Rezervația naturală Valea Bâlii are o istorie documentată încă din perioada interbelică, însă delimitarea ei ridică în continuare întrebări. Într-un răspuns transmis SIBIU INDEPENDENT, Ministerul Mediului susține că diferența dintre suprafețele consemnate în documente provine din transpunerea limitelor în format digital. Instituția recunoaște că nu deține actul din 1932 și nici documentele de fundamentare a includerii rezervației în Legea nr. 5/2000. Redacția a identificat însă actul istoric în Monitorul Oficial.
SIBIU INDEPENDENT a solicitat Ministerului Mediului și Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate clarificări privind înființarea, suprafața și limitele Rezervației naturale Valea Bâlii, în contextul declarațiilor publice făcute de primarul comunei Cârțișoara, Sorin Cârțan, despre documentele de protejare a zonei și posibilitatea amenajării unor parcări.
Răspunsurile instituțiilor și documentele de arhivă stabilesc vechimea protecției, dar nu oferă o reconstituire completă a modului în care s-a ajuns la perimetrul cartografiat astăzi.
Actul din 1932 există în Monitorul Oficial
Ministerul Mediului precizează explicit că „nu deține nicio copie a Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 1149/1932”. În locul acestuia, instituția a transmis un extras din Buletinul Comisiunii Monumentelor Naturii.
Documentul din 1932 a fost însă identificat de redacție în Monitorul Oficial nr. 269 din 16 noiembrie 1932, la paginile 6842–6843.
Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1.149, datat 9 noiembrie 1932, confirmă drept monumente ale naturii bunurile descrise în referatul Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Între acestea figurează, la poziția a opta, „Rezervațiunea Valea Bâlii din munții Făgărașului”.
Referatul arată că propunerile fuseseră formulate de Comisiunea Monumentelor Naturii în ședința din 3 august 1931. Administrarea Văii Bâlii urma să revină comisiunii, reprezentată prin organele serviciului silvic.
Prin urmare, lipsa copiei din arhiva actuală a ministerului nu înseamnă inexistența actului de protecție.
Suprafața diferă de la un document la altul
Documentele consultate consemnează suprafețe diferite, care trebuie analizate în raport cu data și scopul fiecăruia.
Tabelul istoric transmis de minister, care inventariază monumentele naturii până la 1 ianuarie 1936, indică pentru Valea Bâlei o întindere de 200 de jugăre, cu mențiunea „în curs de delimitare”. Motivele ocrotirii erau fauna, flora și vegetația alpină.
O altă anexă transmisă de minister, aferentă hotărârii Consiliului Județean Sibiu, prezintă rezervația „Bîlea – Lacul alpin și golul alpin Bîlea” cu o suprafață de 120 de hectare. Documentul enumeră repere montane, între care Vârful Vânătoarea lui Buteanu, Vârful Capra și Vârful Paltinu Mare, și indică drept administrator Consiliul Local Cârțișoara.
În solicitarea adresată autorităților, SIBIU INDEPENDENT a cerut explicarea diferenței dintre cele 180 de hectare menționate în Legea nr. 5/2000 și cele 506,5 hectare înscrise în tabelul de inventariere din planul de management aprobat în 2016.
Ministerul identifică hotărârea județeană drept HCJ nr. 12/28.09.1995 și recomandă verificarea copiei la Consiliul Județean Sibiu.
Ministerul: diferența provine din cartarea digitală
Ministerul Mediului susține că rezervația nu a fost extinsă. Potrivit răspunsului, limitele actuale au fost stabilite folosind informațiile disponibile și verificări în teren, în cadrul unui proiect de realizare a datelor spațiale pentru ariile protejate, desfășurat în perioada 2013–2015.
Instituția explică diferența de suprafață prin transpunerea informațiilor cartografice într-un poligon digital, operațiune care ar fi permis determinarea exactă a întinderii rezervației.
Tot ministerul precizează că suprapunerea limitelor digitale peste cele ale unităților administrativ-teritoriale arată că rezervația cuprinde și suprafețe restrânse din comuna Arefu, județul Argeș.
Pentru perioada 2011–2012, instituția afirmă că nu a adoptat acte sau modificări cartografice privind extinderea rezervației.
Explicația oferă poziția oficială a ministerului. Totuși, documentele transmise nu permit urmărirea, parcelă cu parcelă, a corespondenței dintre delimitările istorice și poligonul actual.
Ministerul invocă o consultare publică, fără să transmită documentele cerute
SIBIU INDEPENDENT a solicitat anunțurile, procesele-verbale și eventualele puncte de vedere formulate de autoritățile din Cârțișoara.
Ministerul răspunde că, în cadrul proiectului de cartare digitală, au avut loc consultări cu factorii interesați, inclusiv administrațiile locale. Aceștia ar fi putut formula observații asupra limitelor într-o platformă informatică pusă la dispoziție de prestator.
Instituția precizează însă că platforma nu a fost transferată la minister. Răspunsul nu este însoțit de documentele cerute privind participarea concretă a Primăriei sau a Consiliului Local Cârțișoara.
Astfel, ministerul afirmă existența consultării, dar nu documentează în răspuns dacă administrația locală a participat și ce observații ar fi formulat.
Întrebarea despre parcări rămâne fără un răspuns concret
Ministerul declară că nu deține informații privind amplasarea parcărilor existente sau propuse în raport cu rezervația și recomandă adresarea către ANMAP.
La aceeași întrebare, ANMAP trimite redacția la datele cartografice publicate pe site-ul ministerului. Agenția nu precizează în răspuns dacă terenurile vizate pentru parcări se suprapun cu rezervația ori cu siturile Natura 2000.
Ministerul arată că proiectele de parcări trebuie analizate prin procedurile de mediu aplicabile și trebuie să respecte planul de management și obiectivele de conservare. Răspunsul nu reprezintă însă o evaluare concretă a unei propuneri a Primăriei Cârțișoara.
Instituția mai precizează că, în ultimii cinci ani, nu a primit solicitări din partea Primăriei sau a Consiliului Local Cârțișoara pentru clarificarea limitelor rezervației. Afirmația privește corespondența cu ministerul, fără să stabilească dacă au existat demersuri la alte autorități.
Documentele confirmă, așadar, protejarea Văii Bâlii încă din 1932. Rămân de lămurit traseul exact al delimitării și situația terenurilor propuse pentru parcări, prin documente și suprapuneri cartografice care nu au fost furnizate în răspunsurile primite.
