Sub genericul „Prietenii și literatura”  se va desfășura la Biblioteca ASTRA din Sibiu o întâlnire cu Poetul Dumitru Ichim, venit special din Canada pentru sărbătorirea a 80 de ani viață,  de către mai multe instituții de cultură din România din care amintim: Academia Română (care va organiza o sesiune omagială în 17 iunie la București), Universitatea „Babeș-Bolyai” – Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (în 12 iunie 2024) și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Centrul de Studii Biblico-Filologice „Monumenta linguae Dacoromanorum” Iaşi, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Asociația de Filologie și Hermeneutică Biblică din România, Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” al Academiei Române, Filiala Iași (în cadrul Simpozionului Internațional organizat în perioada 30 mai – 1 iunie 2024, de către aceste instituții, „Explorări în Tradiția biblică românească și europeană” a avut loc o Sesiune omagială, moderată de prof. univ. dr. Lucia Cifor și conf. univ. dr. Emanuela Ilie).

La Sibiu, evenimentul va cuprinde câteva repere importante din activitatea literară a Poetului Dumitru Ichim. Organizatorii (Editura CronoLogia Sibiu, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga” – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, Biblioteca ASTRA, Liga Culturală Sibiu) vă invită să urmăriți, în cadrul evenimentului, următoarele momente speciale, dedicate împlinirii a 80 de ani:

• prezentarea personalității Părintelui Ichim (realizată de conf. univ. dr. Anca Sîrghie, scriitorul Nicolae Băciuț);
• lansarea cărților: Dumitru Ichim, Micul Botezător – Finul lui  Dumnezeu, Maria-Daniela Pănăzan, Poezia lui Dumitru Ichim. Eseu monografic (pr. dr. Călin Sămărghițan, prof. dr. Monica Grosu), cărți apărute în mai 2024, la Editura CronoLogia din Sibiu;
• recital din poezia lui Dumitru Ichim: Lőrinczi Francisc-Mihai;
• discuții libere cu Poetul Dumitru Ichim.

Dumitru Ichim – biobibliografie

Referințe: Aurel Sasu, Dicționarul scriitorilor români din America și Canada

Dumitru ICHIM, n. 14 august 1944, comuna Dărmăneşti, judeţul Bacău. Poet, eseist şi prozator. Fiul lui Dumitru Ichim, cântăreţ bisericesc, şi al Elenei (n. Cămară). Soţul poetei Florica Baţu. După cele opt clase elementare, urmează cursu­rile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţu (1959-1964). Liceul teoretic, fără frecvenţă, la Moineşti. Licenţiat al Institu­tului Teologic de grad universitar din Bucureşti (1969). Teza de licenţă e susţi­nută cu profesorul Petru Rezuş. Între 1968 şi 1970 urmează cursuri pentru doctorat, secţia Teologie sistematică, la catedra Teologie dogmatică, sub îndrumarea pro­fesorului Dumitru Stăniloae. Studiază la Seabury-Western Theological Seminary, Garett Methodist Seminary, ambele din Evanston, Illinois (Statele Unite), şi la McCormik Presbyterian Seminary, Chica­go, Illinois (1970-1972). Continuă studiile ca bursier al Consiliului Mondial al Biseri­cilor la Princeton Presbyterian Seminary, Princeton, New Jersey (1972-1973). Îndrumătorul tezei de doctorat, susţinută în 1973, e teologul american James McCord. Titlul tezei: The Orthodox Liturgy and the World. În 1974 este hirotonit preot al parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Kitchener, Ontario (Canada).  Împreună cu Florica Baţu, conduce emisi­unea bilunară de cultură şi spiritualitate românească „Romanian Kaleidoscope”, transmisă pe canalul de televiziune patru din Kitchener (1975-1985). În 1978 se transferă la parohia „Sfântul Ioan Boteză­torul” din acelaşi oraş. Desfăşoară o susţinută şi rodnică activitate în rândurile comunităţii româneşti din Kitchener, con­tribuind esenţial la înfiinţarea Centrului Cultural Românesc şi la zidirea unei noi biserici ortodoxe române (sfinţită la 14 august 1994). Din 1979, face parte din Colegiul redacţional al „Cuvântului româ­nesc” (Hamilton, Ontario, Canada), unde publică eseuri de teologie şi filosofie, poezii şi cronici literare. A colaborat la „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Studii teologice”, „Telegraful roman”, „Vatra” (Germania), „Revista Scriitorilor Români” (Germania), „Comuniunea românească” (Statele Unite), „Drum” (Statele Unite), „Solia” (Statele Unite), „Luceafărul” (Canada) etc. Editează revista literară Orpheus (din 1988), buletinul parohial „Rădăcini” şi colecţia „Vestitorul român Canadian” (Romanian Canadian Herald). Debutează editorial cu volumul de poezii „De unde începe omul” (1970), urmat de „Sub umbra Sfinxului” (1975; în colaborare cu Petru Rezuş), „Constantin Brâncoveanu” (1981), „Melcul” (1981), „Vinerea Mare” (1981), Agape (1982; în colaborare cu Nicolae Novac şi Florica Baţu), „Biserică şi religie la români” (1985; în colaborare cu Horia Stamatu), „Apariţiile Maicii Domnului la Medjugorje” (1989). Autor a trei volume de poeme haiku („Valea nisipului de aur”, 1977; „Urmele”, 1977; „Fântâna luminii”, 1993) şi a două volume de poeme tanka („Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greyer”, 1987; „Pasărea cu şapte aripi”, 1993).

Volumul de debut De unde începe omul (1970) anunţa un poet bântuit de nelinişti existenţiale şi de blagienele suspinuri lăuntrice, puse toate sub semnul luminii. Fiinţa divizată între pământ şi cer (între lut şi vis, ar fi spus Arghezi) dobândeşte iden­titatea în transcendent prin participare şi vocaţia divinului. Îndoiala carteziană e doar punct de plecare şi prilej de a gândi o suprarealitate spirituală, ilustrată metaforic prin dumbrava purităţii paradisiace. Căutarea, tăgada, întrebările privesc regăsirea de sine în veşnica esenţă a omu­lui ca templu (Sfânt Duh). Un trup fizic locuit de altul („Şi sunt doi care se luptă; / Eu cu eu, mine cu mine”) şi ambele reve­late în trupul Cuvântului (mirele sau crinul cosmic). Tăria pe care o jefuieşte poetul e un dincolo al firii aureolate, nu al nopţii împrejmuitoare. Iar vederea, contemplarea ţinutului ascuns („ochiul de aproape”), ontologic reprezintă bucuria comuniunii umane cu divinul „înainte de a fi”. Exilul n-a alterat cu nimic această viziune de aspiraţii teandrice. Dimpotrivă, tot ce a scris Dumitru Ichim după 1975 stă sub semnul nostalgiei sacrului. Atât în cele trei volume de poeme haiku (Valea nisipului de aur, 1977; Urmele, 1977; Fântâna luminii, 1993), cât şi în poemele tanka (Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greier, 1987; Pasărea cu şapte aripi, 1993) expresia, transfigurând aceleaşi gesturi argheziene ale ridicării „spre bolţi”, nu mai reprezintă decât suportul verbal al unor iluminări interioare („Pe cruce Iisus / Grâul în pământ. Noi toţi / Oaspeţi ai crucii” sau: „Abis dedesupt / Altul dea­supra la fel / Ce rece-i frica // Şi cum mă soarbe în ea / Ameţitoarea punte”). Vo­lumele următoare: epistolarul Sub umbra Sfinxului (1975), poemul istoric Constan­tin Brâncoveanu (1981), scenele în versuri din Melcul (1981), prozele din Agapé (1982) ori eseul din Biserică şi religie la români (1985) sunt meditaţii pe tema lui „a fi” în eternitate şi „a sta”, concomitent, în lumea reală (divină) a binelui şi a fru­mosului. Bucuria trăirii în zariştea Logo­sului este întotdeauna exprimată prin cuvinte cu valoare apoftegmatică.

OPERA: De unde începe omul, versuri, Bucureşti, 1970; Sub umbra Sfinxului, Kitchener, Ontario, Canada, 1975 (în colaborare cu Petru Rezuş); Valea nisipu­lui de aur, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Urmele, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Constantin Brâncoveanu, poem istoric, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Melcul, şase scene în versuri, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Agapé, versuri şi proză, Kitchener, Ontario, Cana­da, Romanian Canadian Herald, 1982 (în colaborare cu Nicolae Novac şi Florica Baţu; secţiunea semnată de Dumitru Ichim se intitulează: Planeta Ichthys); Biserică şi religie la români, Hamilton, Ontario, Canada, Cuvântul românesc, 1985 (în colaborare cu Horia Samatu); Dar în sila­ba Luminii plângeam orfan şi greier, poeme tanka, München, Revista Scriito­rilor Români, 1987; Apariţiile Maicii Domnului la Medjugorje, Kitchener, Ontario, Canada, Rădăcini, 1989; Fântâna luminii. 100 plus poeme haiku, Bucureşti, Editura Apollo, 1993; Pasărea cu şapte aripi, poeme tanka, Bucureşti, Editura Apollo, 1993. Poem imaginar dramatic în cinci tablouri, Cluj-Napoca, 2003. Floarea fantanilor pierdute, versuri, Vancouver, Canada 2003; Adânc pe adânc, sacerdoţiu liric, antologie realizată de Ioan Petraş, Ed. Brumar, Timişoara, 2006; (autorul are o secţiune); Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Ed. Eikon, Cluj, 2012; Heshtjet e Pafejuara (Nelogoditele tăceri), ediţie bilingvă româno-albaneză, traducere Baku Ymeri, Editura Rozafa, Prishtine, 2013; Le solitudine della pietra (Singurătăţile pietrei), Ediţie bilingvă româno-italiană, traducere Maria Niculescu, Editura Ginta Latină, Bucureşti, 2013; Den Vita Tiden (Timp alb), ediţie bilingvă româno-suedeză, traducere Dorina Brânduşa Landen, Editura Hans Erik Forlag, Skarblacka, 2013; The ideogram of my Soul (Ideograma sufletului meu), ediţie româno-engleză, traducere Muguraş Maria Petrescu, Ed. Gracious Light, New York, 2013; Apa morţilor, prefaţă Valeriu Anania, Ed. Eikon, Cluj, 2013; Grădina Reginei Izvana, poeme de dragoste, Editura Cuvântul, Chişinău, 2014; Half of Ring above the Ocean (Jumătate de inel deasupra oceanului), ediţie bilingvă, traducere Muguraş Maria Petrescu, Editura Destine literare, Ottawa, 2014; Șarpele de aramă, prefaţa Nazaria Buga, Editura Sfântul Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 2014; Antologia Duke vallëzuar nëpër fjalë (Valsând printre cuvinte, Antologie poetică), Editura Albanezul, Bucuresti 2015, Psaltirea apocrifă a Dreptului Iov (ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, 2015); Cireşe amare (2015); Cântece sumeriene (2015), Anthology of Romanian Verse, ediția americană, de Daniel Ionita with Eva Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews,Publisher: Change2improve Pty Ltd (August 18, 2016), Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer, Cuvânt înainte de Horia Ion Groza și Maria-Daniela Pănăzan; Prefaţă de Anca Tănase, Editura Școala Ardeleană, 2016, Tu știi că te iubesc, Editura Cathisma, 2017, Din poezia naivă a lumii, Editura Integral, 2021, Scaunul gol dintre noi, coautor Florica Bațu Ichim, Editura Eikon, 2023.