Campania DACĂ EI POT, POȚI ȘI TU inițiată de SIBIU INDEPENDENT și ADI ECO SIBIU pentru conștientizarea importanței colectării selective a gunoiului, continuă astăzi cu exemplul dat de Roxana- Are 32 de ani. Este mereu veselă, comunicativă. Îi place să cânte, dar mai ales să scrie poezii. Toată viaţa şi-a petrecut-o în scaunul cu rotile.
La vârsta de 9 luni, Roxana a fost diagnosticată cu tetrapareză spastică. De la vârsta de 8 ani până la vârsta de 18 ani a fost internată la Spitalul de recuperare din Sibiu, unde a urmat și şcoala luând premiul 2 la terminare clasei a VIII a. Vinerea benea acasă mereu și în vacanţe. „Desprinderea de părinți a fost un lucru dificil în acea perioadă, dar altfel nu cred că copilăria mea ar fi fost una atât de frumoasă plină de neprevăzut” spune Roxana. Apoi a terminat şi liceul. Mama ei era mereu mâna dreaptă a Roxanei pe toată perioada liceului. Îi lua notiţe, acolo unde era nevoie să scrii mai mult. Şi în tot acest timp a avut şi 10 operaţii.
Colectarea selectivă nu este un moft
Roxana este omul pozitiv. Laudă profesorii, colegii din şcoală şi toţi oamenii cu care a colaborat în decursul anilor. Caută mereu prieteni noi cu care să socializeze. Internetul a deschis o nouă eră spre comunicare şi casa nu mai este un spaţiu de izolare. Prin calcultator şi telefon eşti în contact cu toată lumea. Aşa a aflat de colectarea selectivă a deşeurilor menajere. „Am găsit siteu-uri pe internet care arătau cum se colectează în alte ţări. La noi nu se făcea deloc. Totul mergea la tomberon” povesteşte Roxana. Când a apărut şi în judeţul Sibiu programul de colectare selectivă a deşeurilor, Roxana a fost încântată. Mai ales că acum locuieşte în Cartierul Arhitecţilor. Viaţa a adus-o aici, alături de familie, după ce a locuit în centrul Sibiului.
„Prin casă mă deplasez cu un cadru de susținere sau mă ajută părinţii. Mă mai ţin de pereți sau mobilă. Pot sta singură în picioare câte un minut, dar nu pot păși!” explică Roxana. Scaunul cu rotile este parte din viaţa ei. Poate pentru că vede lumea din altă perspectivă, grija pentru mediu este un factor important în ideile Roxanei. Colectează hârtia, plasticul, sticla separat, alături de familie. „Recunosc, tata merge mai des cu gunoiul la tomberoanele speciale”, mărturiseşte Roxana.
Ea crede că se poate face mai mult. Vede în Cartierul Arhitecţilor adesea tomberoanele pline, de multe ori umplute cu alte deşeuri decât cele pentru care au fost puse. „Unii oameni nu au respect pentru natură, pentru animale. Aruncă totul la grămadă. Ei nu se gândesc câtă risipă se face astfel. Câte se pot face din hârtia şi cartonul reciclat!” Partea cu hârtia o doare cel mai tare pe Roxana, pentru că de la vârsta de 12 ani, a devenit poetă. „Poezia pentru mine este cel mai bun prieten, o descărcare emoțională a propriilor trăiri!” Mai întâi poeziile ei le-a citit familia, apoi prietenii, acum tot mai mulţi se arată încântaţi de realul său talent. Şi poezia este mai frumoasă scrisă pe o coală de hârtie sau publicată într-o carte, un alt vis al Roxanei.
