Cât trebuie să doarmă un nou-născut, când devine icterul un motiv de îngrijorare, cum se îngrijește bontul ombilical, ce sunt colicile și când poate fi folosită suzeta? Dr. Ioana Andrada Radu, medic specialist neonatologie în Secția Clinică Neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, răspunde la cinci dintre cele mai frecvente întrebări ale părinților în primele săptămâni de viață ale bebelușului.
Primele zile acasă cu un nou-născut vin, de cele mai multe ori, cu numeroase întrebări pentru părinți. Somnul fragmentat, apariția icterului, îngrijirea buricului sau episoadele lungi de plâns pot provoca îngrijorare, chiar dacă în multe situații fac parte din adaptarea normală a copilului la viața din afara uterului.
Dr. Ioana Andrada Radu, medic specialist neonatologie în cadrul SCJU Sibiu, explică ce trebuie să știe părinții și care sunt semnele pentru care este necesar un consult medical.
Un nou-născut poate dormi chiar și 16-17 ore pe zi
Somnul este esențial pentru dezvoltarea creierului în perioada neonatală și contribuie la maturarea sistemului nervos. Potrivit medicului sibian, ritmul zi-noapte este slab dezvoltat sau chiar lipsește la naștere, astfel că somnul unui bebeluș este, în mod normal, fragmentat în mai multe episoade pe parcursul zilei și al nopții.
Primele semne ale organizării ritmului circadian apar în jurul vârstei de 10-12 săptămâni.
În general, un nou-născut are nevoie de aproximativ 14-17 ore de somn pe zi. În primele patru săptămâni poate dormi 16-17 ore zilnic, iar ulterior, în perioada de sugar, durata somnului ajunge la aproximativ 12-15 ore pe zi. Există însă diferențe importante de la un copil la altul.
La fel de important este mediul în care doarme copilul. Medicul recomandă ca nou-născutul să fie așezat pe spate, pe o saltea fermă, plană și neînclinată. Pernele și jucăriile trebuie îndepărtate din pătuț, iar supraîncălzirea trebuie evitată.
Temperatura recomandată în cameră pe timpul nopții este de aproximativ 20-21 de grade Celsius. Încăperea trebuie să fie aerisită, curată și mai întunecată, iar copilul este recomandat să doarmă în aceeași cameră cu părinții, dar în propriul pătuț.
O rutină de seară poate contribui, de asemenea, la intervale mai lungi de somn și la reducerea numărului de treziri nocturne.
Icterul apare la majoritatea nou-născuților
Icterul neonatal este frecvent în primele zile de viață. Potrivit dr. Ioana Andrada Radu, acesta apare la aproximativ 50-80% dintre nou-născuții la termen și la peste 90% dintre copiii născuți prematur.
Icterul se manifestă prin colorarea în galben a pielii, a sclerelor și a mucoaselor și este provocat de acumularea bilirubinei în sânge și țesuturi.
Icterul fiziologic debutează, în general, după a doua zi de viață și poate persista aproximativ două săptămâni, uneori până spre o lună.
În această perioadă, copilul poate deveni mai somnolent și poate mânca mai puțin. Medicul recomandă ca bebelușul să fie trezit pentru alimentație dacă ajunge să facă pauze mai mari de patru ore între mese.
Există însă situații în care icterul trebuie evaluat medical.
Nivelurile foarte ridicate sau creșterea rapidă a bilirubinei, persistența icterului mai mult de două săptămâni la nou-născuții la termen sau mai mult de trei săptămâni la prematuri pot indica un icter patologic.
De asemenea, dacă după prima săptămână de viață apar urină închisă la culoare, scaune decolorate, dificultăți de alimentație, erupții cutanate, somnolență excesivă, lipsa creșterii în greutate, vărsături sau modificări ale scaunului, părinții trebuie să solicite un consult medical.
Un consult la medicul de familie sau la pediatru este obligatoriu și dacă icterul persistă mai mult de patru săptămâni.
Bontul ombilical trebuie menținut curat și uscat
Bontul ombilical se usucă și cade, în mod normal, singur în interval de una până la trei săptămâni după naștere.
Principala recomandare este ca zona să fie menținută curată și cât mai uscată. Dacă se murdărește cu urină, scaun sau scame, poate fi curățată cu apă și săpun, după care trebuie uscată prin tamponare ușoară.
Dacă nu există semne de infecție, utilizarea de rutină a dezinfectantelor nu este necesară. La nevoie, medicul menționează utilizarea alcoolului sanitar de 70%.
Marginea scutecului trebuie pliată sub bontul ombilical pentru a evita frecarea și umezeala. Contactul cu aerul favorizează uscarea.
Udarea zonei în timpul băiței nu este periculoasă, însă buricul trebuie uscat bine ulterior.
După desprinderea bontului pot apărea câteva picături de sânge, fără ca acest lucru să fie neapărat un motiv de îngrijorare. O sângerare activă necesită însă consult medical imediat.
Părinții trebuie să se adreseze medicului și dacă observă secreție gălbuie și urât mirositoare, roșeață în jurul ombilicului sau dacă bebelușul plânge atunci când zona este atinsă. Aceste simptome pot indica omfalită, o infecție care necesită tratament.
Colicile apar, de regulă, după primele două săptămâni
Colicile sunt episoade de agitație și plâns excesiv, aparent inexplicabil, care apar la un copil sănătos și bine alimentat.
Potrivit medicului neonatolog, acestea apar de regulă după vârsta de două săptămâni și pot atinge intensitatea maximă în jurul vârstei de șase săptămâni. Episoadele tind să se reducă treptat până la aproximativ trei luni.
În cazul prematurilor, colicile apar de obicei în apropierea vârstei la care copilul ar fi trebuit să se nască.
Printre cauzele frecvente se numără acumularea gazelor în stomac sau intestin, înghițirea aerului în timpul alimentației și suprastimularea copilului.
Cele mai eficiente metode de calmare sunt, în general, cele non-farmacologice.
Părinții pot ajuta bebelușul să eructeze ținându-l în poziție verticală și masându-l ușor pe spate. Pot fi încercate și masajul abdominal, vorbitul cu calm, suzeta, muzica, legănarea ușoară, înfășarea fără supraîncălzire, suptul la sân sau mișcările de tip „bicicletă” cu picioarele.
Unii copii se liniștesc dacă sunt plimbați cu burtica sprijinită pe antebrațul părintelui, dacă sunt scoși la plimbare cu mașina sau după o baie călduță.
Medicul atrage atenția că nu este recomandată administrarea de rutină a ceaiurilor pentru colici, sedativelor, analgezicelor sau antispasticelor. Medicamentele anticolicative au o eficiență limitată și pot avea efecte adverse.
Suzeta, recomandată după stabilirea alăptării
Utilizarea suzetei depinde atât de vârsta copilului, cât și de modul în care este folosită.
La copiii prematuri, suzeta utilizată pentru supt non-nutritiv poate contribui la trecerea mai rapidă către alimentația orală.
În cazul nou-născuților și sugarilor alăptați, introducerea prea devreme a suzetei poate interfera însă cu procesul de supt și cu însușirea unei tehnici corecte, având posibile efecte și asupra stimulării și menținerii lactației.
Printre beneficiile susținute ale utilizării suzetei se numără reducerea riscului de sindrom al morții subite a sugarului atunci când este oferită la somn și calmarea durerii în cazul unor proceduri minore.
Riscurile cresc însă atunci când utilizarea este foarte frecventă sau prelungită.
Recomandarea este ca introducerea suzetei să fie amânată până în momentul în care alăptarea este bine stabilită și ca utilizarea acesteia să nu devină excesivă.
