De prin anul 1998 m-am implicat în promovarea egalității de gen, combaterea abuzurilor și discriminărilor pe aceste criterii. Ultimele luni, România a avut parte de un scandal mediatic și apoi juridic cu profesorul Alfred Bulai. Apoi au urmat rapid altele cu alți profesori din țară, toate nesoluționate legal încă. Acum a venit rândul unui cadru didactic de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Dar nu oricine, ci Eugen Iordănescu, poate cel mai vânat personaj public din Sibiu în ultimii ani. Iordănescu a avut parte de cea mai amplă campanie contra sa pentru că a colaborat cu Securitatea în studenție, apoi mega-procesul în care a fost acuzat de multe fapte ilegale de Șeful Poliției Sibiu ca martor și de un om de afaceri, acum acuzat printr-o publicație națională de abuz al studenților și chiar și de pretinse atingeri și manifestări neadecvate la facultate. Dar să analizăm ce ascunde ultimul scandal.

Am mai scris de multe ori despre Eugen Iordănescu, de care nu mă leagă nimic, dar cazul său poate deveni în viitor un bun subiect de carte sau măcar de studiu sociologic. Datorită abilităților sale intelectuale și nu numai Iordănescu a fost implicat în ultimii 35 de ani în multe instituții și proiecte ale Sibiului. Este cunoscut acum mai ales pentru rolul său la departamentul de Psihologie din cadrul Factultății de Științe Socio-Umane de la ULBS și pentru funcția de director la Camera de Comerț. De aceste două poziții se leagă și ultimele două scandaluri. Deși, în decursul anilor, Eugen Iordănescu a avut multe poziții și implicări. Să ne amintim că a fost consilier al primarului Astrid Fodor, al președintei Consiliului Județean, Daniela Cîmpean sau că a pus bazele Azilului de Noapte din Sibiu.

Și poate dacă se rezuma la aceste aspecte și la facultate și Camera de Comerț stătea bine liniștit și acum. Dar Iordănescu a intrat și în sectorul de afaceri și a consiliar și susținut anumiți oameni din Sibiu. Și a descoperit lumea murdară a afacerilor din România, cu interlopi ajunși politicieni sau afaceriști așa-ziși curați, dar cu buzunare extrem de largi.

Dacă subiectul cu colaborarea sa cu Securitatea nu a funcționat nici la publicul larg, nici la cel de la vârful instituțiilor și politicii, s-a deschis subiectul cu ilegalitățile din funcția de director al Camerei de Comerț Sibiu. Un martor cheie în tot acest proces a fost șeful Poliției Sibiu, Tiberiu Ivancea. Dar ce să vezi, de curând, judecătorii de la Curtea de Apel Alba Iulia au desființat toate probele de la acest dosar, lăsat fără substanță. Un dosar atent construit și mediatizat pe surse luni de zile cu scopul distrugerii lui Eugen Iordănescu. Avocatul implicat direct în proces a spus de multe ori despre abuzurile comise de procurori și polițiștii implicați în respectivul dosar. Și judecătorii le-au dat dreptate.

Și cum subiectul dosarului inventat, cum au arătat judecătorii, s-a stins, ieri apare un nou mare scandal de presă pe numele Eugen Iordănescu. O anchetă publicată online despre Iordănescu abuzatorul și chiar agresorul și hărțuitorul de studenți, mai ales studente. Adică asta vrea ancheta să scoată în evidență. O anchetă care merge pe contextul unui profesor Bulai care este și judecat acum pentru asemenea fapte. Un context care a generat un val de vânători de vrăjitoare, pardon profesori abuzatori. Faptul că nu s-a demonstrat legal abuzul la niciunul, asta este altă poveste. Acum este tendința studentelor care acuză abuzuri. Și nu spun că nu ar fi prin țară și abuzuri ale unor profesori.

Dar în cazul investigației dedicate lui Eugen Iordănescu, dacă ai răbdare să citești paginile de acuzații, descoperi că niște studenți, din care doar fete au fost intervievate, acuză un provesor să este dur, sever, nedemocratic, dă cu palma în masă, predă din manual în engleză și urcă studenți pe bănci și îi pune în centrul atenției celorlalți. Adică un altfel de profesor, decât cel tradițional, dar studentele respective s-au simțit agresate, umilite, hărțuite etc. Mai mult, jurnalista nu a dat de biroul de presă al Universității… cam ciudat cred eu, pentru că au un purtător de cuvânt foarte activ și rapid, spre deosebire de alte instituții. Să mai scriu și să se citează din Carta Universitară a ULBS, doar părțile convenabile, nu și partea despre Comisia de Etică? Sau că răspunsul președintei Comisiei de Etică (apropo majoritar formată din femei) este pe Cartă și dat rapid, în 21 de zile de la înregistrarea sesizării studenților care ne rămân anonimi?

Dar toate acestea nu mai contează. Subiectul a zburat de ieri în online și preluat cu aviditate de presa centrală și de cea locală, care și-a dedicat ani de zile campaniilor anti-Iordănescu. Chit că nu conține punctul de vedere al ULBS, pe care eu azi dimineață l-a cerut și l-am și primit rapid. La București, ziariștilor se pare că le este mai greu să respecte regulile jurnalismului. Sau au avut un subiect la comandă, că se mai practică. Mai ales că toate subiectele de presă anti-Iordănescu realizate la Sibiu în ultimii ani miroseau de la o poștă a comandă, au trecut fără efectele dorite.

Răspunsul ULBS pe subiect este clar: „Confirmăm faptul că în acest moment există o sesizare depusă la Comisia de Etică a ULBS, care are ca obiect situația descrisă și că această sesizare este în curs de cercetare. În mod evident, orice faptă prin care se încalcă normele legale și asupra căreia există soluții judecătorești, atinge, într-o măsură diferențiată (în functie de autor, gravitatea faptei, circumstanțe și împrejurări) imaginea și reputația universității. Nu vom rămâne indiferenți față de soluțiile legale, date de organele competente.”

Adică Universitatea așteaptă finalul anchetei Comsiei de Etică, anchetă conform Cartei Universitare care prevede martori, dovezi etc. Și apoi ia decizii. Că doar și în justiție și în universități nu condamnăm oameni înainte de a ancheta și dovedi. Că așa orice studenți fără chef de școală se vor decreta abuzați și umiliți ca să scape de un profesor sever sau diferit. Sunt de acord să condamnăm sever profesorii abuzatori, dar să demonstrăm mai întâi abuzul. Că bătutul cu palma în catedră și manual în limba engleză sau ridicatul pe scaun nu mi se par a fi forme de abuz. Și mai am o remarcă strict referitor la cei care merg la specializarea Psihologie (remarcă pe care o susțin din propria observație): dacă aveți voi probleme emoționale, psihologice nu înseamnă că trebuie să mergeți la respectiva facultate, ci mai degrabă la terapie la psiholog. Acolo să meargă cei care pot ajuta pe ceilalți, nu care au nevoie de medicație și ajutor în domeniu. Am zis!