În ultimele săptămâni a izbucnit un scandal public referitor la organizarea concursurilor pentru postul de director general şi director tehnic la TURSIB Sibiu, societatea care asigură transportul în comun în municipiu. Odată la 4 ani, conducerea este aleasă prin concurs. Astăzi se desfăşoară ultima probă, cea scrisă, apoi se vor desemna directorii pentru următorii patru ani. Apele au devenit tulburi, odată cu apariţia în spaţiul public al consilierului USR, Diana Mureşan care la 1 februarie punea câteva întrebări publice privind organizarea concursurilor.
Totuşi, consilierul USR a votat alături de restul consilierilor locali în decembrie 2020 scrisorile de aşteptare care au precedat organizarea concursurilor şi criteriile de selecţie prevăzute de acestea. Una din prevederi stipulează cerinţe de „etică şi legalitate” din partea potenţialilor candidaţi. După apariţia anunţurilor pe site-ul instituţiei şi în ziarele centrale tipărite, Bursa şi Ziarul Financiar, cum prevede legea, la concurs s-au înscris 3 candidaţi. Actualii directori Căprariu Dan şi Sârbu Zeno şi-au depus dosarele pentru un nou mandat. Iar din exterior a mai venit un candidat pentru AMBELE posturi, Micu Daniel. Consiliul de Administraţie a validat dosarele şi candidaţii au trecut proba de interviu, iar astăzi susţin proba scrisă.
Cine este candidatul omnipotent?
Dacă actualii directori TURSIB sunt cunoscuţi publicului, cel ce râvneşte ambele poziţii, Micu Daniel nu a mai apărut în presă de ceva vreme. Daniel Micu a fost mulţi ani mâna dreaptă a lui Ilie Carabulea şi a condus Atlassib. Acesta a fost direct implicat în procesul penal legat de Carpatica Asig, conform relatărilor din presa centrală şi dosarelor publice de pe portalul Ministerului de Justiţie. Cumva, Micu a fost exonerat de acuzaţii de către procurori pe parcursul procesului. Surse apropiate procesului respectiv, spun că Micu Daniel s-a întors împotriva şefului său de atunci Ilie Carabulea, o practică a procurorilor de a oferi „imunitate” celui care toarnă pe restul – dar greu de stabilit în astfel de situaţii, pentru că procurorii nu fac publice astfel de „înţelegeri”.
Rămâne totuşi discutabil capitolul „etică” din scrisoarea de aşteptări de la candidaţi în această speţă.
Rude, rudenii şi cumetrii
TURSIB a fost obiectul mai multor acuze în spaţiul public anterior legat de relaţii de rudenie între angajaţi. Ciudat însă că scandalurile au fost uni-direcţionate, sursa informaţiilor fiind adesea sindicală. Se ştie că sindicatele joacă un rol important în instituţiile publice mari şi au legături adesea politice. Acum doi ani un sindicat din TURSIB, prin şeful său, semna un protocol de colaborare naţional, alături de alte sindicate cu PSD. Anul trecut acelaşi sindicat s-a apropiat şi susţinut în campania electorală candidatul PNL la Primăria Sibiu. Bizar că aceste acuze privind rudele sunt unidirecţionale, când este de notorietate că persoane cheie din TURSIB au legături de rudenie cu factori importanţi de decizie din judeţ. Dar, până la urmă, aceasta nu este o problemă legală, oricine poate lucra oriunde, indiferent de gradul de rudenie, dacă dă dovadă de profesionalism.
Atacul public la adresa TURSIB al consilierului USR, Diana Mureşan, coraborat cu atacurile frecvente ale unui lider de sindicat filo-PNL arată un interes sporit pentru conducerea instituţiei. Probabil că tipul de guvernare locală democratic şi fără imixtiuni politice impus anii trecuţi de FDGR prin Consiliul Local şi Primărie, nu mai este pe placul noului eşichier politic local. Şi miza se pare nu este doar conducerea executivă a TURSIB, ci şi Consiliul de Administraţie, al cărui mandat expiră în curând.
În cazul în care orice cetățean are dovezi în ceea ce priveşte existenţa unor posibile fraude, corupţie sau orice altă activitate ce poate afecta în sens negativ interesele majore ale unei societati, care depăşesc nivelul de competenţă al managementului societății, sau în cazul în care sunt implicate nivele ale acestuia, cetățeanul are posibilitatea de a aduce respectivele dovezi la cunoştinţa organelor abilitate ale statului susţinând sesizarea cu date sau indicii relevante privind fapta săvârşită.
În situația în care cineva are de făcut o reclamație, consider că este mult mai simplu și mai corect să utilizeze instrumentele oficiale, decât să folosească spațiile pentru comentarii ale ziarelor.