CNAIR admite că auditul de siguranță rutieră invocat după accidentul mortal de la Lazaret nu avea ca obiect verificarea versanților sau stabilirea riscului de desprindere a rocilor. Compania nu identificase, până la data răspunsului transmis ziarului Sibiu Independent, locul exact din care a pornit stânca și nu realizase o expertiză geologică. Procedura pentru contractarea expertizei a fost inițiată abia după tragedie.
În dimineața zilei de 21 iulie 2026, o bucată de stâncă s-a desprins de pe versant și a căzut peste un autoturism care circula pe DN7, la kilometrul 240+230, în zona Lazaret. Un sibian în vârstă de 71 de ani a murit, iar șoferița, o femeie de 36 de ani, nu a fost rănită. Sibiu Independent a relatat accidentul și reacțiile inițiale ale CNAIR.
În urma tragediei, Sibiu Independent a transmis CNAIR o solicitare amplă privind administrarea versantului, controalele efectuate înainte de accident, lucrările de securizare, incidentele anterioare și eventualele legături cu șantierul Autostrăzii Sibiu-Pitești.
Răspunsul CNAIR, semnat de directorul general Cristian Pistol și transmis în 7 august, a fost însoțit de contracte, procese-verbale de recepție și file din Jurnalul evenimentelor aferent sectorului DN7.
Auditul invocat de CNAIR nu verifica versanții
Imediat după accident, CNAIR a susținut că un audit de siguranță rutieră realizat în anul 2025 nu identificase un risc de cădere a pietrelor în punctul respectiv.
Răspunsul transmis ulterior ziarului Sibiu Independent schimbă însă perspectiva asupra acestei afirmații. Compania precizează că Raportul de inspecție de siguranță rutieră periodică nr. 52655 a fost realizat de ARR în 20 mai 2025, dar recunoaște că astfel de rapoarte „nu au drept temă expertizarea versanților și stabilirea claselor de risc la alunecări de teren/desprinderi de roci”.
Prin urmare, faptul că raportul nu a semnalat un risc nu înseamnă că stabilitatea versantului de la kilometrul 240+230 a fost verificată geologic sau geotehnic.
CNAIR mai precizează că nu există o persoană care să fi semnat o concluzie potrivit căreia sectorul nu prezenta risc de căderi de pietre. Încadrarea într-o clasă de risc ar fi fost posibilă numai în urma unei expertize, iar o asemenea expertiză nu exista înainte de accident.
Deși Sibiu Independent a cerut copia integrală a raportului nr. 52655, inclusiv anexele și fotografiile, documentul nu se regăsește printre actele transmise de CNAIR.
Punctul accidentului a rămas în afara lucrărilor din 2022
Documentele arată că, în anul 2022, DRDP Brașov a contractat lucrări de rănguire a versanților executate de SC Tassid Holding SRL.
Pe DN7, zona în jursidicția DRDP Brașov, au fost intervenții pe următoarele sectoare:
- kilometrul 240+380 – 240+500, pe 3.000 de metri pătrați;
- kilometrul 240+500 – 240+600, pe 500 de metri pătrați;
- kilometrul 243+100 – 243+300, pe 2.000 de metri pătrați;
- kilometrul 245+300 – 245+400, pe 500 de metri pătrați.
În total, lista transmisă de CNAIR însumează 6.000 de metri pătrați de versant curățat pe DN7.
Accidentul mortal s-a produs la kilometrul 240+230. Prima porțiune pe care s-au executat lucrări începe la kilometrul 240+380, adică la o diferență de 150 de metri, calculată după pozițiile kilometrice ale drumului.
Întrebată de ce kilometrul 240+230 nu a fost inclus în lucrări, CNAIR a răspuns: „La km 240+230, în zona versantului este o pădure deasă, care nu prezenta roci cu potențial de desprindere”.
Compania nu a transmis însă o expertiză geologică sau un document tehnic separat în baza căruia s-a stabilit, înainte de accident, că în pădurea respectivă nu existau roci instabile.
Două căderi de pietre, înregistrate la 270 de metri distanță
CNAIR susține că, înainte de tragedia din 21 iulie 2026, nu fusese înregistrat un eveniment similar chiar la kilometrul 240+230.
Documentele arată însă două căderi de pietre produse în apropiere, la kilometrul 240+500: una în 29 ianuarie 2019 și alta în 19 noiembrie 2019. Punctul se află la o diferență de 270 de metri față de locul accidentului mortal.
În ambele cazuri, intervenția consemnată a fost degajarea părții carosabile. CNAIR precizează că versantul din zona acelor căderi de pietre a fost protejat ulterior cu plase.
În evidențele comunicate mai apar arbori căzuți pe carosabil în anii 2017, 2018, 2021, 2022 și 2025. Ultimul eveniment anterior tragediei a fost înregistrat în 26 aprilie 2025, la kilometrul 240+000, unde un copac a căzut pe șosea.
CNAIR afirmă că SDN Sibiu nu a înregistrat sesizări scrise privind instabilitatea versantului sau existența pietrelor pe carosabil, în afara unor sesizări telefonice menționate în evidențele operative.
Contractul de 718.212 lei acoperea trei secții, nu doar DN7 și DN7C
Răspunsul CNAIR indică pentru Contractul nr. 57 din 10 martie 2022 o valoare de 718.212,60 lei cu TVA, prezentată între paranteze drept valoare „pentru DN7 și DN7C”.
Centralizatorul anexat contractului arată însă că suma de 718.212,60 lei reprezenta valoarea întregului contract pentru SDN Sibiu, SDN Târgu Mureș și SDN Miercurea Ciuc.
Pentru SDN Sibiu erau prevăzuți 3.000 de metri pătrați pe DN7, în valoare de 29.988 de lei cu TVA, și 19.000 de metri pătrați pe DN7C, în valoare de 189.924 de lei. Valoarea cumulată pentru lucrările recepționate la SDN Sibiu a fost de 219.912 lei cu TVA, potrivit Procesului-verbal nr. 249 din 21 februarie 2023.
Cei 3.000 de metri pătrați de pe DN7 au fost executați între kilometrii 240+380 și 240+500. Lucrările au fost finalizate în 2 mai 2022 și au avut o garanție de șase luni.
Al doilea contract, nr. 216 din 11 iulie 2022, a avut o valoare de 29.988 de lei cu TVA și a acoperit alți 3.000 de metri pătrați pe DN7. Nici acesta nu a inclus kilometrul 240+230.
Revizii zilnice, dar fără documente
CNAIR afirmă că echipele sale efectuează zilnic revizii pe întregul sector de drum aflat în administrare.
Sibiu Independent a solicitat rapoartele de inspecție, revizie și control din ultimii cinci ani pentru sectorul cuprins între kilometrii 238 și 242. Compania a răspuns că reviziile zilnice sunt efectuate de personalul muncitor fără întocmirea unor documente.
Șeful de district trebuie să verifice drumul cel puțin săptămânal, dar, potrivit CNAIR, întocmește rapoarte sau adrese numai atunci când întâmpină probleme tehnice.
Filele din Jurnalul evenimentelor transmise redacției conțin rapoarte periodice de urmărire a comportării drumului și diferite lucrări executate între 2021 și 2026. Nu apare însă o evaluare geologică distinctă a versantului de la kilometrul 240+230.
Locul din care a pornit stânca nu a fost identificat
CNAIR precizează că versantul se află pe partea stângă a DN7, dar nu a putut indica locul exact din care s-a desprins roca și nici distanța dintre acel punct și carosabil.
Accesul este descris drept „extrem de dificil”, deoarece versantul are o pantă abruptă și este acoperit de vegetație abundentă.
În lipsa identificării punctului de desprindere, CNAIR nu poate stabili nici dacă roca a pornit din zona de siguranță sau din zona de protecție a drumului.
Potrivit explicațiilor companiei, zona de siguranță se întinde până la cinci metri de la marginea superioară a taluzului, iar zona de protecție continuă pe încă 22 de metri. Revizia zonei de siguranță revine administratorului drumului, în timp ce obligațiile din zona de protecție aparțin proprietarului terenului.
Problema este că proprietarul terenului nu fusese identificat la data răspunsului. CNAIR motivează că portalul ANCPI era nefuncțional. Compania indică Ocolul Silvic Izvorul Florii drept administrator al fondului forestier.
CNAIR susține că pădurea nu se află în administrarea sa, afirmație fundamentată pe extrasele de carte funciară ale terenurilor administrate de companie. Copiile acestor extrase nu se regăsesc însă în documentele primite de redacție.
Protocol cu Romsilva, dar pădurea este administrată de alt ocol silvic
CNAIR afirmă că există un protocol încheiat cu Romsilva pentru identificarea și recoltarea arborilor periculoși. Protocolul ar fi fost semnat în anul 2021.
Fondul forestier din zona accidentului este însă administrat, potrivit aceluiași răspuns, de Ocolul Silvic Izvorul Florii. CNAIR nu explică dacă protocolul cu Romsilva produce efecte și pentru pădurea administrată de acest ocol silvic.
Compania recunoaște că legislația este ambiguă în privința responsabilității pentru versanții aflați de-a lungul drumurilor din defileuri. DRDP Brașov a cerut demararea unor proceduri pentru modificarea reglementărilor tehnice.
Expertiza geologică, lansată după tragedie
După accident, zona a fost verificată vizual de șefii Districtului și Secției de Drumuri. Concluziile ar fi fost transmise DRDP Brașov prin adresa nr. 885 din 23 iulie 2026, document care nu a fost inclus între actele primite de Sibiu Independent.
CNAIR afirmă că, în urma inspecțiilor vizuale, nu au fost observate tăieri de arbori, excavări, drumuri de acces sau alte intervenții umane pe versant.
Compania nu realizase însă, până la data răspunsului, o expertiză geologică, geotehnică sau tehnică. DRDP Brașov a inițiat o procedură de achiziție publică pentru contractarea unei expertize care să stabilească atât cauza desprinderii, cât și măsurile necesare pentru securizarea permanentă a zonei.
Nu este indicat un termen pentru finalizarea expertizei. CNAIR susține că, fără concluziile unui specialist, nu pot fi stabilite soluțiile concrete: plase, bariere dinamice, curățarea versantului, consolidări sau sisteme de monitorizare.
Până atunci, măsura anunțată este continuarea reviziilor zilnice ale DN7. Intervențiile directe pe versant sunt descrise de companie ca fiind limitate din cauza pantei și a vegetației foarte dense.
CNAIR exclude lucrările autostrăzii
Traseul Secțiunii 2 Boița-Cornetu a Autostrăzii Sibiu-Pitești se apropie de zona accidentului. CNAIR susține însă că în acel punct nu se desfășurau lucrări, deoarece nu fusese obținut Acordul de Mediu revizuit.
Compania afirmă că, în ultimii doi ani, în apropierea kilometrului 240+230 nu au fost executate excavări, foraje, detonări, defrișări, drumuri tehnologice sau alte operațiuni aferente autostrăzii. CNAIR mai arată că nu au fost folosite explozii controlate și nu există măsurători privind vibrațiile sau deplasările terenului în zona Lazaret.
Cauza desprinderii stâncii rămâne, astfel, nestabilită. Ancheta penală și viitoarea expertiză geologică urmează să stabilească de unde a pornit roca, dacă versantul putea fi considerat periculos și ce măsuri ar fi putut preveni tragedia.
