarea și diagnosticarea afecțiunilor retiniene ca degenerescența maculară legată de vârstă, retinopatia diabetică, accidentele vasculare retiniene, până la partea chirurgicală precum cataracta, care este cauza numărul unu de scădere a vederii la nivel mondial și reprezintă o cauză reversibilă. Cataracta are o rezolvare strict chirurgicală. Ne ocupăm și de patologii mai complexe, legate de retină, de chirurgie vitreo-retiniană, hemoragii în vitros, dezlipiri de retină, membrane epiretiniene care tracționează retina. Gama este extrem de amplă. Pot spune că în ultima perioadă, spitalul s-a dezvoltat semnificativ. Am reușit să achiziționăm aparatură modernă, la standarde foarte înalte, ce concurează cu cea din clinicile private. Pacienții se pot adresa cu bilet de trimitere și programare, atât online, cât și telefonic.
În spital avem laser pentru fotocoagulare retiniană, destinat pacienților cu diabet, pentru cataractă secundară și pentru glaucomul cu unghi îngust. Totodată, urmează să aducem și un laser pentru glaucoamele cu tensiuni foarte mari, unde scăderea acestei presiuni se poate realiza prin ciclofotodistrucție.”
Birocrația, sistemul cardurilor, noile buletine și lipsa posturilor
Deși colectivul la Spitalul Municipal este unit și sprijinit de conducere, în viziunea medicului, activitatea medicală se lovește zilnic de rigorile și erorile sistemului de stat.
„Avem un volum de muncă ridicat, dar doamna manager ne sprijină intens în dotare și probleme administrative. Ne lovim însă de birocrație care ne consumă foarte mult timp. Deși ne-am digitalizat cât s-a putut, normele ne obligă să păstrăm foile de observație, fișele și registrele pe hârtie, cerute fizic și cu semnătură olandeză de diverse instituții. În plus, ne confruntăm frecvent cu erorile sistemului cardurilor de sănătate, introduci PIN-ul de zece ori și îți dau eroare. Așteptăm adaptarea la noile cărți de identitate electronice, unde avem o problemă tehnică, deoarece spitalul nu deține încă cititoarele necesare de buletine, iar softul medical trebuie actualizat. O altă problemă gravă este limitarea legislativă, un pacient nu poate fi introdus în sistem de mai mult de 4 ori pe an cu același diagnostic, lucru absurd în cazul unor cheratite repetate. Totodată, o problemă generală în sistem rămâne blocarea posturilor și lipsa locurilor scoase la concurs pentru tinerii medici, avem colegi supraspecializați, care nu își găsesc loc în țară din cauza barierelor legislative.”
Limitarea programărilor și relația directă cu pacienții
O altă dificultate majoră pentru pacienți o reprezintă timpii lungi de așteptare pentru o programare. Despre acest lucru, medicul ne-a declarat:
„Dificultatea accesului există peste tot, inclusiv în Germania, unde programările la oftalmologie se fac și cu un an înainte. Sistemul este subfinanțat, iar speranța de viață crescută face ca populația să fie mai în vârstă și mai bolnavă. Suntem limitați strict de Casa de Asigurări la un număr fix de consultații decontate pe zi. Dacă depășim norma, sistemul se blochează: nu mai putem emite rețete, bilete sau documente. O consultație durează uneori mai mult de cele 15 minute alocate standard de CAS, pentru că pacientul are nevoie de explicații. Pentru a maximiza rata de prezentare, o colegă din spital sună pacienții pentru confirmare. Din păcate, mulți nu răspund sau anulează în ultimul moment, pierzându-se locuri prețioase. Vara, de exemplu, mulți renunță la programare pentru a merge la ștrand cu nepoții. Totuși, încercăm să fim cât mai aproape de oameni, o mare parte dintre pacienții mei au numărul meu de telefon direct pentru urgențe. Deși unii abuzează și sună la 1 noaptea sau la 6 dimineața, este important ca pacientul să plece lămurit din cabinet.”
Atenție la piscină și la urgențele oculare!
Curioși fiind de despre cele mai mari greșeli pe care le pot face pacienții când vine vorba de sănătatea ochilor, specialistul ne-a explicat de ce nu trebuie subestimate simptomele apărute peste noapte și de ce lentilele de contact pot deveni un pericol la ștrand sau la sală.
„Cred că sunt pacienți care vin mai des și mai devreme decât înainte. Oamenii au început să pună accent pe prevenție. Cei mai mulți pacienți vin pentru că vor să-și schimbe ochelarii și, ulterior, constatăm că avem o cataractă, avem probleme de retină, glaucom sau o infecție la ochi. Ca sfat pentru pacienți, mai ales în sezonul cald, este să nu meargă la piscină cu lentile de contact. Dacă merg cu lentile de contact, acestea trebuie să fie de unică folosință zilnică și să fie aruncate imediat, pentru că există riscul de infecție cu Acanthamoeba. Întotdeauna este bine să avem o pereche de ochelari, chiar dacă suntem purtători de lentile de contact. Dacă ochiul este roșu, sub nicio formă nu folosim acele lentile de contact și ne adresăm unui medic oftalmolog. Încă un lucru care cred că ar trebui să fie cunoscut de sibieni este că în condițiile în care avem o scădere bruscă a vederii sau am suferit un traumatism ocular, trebuie să se adreseze serviciului de urgență. Există serviciu de urgență în Sibiu. Să se adreseze rapid, pentru că, cu cât acționăm mai repede într-o scădere acută de vedere, într-un traumatism ocular, într-o posibilă infecție sau într-un corp străin, rezolvarea este mai bună. Am pacienți care au stat două săptămâni, trei săptămâni, sperând că poate revine vederea. În general, dacă a scăzut brusc și nu a revenit în câteva momente, nu își revine de la sine.”
Mitul lentilelor purtate o lună fără pauză
Medicul ne-a atras atenția și asupra obiceiului multor persoane de a uita pur și simplu de lentilele de contact săptămâni la rând și ne-a explicat simplu riscurile uriașe ale acestei neglijențe.
„Lentilele de contact se împart în lentile de contact moi și lentile de contact dure. Lentilele de contact moi pot fi zilnice, unde punem dimineața lentila și seara o dăm jos sau de port extins. Lentilele de contact de port extins se pot purta 7 zile și 6 nopți, dar după 6 nopți, în a șaptea zi le dăm jos și trebuie curățate cu o soluție specială. Cu cât purtăm o lentilă de contact mai mult timp fără pauză, cu atât crește riscul de infecție, respectiv riscul de keratită, care este o infecție la nivelul corneei. Ideal este să dăm lentila jos seara, chiar dacă sunt lentile lunare. Este bine să le spălăm foarte bine cu soluția specială care se găsește în magazinele specializate de optică, niciodată cu apă de la robinet și tot timpul să ne spălăm pe mâini înainte de a aplica sau de a scoate lentilele. Eu nu recomand să fie purtate 30 de zile continuu. Știu că se practică, am pacienți care poartă și mai mult, dar le crește riscul de infecție. O infecție la nivelul corneei poate lăsa o cicatrice permanentă, care duce la o scădere ireversibilă a vederii.”
Diabetul și vederea. Cum se transformă glicemia mare într-un pericol real?
Discutând despre bolile cronice, cadrul medical ne-a povestit cum afectează diabetul vasele mici de sânge de la nivelul retinei. Medicul ne-a spus ce se întâmplă atunci când pacientul nu colaborează cu echipa medicală.
„Eu văd destul de mulți pacienți cu diabet. Din fericire, în Sibiu, o proporție destul de bună din pacienți, cel puțin cei pe care îi văd eu, au glicemia destul de bine controlată de către medicul diabetolog. Există, evident, și complicații, mai ales la 10 ani de la debutul diabetului. Cam 90–95% dintre pacienți au un anumit grad de retinopatie diabetică, adică retina este afectată de diabet. Însă, cu un control constant al glicemiei și prin munca pacientului în colaborare cu medicul diabetolog, putem ține lucrurile sub control. Sigur, există și cazuri în care, în ciuda eforturilor noastre susținute, nu avem ce face dacă pacientul nu colaborează. Am pacienți care au constant glicemii de 400–500 mg/dl, iar oricât încercăm noi să facem injecții sau laser, funcția retinei este afectată și vom avea un rezultat vizual slab dacă pacientul continuă cu glicemii mari. Retinopatia diabetică poate duce la o scădere severă a vederii, atât prin modificările la nivelul retinei, care constau în hemoragii, exsudate și edem, cât și prin hemoragii vitreene. Se formează vase de neoformație deoarece, în diabet, scade aportul de oxigen la nivelul retinei din cauza modificărilor vasculare. Aceste modificări vasculare stimulează secreția unui factor angioformator și se formează vase noi de sânge, care au pereții foarte slabi și care se pot sparge, sângerând.”
Tehnologia din spital: Ce fac diferitele tipuri de laser?
Mulți pacienți aud de „operație cu laser”, dar nu știu că există aparate complet diferite pentru fiecare problemă și mulți refuză să aibă încredere în această procedură din cauza unei frici de a nu-și pierde vedere. Despre acest subiect, medicul ne-a declarat:
„Există două mari categorii de lasere. Pe de o parte, există lasere pentru chirurgia refractivă, folosite pentru reducerea dioptriilor, iar acestea sunt de trei tipuri PRK, FEMTO-LASIK și SMILE. Pe de altă parte, laserele terapeutice se împarte în trei categorii precum Lasere disruptoare, YAG dublate în frecvență, care sunt folosite pentru cataractă secundară și pentru glaucomul cu unghi îngust. Lasere fotocoagulatoare, care produc niște cicatrici la nivelul retinei și sunt folosite, în retinopatia diabetică și în obstrucțiile vasculare sau în rupturile retiniene. Laserul diodă, folosit pentru glaucoamele care sunt depășite chirurgical, unde ochiul doare foarte tare și nu reușim să scădem tensiunea. Atunci se distruge corpul ciliar ca să scădem tensiunea intraoculară și pe pacient să nu-l mai doară ochiul. Acestea sunt cazuri în care vederea este deja compromisă și ne adresăm strict părții de durere.”
Fără frică de operația de cataractă! Cum decurge anestezia?
Medicul ne-a demontat teama clasică de intervențiile chirurgicale oculare, povestindu-ne despre anestezia modernă cu gel și picături, dar și despre sprijinul pe care îl oferă pacienților anxioși:
„Dacă discutăm de intervenția de cataractă, intervenția de cataractă se poate face în mai multe tipuri de anestezie. Dacă avem un pacient cu care putem colabora și cu care putem să ne înțelegem și nu este foarte anxios, putem să folosim o anestezie locală cu picături. Se pune un gel pe ochi ca să anesteziem suprafața oculară și se introduce și un anestezic intraocular, astfel încât confortul pacientului să fie maxim. Pe parcursul acestei intervenții, pacientul simte presiune, cald și rece, dar nu ar trebui să fie durere. Dacă simte durere, se poate completa anestezia. Dacă pacientul este mai anxios sau în anumite cazuri unde există o cataractă mai complicată și suspectăm că timpul operatorului o să fie mai lung, există și varianta de anestezie locală, fie peribulbară, fie sub-Tenon. Această anestezie este folosită și la intervenții retiniene care durează 2-3 ore și dorim să avem o anestezie profundă și confortul operatorului să fie foarte mare. Există și varianta de anestezie locală cu picături cu o ușoară analgosedare. Se face la noi în spital, în care pacientul este conștient, dar este foarte relaxat pe parcursul intervenției și lucrurile merg foarte bine. Un procent semnificativ din intervențiile din Statele Unite se fac în anestezie topică cu analgosedare. Există și varianta de anestezie generală, care este mai rar întâlnită la noi, pentru cazuri mai complexe. Eu le spun pacienților că nu ar trebui să le fie frică. Sunt intervenții care se fac de rutină. Conform studiilor, intervenția de cataractă este cea mai sigură intervenție chirurgicală din momentul actual, cu un rezultat predictibil. Acum există și anumite aspecte care trebuie discutate. Sunt pacienți care spun că s-au operat de cataractă, dar tot nu văd. Nu iau în calcul că putem să avem glaucoame care sunt avansate, putem să avem modificări la nivelul fundului de ochi. Dacă facem o paralelă între ochi și un aparat fotografic, noi schimbăm, de exemplu, cristalinul, dar putem să avem probleme la film. Dacă filmul este deteriorat, poza nu iese exact cum trebuie, ca să folosesc metafora asta. Și atunci există mituri: «M-am operat la un ochi, văd. Dacă mă operez la celălalt, n-o să văd». Nu este așa. În general, rezultatele sunt destul de predictibile, dar sigur pot să apară și probleme. Am avut pacienți cu cataractă traumatică pe care i-am întrebat dacă s-au lovit și mi-au spus că nu. Ulterior, post-operator, mi-au spus că da, s-a lovit.
Presbiopia și mitul ochiului care „lenevește” dacă porți ochelari
Când trecem de 40 de ani, scrisul mic de pe ambalaje devine greu de citit. Dr. Stupariu ne-a demontat convingerea populară că ochelarii de citit ar strica vederea mai repede.
„Ideal ar trebui să facem un consult oftalmologic măcar o dată la 2 ani, până la vârsta de 40-45 de ani. Ulterior, după vârsta de 40-45 de ani, o să apară și o pereche de ochelari de citit. Fenomenul se numește presbiopie. Este un fenomen dat de îmbătrânirea cristalinului. Ce ar trebui să știți este că purtarea unei perechi de ochelari pentru citit este normală după 40-45 de ani și că ochiul nu se obișnuiește dacă purtăm ochelari, pur și simplu avem confort. Ne obișnuim să vedem bine. Nouă ne place să vedem bine și, dacă purtăm ochelari, vedem cum este să vedem și nu ne mai place fără. Nu este vorba de dependență, ci pur și simplu avem un termen de comparație.
De ce a ales medicul să posteze pe paltforma TikTok?
L-am întrebat pe dr. Stupariu și despre prezența sa din mediul online, el având în prezent un cont de Tik Tok unde postează videoclipuri cu informații medicale pentru cei care doresc să se informeze și unde abordează diferite curiozități despre ochi.
„Am observat că prezența mea pe platforme precum TikTok postând diverse videoclipuri, chiar ajută pacienții. Oamenii își fac curaj să vină la consult, chiar am avut un domn care stătea de două luni cu un corp străin în ochi și a venit după ce m-a văzut online. Pe platforma Tik Tok răspund la întrebările lor și curiozitățile lor, precum cele legate de culoarea ochilor. De exemplu, culoarea albastră a ochilor este, de fapt, lipsa unui pigment de la nivelul irisului. Acel pigment face ca ochiul să fie maro/căprui. În mod normal, marea majoritate a ochilor sunt căprui pentru că avem melanină. Sunt și ochi care par verzi datorită unui pigment mai scăzut și reflexiei date de structura irisului, în care există niște cripte și atunci se modifică un pic percepția. Ochii albaștri sunt teoretic mai sensibili pentru că absorb o cantitate mai mare de radiație UV. Neavând acel pigment, cantitatea de radiație UV care trece prin cristalin și ajunge la retină este mai mare. Recomand purtarea ochelarilor de soare. Ochelarii de soare trebuie să fie certificați, nu luați de pe diferite platforme incerte. Nu zic că acolo nu sunt ochelari ok, dar sunt și ochelari care au doar o lentilă colorată, fără protecție UV. Cu această lentilă întunecată pupila se mărește, iar cantitatea de lumină cu radiații UV care ajunge la nivelul retinei este și mai mare. Pe scurt, este mai rău să purtăm o pereche de ochelari colorați care nu are filtru UV decât să nu purtăm deloc.”
Ochelarii cumpărați „de pe raft” și pericolele procedurilor estetice la ochi
Curioși despre părerea medicului legată de cumpărarea ochelarilor din magazine sau site-uri online, dar și despre efectul procedurilor estetice la ochi, l-am dacă aceste lucruri chiar afectează sau nu vederea.
„Ochelarii de citit cu dioptrii fixe, comercializați în magazine nespecializate, se potrivesc doar persoanelor care au aceeași dioptrie la ambii ochi și o distanță interpupilară standard, de 62-64 mm. Aceștia au fost concepuți ca o soluție temporară de urgență, de exemplu, când ți-ai rupt ochelarii și trebuie să citești ceva în aeroport. Nu au fost gândiți pentru utilizare pe termen lung. Lentilele lor nu au tratament antireflex, se zgârie ușor, iar calitatea lor este proporțională cu prețul redus. În privința procedurilor chirurgicale de schimbare a culorii irisului, acestea se pot realiza prin pigmentarea corneei sau prin injectarea unui pigment în camera anterioară a ochiului. Problema pigmentării corneei este că substanța rămâne definitiv acolo și reduce aria prin care pupila își exercită funcția, afectând vederea nocturnă.
În cazul injectării de pigment în camera anterioară, riscul de complicații este extrem de ridicat, existând un pericol major de infecții grave și chiar de pierdere a globului ocular. Nu recomand sub nicio formă această tehnică. La fel de periculoase sunt și tatuajele oculare efectuate în saloane neautorizate.”
Inteligența Artificială ca metodă de diagnosticare
Pentru că AI-ul este actual tot mai des folosit în multe domenii de către persoane, l-am întrebat pe doctorul Laurențiu Stupariu ce crede acesta despre posibilitatea de a te diagnostica folosind AI. Despre acest lucru, medicul ne-a declarat:
„În privința diagnosticării pe Google sau ChatGPT, o colegă s-a trezit cu un pacient care voia ca AI-ul să-i calculeze puterea cristalinului care urma să fie implantat. Nu recomand așa ceva! Totuși, tehnologia are potențial enorm, în Grecia s-a prezentat deja un robot care face injecții intravitriene automat sub supravegherea unui asistent, scurtând timpul de așteptare și se studiază roboți pentru chirurgia cataractei. AI-ul nu ne va înlocui complet, deoarece actul medical necesită interpretarea unui context complex pe care tehnologia încă nu îl stăpânește, dar este un instrument excelent pentru sarcini tehnice și căutare.”
Pasiunea pentru domeniul IT
În încheiere, l-am întrebat pe dr. Stupariu ce îi place să facă atunci când își dă jos echipamentul medical și părăsește spitalul. Spre surprinderea noastră acesta ne-a declarat chiar ce ar fi urmat profesional dacă nu era actual medic.
„Îmi plac foarte mult lucrurile din zona de IT. Sunt o persoană foarte tehnică, iar din fericire oftalmologia este o specialitate extrem de tehnică. Dacă nu aș fi urmat medicina, probabil aș fi mers spre IT, deși cred că m-aș fi plictisit. În medicină fiecare pacient este o provocare nouă și dintr-o discuție banală se poate ajunge la cazuri clinice extrem de interesante. În puținul timp liber pe care îl am, îmi place să joc tenis de masă și să călătoresc..”
