Senatoarea USR de Sibiu, Ruxandra Cibu Deaconu, trage un semnal de alarmă cu privire la situația copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) și a familiilor acestora, după o dezbatere organizată recent în municipiu. Mesajul său public evidențiază dificultățile majore cu care se confruntă părinții, dar și lipsurile sistemului educațional în ceea ce privește incluziunea reală.
„Ce fel de comunitate suntem, dacă cei mai epuizați părinți trebuie să strige și să plângă ca să fie auziți?”, întreabă senatoarea, descriind metaforic povara pe care o duc acești părinți – „un rucsac plin cu diagnostice, hârtii și justificări”, în lipsa unui sprijin concret din partea instituțiilor.
Potrivit datelor prezentate de aceasta, în județul Sibiu sunt 1.882 de copii cu CES, însă doar 54 de profesori itineranți și de sprijin care lucrează cu 1.057 dintre ei. Asta înseamnă, în medie, 19 elevi pentru fiecare profesor, deși norma recomandată este între 8 și 12. De asemenea, 60 de școli din județ nu beneficiază deloc de astfel de specialiști.
„Asta nu e incluziune. E supraviețuire”, afirmă Cibu Deaconu, subliniind diferența esențială dintre integrare – simpla prezență a copilului în școală – și incluziune, care presupune adaptarea sistemului la nevoile elevului.
Senatoarea atrage atenția și asupra unei probleme mai profunde: atitudinea societății față de acești copii. „Ora nu este ‘stricată’ de un copil cu nevoi speciale, ci de un sistem care nu știe cum să-l sprijine și pasează vina către cel mai vulnerabil”, a punctat aceasta.
În mesajul său, Ruxandra Cibu Deaconu subliniază că, de multe ori, copiii acceptă diversitatea mai ușor decât adulții, iar rezistența vine din teama și lipsa de informare a părinților. În acest context, ea cere mai multă sensibilizare la nivelul comunității.
Printre soluțiile discutate în cadrul dezbaterii se numără formarea cadrelor didactice, crearea unor echipe multidisciplinare reale, aplicarea corectă a legislației existente și, mai ales, includerea părinților în procesul decizional.
Mesajul senatoarei se încheie cu un apel direct către autorități și comunitate: „Ascultați părinții! Nu doar când aduc adeverințe, ci ca pe niște oameni care se luptă pentru copiii lor și țin în viață un sistem anchilozat.”
Declarația vine în contextul unor probleme persistente în sistemul educațional românesc, în special în ceea ce privește integrarea copiilor cu nevoi speciale, și readuce în prim-plan nevoia urgentă de reformă și empatie la nivel instituțional și social.
