Pe Dan Viorel Morariu (45 de ani) l-am cunoscut în anul 2000 la un campionat de fotbal organizat în Sibiu de Asociaţia ARAPAMESU. Era singurul jucător cu nevoi speciale dintr-o echipă. Şi echipa lui a câştigat campionatul. Dany, cum îi spun prietenii, s-a născut cu tetrapareză spastică cu dublă atetoză. Deşi sorţii i-au fost potrivinici este unul din cei care a reuşit să meargă înainte mereu cu zâmbetul pe buze. Sprijinit de familie, a practicat multe sporturi şi şi-a făcut mulţi prieteni. Despre cum vede viaţa o persoană cu nevoi speciale din Sibiu şi ce îl motivează aflaţi din interviul următor.
Reporter: Ești cunoscut de mulţi sibieni pentru poeziile tale online. Ce te motivează să le compui? Cine este omul din spatele lor?
Dan Viorel Morariu: „Nu sunt cunoscut printre sibieni, dar să fiu sincer nici n-am urmărit acest lucru, mă cunosc mulți care activează sau au activat în sportul sibian pentru că am practicat sportul timp de 14 ani, semi profesionist, și anume, competiții pentru persoane cu dizabilități în echipa orașului, fiind afiliați la Federația Română a Sportului pentru Persoane cu Dizabilități. Acest lucru mi-a dat prilejul să cunosc aproape toți sportivii din Sibiu, eu făcând antrenament împreună cu ei. La atletism mă antrenam pe Stadionul Municipal, la tenis de masă în Sala Polivalentă Transilvania, pe această cale vreau să mulțumesc pentru ajutor antrenorilor de la C.S.S Sibiu și lui Dragoș Temelie care m-a îndrumat și mi-a pus la dispoziție tot timpul mesele lui de tenis.
Mai sunt cunoscut în oraș pentru că am jucat mult fotbal în toate cartierele Sibiului unde eram singura persoană cu dizabilități, am jucat și în campionate organizate și în simple meciuri între cartiere, așa m-au reținut mulți, din cauza diagnosticului ieșeam în evidență.
Referitor la versurile compuse…Nu am urmărit să mă fac cunoscut, compun din plăcere pentru prietenii mei, pentru colegi de școală sau pentru colegii, sportivii și antrenorii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, scriu doar pe Facebook și până acum am făcut-o din pasiune, nu știu ce-mi rezervă viitorul… Poate o dată mă voi gândi să scot un volum de poezii, cine știe, pentru faptul că scriu trebuie să-i mulțumesc tatălui meu care din păcate nu mai este printre noi, el mai scria din când în când (nu așa des ca mine) și d-lui profesor Emilian Luncașu (Liceul Energetic), dânsul ne mai punea să compunem.
Ce mă motivează? Poate faptul că mă deconectează de la realitate, o fac pentru că versurile vin cumva de la sine, nu depun efort prea mare. Și o mai fac pentru că mă motivează cei de lângă mine prin faptul că știu să aprecieze ce compun. Dar 98% din ce am făcut public (pe facebook) sunt versuri pozitive, am și mai triste, să zic așa, dar acestea le țin pentru mine.
Reporter: Ai practicat tenis de masă mulți ani. Povestește-ne despre această experiență.
Dan Viorel Morariu: „Wow…Tenis de masă, aici este mai lungă povestea. Pe scurt… eu la început puteam să joc, dar nu puteam să servesc, vreo 6-7 luni mi-a luat până am reușit, asta cu ajutorul colegilor de echipă. Am luat medalii la tenis, dar cea mai importantă este una de argint pe care am obținut-o în Lugoj având partener un coleg de la Cluj (Daniel Covaciu), și el are un diagnostic cam la fel cu al meu. Am „reușit” să oprim toată competiția atunci, toți urmăreau jocurile noastre, pot să spun că am dat calculele peste cap ajungând în finală… Sunt multe de povestit.
Reporter: Care sunt pasiunile tale și cum îți petreci o zi?
Dan Viorel Morariu: Pasiunile? Fotbalul este în top de listă. Dar acum pot spune că una din principalele pasiuni sunt versurile, cred că scriu aproape în fiecare zi. Mai nou, una din pasiuni a devenit fotografia, îmi place să mă joc cu ele, să fac colaje, pentru prietenii mei, ei se bucură când postez fotografii cu mine. Și de vreo câțiva ani una din pasiuni este cititul presei, o fac zilnic. Până pe la 30 de ani am citit mult, una din cărțile mele preferate este “Enigma Otiliei” de George Călinescu. Cred că stresul din perioada școlii m-au făcut să nu mai am acum răbdare să citesc, am avut o perioadă grea atunci… Una din pasiuni este filmul, în fiecare zi văd unul sau două, îmi plac cele romantice. Pentru persoane cu dizabilități recomand filmele „Adam” din 2009 și „Rain Man” cu Tom Cruise.
Reporter: Ai mulți prieteni? Cum te-a ajutat de-a lungul timpului să ai prieteni?
Dan Viorel Morariu: „Câți prieteni am? Bună întrebare! Dacă pun problema cu câți prieteni pot ieși la suc aș putea spune așa: dacă aș vrea să ies în fiecare zi la suc, 2 luni sunt puține, dar dacă vorbim de cei cu care mă văd și ne ajutăm zilnic nu sunt mulți, dar sunt exact ce am eu nevoie. Nu urmăresc să leg prietenii doar de dragul de-a avea mai mulți, dar mai este o categorie, aici am mai mulți prieteni, n-aș putea să-i enumăr, dacă i-aș suna să le cer ajutorul m-ar ajuta imediat, n-ar sta pe gânduri nici unul. În concluzie, să mă exprim așa, sunt mai multe feluri de prietenii.”
Reporter: Cine este principalul tău sprijin și de ce?
Dan Viorel Morariu: „Principalul sprijin este familia, clar, mă pot baza necondiționat pentru orice, mă susțin în tot ceea ce fac și le mulțumesc peste asta, au o răbdare mare de tot cu mine.”
Reporter: Care este mesajul tău către autorități privitor la ce ar trebui făcut pentru persoanele cu nevoi speciale din Sibiu?
Dan Viorel Morariu: „Aici este mult de discutat. Dar obligatoriu este să-i ajute pe cei cu dizabilități să se încadreze în societate, aici mă refer la școală, la locul de muncă sau petrecerea timpului liber, eu am făcut școala generală și liceul normal, asta chiar dacă nu pot să scriu. Am putut s-o fac doar datorită părinților mei care pur și simplu s-au „luptat” ajungând inclusiv la București.
Un punct foarte important este locul de muncă pentru cei ca mine, eu n-am lucrat niciodată, dar mi-am dorit foarte mult s-o fac, eu cred că pentru 70-80% dintre noi s-ar putea găsi soluții de încadrare în muncă, este nevoie doar de bunăvoință, puțină imaginație și nu în ultimul rând un efort din partea autorităților, dar nu mare. În felul ăsta toți am avea de câștigat.„
Reporter: Vrei să transmiți un mesaj pentru alte persoane cu nevoi speciale din Sibiu? Ce ar trebui să le motiveze în viață?
Dan Viorel Morariu: „Pentru mine principala motivație a fost și este sportul, dacă n-ar fi fost sportul nu aș fi ajuns cel care sunt azi, deci faceți sport! Dacă nu puteți, faceți orice este omenesc pentru a vă încadra în societate, dacă nu vă ajutați voi în primul rând, nu puteți spera la prea multe în viață.”
Reporter: Descrie-te în câteva cuvinte.
Dan Viorel Morariu: „N-aș vrea să scriu prea multe în descriere, eu de când mă știu am avut nevoie de ajutor din cauza dizabilității și norocul meu a fost că întotdeauna am dat peste oameni frumoși care m-au ajutat. Fie că a fost vorba de colegi de școală, de colegi de echipă sau de prieteni, de aceea oricine mi-ar cere ajutorul, și mi-ar sta în putință, l-aș ajută fără să stau pe gânduri, asta este deviza mea.”
…Și nu uitați… Viața este frumoasă întotdeauna!
