Guvernul propus de Siegfried Mureșan merge miercuri în Parlament fără voturile necesare. PSD și AUR anunță că nu îl susțin, dar nimeni nu vrea să discute până la capăt despre consecința unui nou eșec: posibilitatea constituțională a dizolvării Parlamentului. Nu este o obligație automată pentru președintele Nicușor Dan. Este însă o decizie politică pe care șeful statului nu o va mai putea evita la nesfârșit.
Săptămâna viitoare, Parlamentul nu va vota doar lista unui nou Guvern. Va vota dacă România mai poate fi guvernată cu actuala formulă parlamentară.
Siegfried Mureșan pornește la drum cu 169 de parlamentari ai PNL, USR și UDMR. Pragul pentru învestirea Guvernului este de 233 de voturi. Îi lipsesc 64. Chiar dacă ar primi toate cele 17 voturi ale minorităților naționale, ar ajunge la 186 și ar mai avea nevoie de încă 47.
Aceste voturi nu pot apărea din discursuri solemne, fotografii de grup și apeluri la responsabilitate. Ele trebuie să vină din Parlament. Iar în actuala configurație politică, cheia se află la PSD.
PSD a decis însă să nu voteze Cabinetul Mureșan. AUR a anunțat același lucru. Grupul PACE – Întâi România se opune, de asemenea, formulei propuse. În aceste condiții, fără o răsturnare spectaculoasă de situație sau fără o revoltă parlamentară împotriva ordinelor de partid, Guvernul Mureșan are șanse reduse să treacă.
Mingea este în terenul PSD
Siegfried Mureșan a formulat public alegerea în termeni simpli: PSD trebuie să decidă dacă susține un Guvern proeuropean sau continuă parteneriatul parlamentar cu AUR. Este, evident, și o formulă de presiune politică. Dar nu este lipsită de fundament.
PSD nu este un spectator inocent al crizei actuale. Guvernul Bolojan a căzut în luna mai printr-o moțiune de cenzură inițiată de PSD și susținută împreună cu AUR și alți parlamentari. Moțiunea a trecut cu 281 de voturi, mult peste cele 233 necesare.
PSD a avut dreptul constituțional să dea jos Guvernul Bolojan. Dar dreptul de a dărâma vine la pachet cu responsabilitatea de a contribui la construirea unei alternative.
Nu poți incendia casa, după care să stai pe trotuar și să le explici pompierilor că nu-ți place culoarea autospecialei.
Dacă PSD consideră că Guvernul Mureșan este prost, are obligația politică să prezinte o majoritate alternativă și un candidat capabil să obțină 233 de voturi. Dacă nu poate face acest lucru, refuzul său de a vota Cabinetul Mureșan nu mai este doar opoziție. Devine asumarea prelungirii crizei.
Sorin Grindeanu spune că PSD nu poate susține un „Guvern Bolojan 2.0”. Este dreptul său. Dar atunci trebuie să spună complet ce propune în loc. Un Guvern PSD-AUR? Un premier tehnocrat? Un Guvern minoritar sprijinit din umbră? Sau menținerea actualului Executiv interimar până când partidele vor considera că sondajele le sunt mai favorabile?
România nu poate fi guvernată la infinit cu mâna pe sondaje și cu ochii la următorul calcul electoral.
Constituția nu vorbește despre doi premieri respinși
În spațiul public circulă o explicație simplificată: dacă Parlamentul respinge doi premieri, președintele trebuie să îl dizolve.
Nu aceasta este regula constituțională.
Articolul 89 spune că președintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.
Sunt trei elemente importante.
Primul: Constituția vorbește despre solicitări de învestitură respinse de Parlament, nu pur și simplu despre persoane desemnate premier.
De aceea, desemnarea lui Eugen Tomac nu intră în calcul. Tomac și-a depus mandatul înainte de a prezenta Parlamentului un program și o listă de miniștri. Parlamentul nu a respins nimic.
Prima solicitare respinsă efectiv a fost cea a Cabinetului Adrian Veștea, la 22 iunie 2026. Guvernul propus de acesta a primit numai 189 dintre cele 233 de voturi necesare.
Dacă și Cabinetul Mureșan este respins, vom avea a doua solicitare de învestitură respinsă de Parlament. Cum de la prima solicitare au trecut deja mai mult de 60 de zile, condițiile centrale prevăzute de articolul 89 ar fi, în principiu, îndeplinite.
Al doilea element: președintele trebuie să îi consulte pe președinții celor două Camere și pe liderii grupurilor parlamentare înainte de a lua o decizie.
Al treilea și cel mai important: textul constituțional spune „poate”, nu „trebuie”.
Dizolvarea Parlamentului nu se produce automat în seara respingerii Guvernului Mureșan. Nu există un buton constituțional care, odată apăsat de voturile împotrivă, trimite instantaneu parlamentarii acasă.
Președintele capătă o posibilitate. Nu primește un ordin.
Articolul 89 mai stabilește că Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată într-un an și că dizolvarea este interzisă în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial, precum și în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.
Ce a spus Curtea Constituțională
Cea mai importantă hotărâre pentru această discuție este Decizia CCR nr. 85 din 24 februarie 2020, pronunțată în conflictul generat de încercarea președintelui Klaus Iohannis și a PNL de a forța alegeri anticipate.
Curtea a stabilit atunci câteva principii esențiale.
Desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru trebuie să urmărească formarea unui Guvern, nu eșecul deliberat al învestirii. Președintele nu poate nominaliza un candidat doar pentru a bifa formal două respingeri și pentru a provoca dizolvarea Parlamentului.
Curtea a numit dizolvarea o soluție extremă, de ultimă instanță. A mai stabilit că articolul 89 consacră o posibilitate, nu o obligație a președintelui, și că șeful statului poate formula mai mult de două propuneri dacă apreciază că blocajul poate fi rezolvat printr-o nouă încercare.
Decizia nr. 80 din 2014 arată că președintele trebuie să acționeze ca mediator și să desemneze un candidat care poate coagula o majoritate parlamentară. Decizia nr. 875 din 2018 precizează că desemnarea trebuie să fie rezultatul consultărilor și al realității politice, iar candidatul își asumă programul și componența Guvernului pentru care cere votul Parlamentului.
În Decizia nr. 85 din 2020, CCR a legat aceste principii într-o concluzie clară: procedura de învestire trebuie parcursă serios, sincer și responsabil. Nu poate fi transformată într-o regie cu finalul stabilit dinainte.
Această jurisprudență îl protejează pe președinte de ideea falsă că ar fi obligat să dizolve Parlamentul imediat după două respingeri. Dar îl și obligă să explice ce soluție reală mai vede după un nou eșec.
Președintele poate încerca din nou. Dar până când?
Dacă Guvernul Mureșan cade, Nicușor Dan poate decide să nu dizolve Parlamentul. Poate convoca noi consultări. Poate căuta un alt candidat. Poate încerca un Guvern tehnocrat, unul de uniune națională sau o formulă negociată între partidele care astăzi refuză să stea la aceeași masă.
Juridic, această cale este posibilă.
Politic, însă, fiecare nouă desemnare trebuie să răspundă unei întrebări simple: de unde vin cele 233 de voturi?
Nu poți desemna premier după premier doar pentru a evita alegerile. Așa cum nu poți desemna candidați pentru a provoca artificial anticipatele, nu poți folosi aceeași Constituție pentru a conserva artificial un Parlament incapabil să producă un Guvern.
Aici se termină confortul verbului „poate” și începe responsabilitatea președintelui.
Dacă există o formulă de majoritate, Nicușor Dan trebuie să o construiască. Dacă nu există, trebuie să recunoască public acest lucru. Președintele nu poate ține țara luni întregi într-un interimat numai pentru că rezultatul unor alegeri anticipate ar fi neplăcut partidelor pe care le consideră proeuropene.
Frica de AUR nu poate suspenda democrația
Motivul nerostit pentru care aproape nimeni nu vrea alegeri anticipate este evident.
AUR conduce în sondaje. Cercetarea CURS realizată între 16 și 22 septembrie indică AUR la 34%, PSD la 25%, PNL la 18%, USR la 8% și UDMR la 5%. Un alt sondaj recent plasează AUR chiar mai sus.
Pentru PNL și USR, alegerile anticipate pot însemna pierderea multor mandate. Pentru PSD, pot însemna consolidarea AUR în poziția de principal partid al țării. Pentru numeroși parlamentari, pot însemna sfârșitul carierei după nici doi ani de mandat.
Înțelegem, așadar, teama. Dar interesul parlamentarilor de a-și păstra scaunele nu poate fi prezentat drept interes național.
AUR nu dispare dacă anulăm confruntarea electorală. Dimpotrivă. Un Parlament care respinge guverne, dar nu poate produce o majoritate, și un președinte care evită întoarcerea la alegători de frica sondajelor îi vor oferi lui George Simion cel mai bun discurs posibil: sistemul se teme de vot.
Democrația nu funcționează numai atunci când sondajele ne plac.
PSD trebuie să aleagă până la capăt
PSD are dreptul să respingă Guvernul Mureșan. Dar trebuie să își asume toate consecințele acestui vot.
Nu poate spune simultan că Guvernul Mureșan este inacceptabil, că nu dorește alegeri anticipate, că nu guvernează alături de AUR și că nu poate construi o altă majoritate. Cele patru poziții nu formează o strategie. Formează un blocaj.
PSD a participat decisiv la căderea Guvernului Bolojan. Acum are datoria politică fie să voteze un Guvern care poate funcționa, fie să prezinte unul mai bun și să demonstreze că are voturile necesare.
Dacă nu face nici una, nici alta, atunci trebuie să accepte că întoarcerea la alegători devine o soluție legitimă.
Iar dacă Guvernul Mureșan este respins, Nicușor Dan nu va fi obligat juridic să dizolve Parlamentul. Dar va fi obligat politic să spună adevărul: mai există sau nu o majoritate capabilă să guverneze România?
Dacă răspunsul este „nu”, păstrarea actualului Parlament numai pentru că AUR conduce în sondaje nu mai este prudență constituțională.
Este frică politică.
Iar frica politicienilor de alegători nu poate deveni politică de stat.
