14.1 C
Sibiu
vineri, 29 martie, 2024

Sorin Cigher, pastor baptist Sibiu: Adevărul aruncat la chiuvetă

Știri din Județ


Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. (Luc.16:10)

Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? (Luc.16:11)
Sunt cuvintele Mântuitorului nostru, de luat în seamă cu maximă responsabilitate!

Mă tot întreb cum pot dormi noaptea cei care știu ce au făcut, care au fentat sistemul și se laudă în spațiul public, pe deasupra, că au reușit să folosească ,,măgărușul” altuia… Unii se cuibăresc în spatele unor fapte mici, nevinovate, folosindu-se de Cuvânt, ca pretext, pentru a-și ascunde duplicitatea, nedreptatea și superficialitatea. Mă irită tot mai mult acțiunile unora care, după ce că au mințit sistemul, se și laudă cu acțiunile josnice, ascunse, pe care le-au făcut, bravează ca mari eroi creștini, dar sunt o rușine pentru Biserica Domnului. Îi respect pe cei care au luat poziție și au personalitate, nu lucrează după presiunea grupului și nici nu se lasă influențați de cineva, ci pe cont propriu iau decizia și și-o asumă!

Sunt frații mei cei care au acceptat vaccinul, în aceași măsură sunt tot frații mei și cei care au refuzat, din considerente personale sau medicale, respect decizia fiecăruia! Mă întreb, în ce categorie pot fi incluși cei care au aruncat, de bună voie, la gunoi, la chiuvetă, adevărul? Știu că cei mai dibaci la șmecherii sunt cei cu mintea odihnită…, din păcate sunt așa numiții frați evlavioși care par spirituali, dar sunt gata să arunce totul pe canal…, inclusiv realitatea și adevărul care îi deranjează!


Mă întristez când văd zâmbetul zeflemitor al celor care îți transmit: i-am fentat din nou, sunt istet, știu să mă descurc… Nu am nimic cu ei, dar cum rămâne cu conștiința, știind ce au făcut? Cum rămâne cu integritatea ascunsă, cu caracterul?
Cred că ar trebui să fie un moment al cercetării, al recunoașterii, al pocăinței personale. Poate îți este greu să faci public păcatul tău, dar cred că poți, în inima ta, între tine și El, să îți mărturisești ,,păcățelul” pe care îl consideri nesemnificativ și să te confrunți cu Adevărul.

Nu rămâne nimic ascuns, nimic nedescoperit, plata va fi mare, rușinea va fi de nesuportat!
Oprește-te, lasă Cuvântul să despice măduva interiorului tău și să taie toate minciunile transmise cu nonșalanță. Lasă-te de matrapazlâcurile pe care le consideri corecte! Lasă măgărușii în altă parte, acolo unde au fost lăsați de stăpân (cred că știți povestea cu măgărușul altuia… Cineva și-a publicat minciuna, falsitatea, în spațiul public, crezând că este admirat și apreciat de lume, considerat isteț, dar nu este decât un mincinos profesionist).

Nu vă folosiți de toate metodele inventate sub diferite pretexte, pe care le aveți la îndemână, pentru a scăpa și a vă atinge scopul firesc. Lăsați-L pe Duhul Sfânt să vă confrunte și lăsați-vă conduși de Evanghelia Adevărului. Mă rog să beneficiați de har, de pocăință, toți cei care ați păcălit sistemul, cumpărând o minciună, v-ați folosit de uși de scăpare ilegale, iar dacă ați fi dați în vileag, v-ați rușina în fața Adevărului suprem. Fiți curați la suflet, plătiți prețul și nu vă compromiteți.

Nu împrumutați certificatele pentru a vă da drept alții. Nu vă înjosiți și nu vă pătați conștiința! Dacă refuzați vaccinul, suportați consecințele, respectați legea și nu forțați intrările magazinelor, ale mallurilor, ale restaurantelor! Dacă ați acceptat vaccinul, păstrați pentru voi aceasta, este intimitatea pe care o respect și nu îmi permit să dau lecții. Vă respect alegerea, nu vă condamn!
Adevărul să primeze pentru că minciuna are picioare scurte și consecințele vor fi pe măsură!

Pastor Sorin Cigher – Biserica Baptistă Sion Sibiu

Publicitate

3 COMENTARII

  1. „respectați legea”
    Puteți să-mi spuneți care este legea (și să fie lege, domnule, nu HG sau altă hârțoagă a vreunui politruc, ci lege adevărată, dată de Parlament) care spune ceva despre certificate sau interzice accesul cuiva undeva în funcție de vaccinare ? Cu număr și an, care e legea ?
    Că eu pot să vă citez o lege, legea supremă a țării, adică Constituția, care spune invers: că drepturile NU se pot restrânge prin HG. Adică că „legea” pe care-o invocați nu e… legală. Cine-o aplică încalcă Constituția, iar cine instigă la discriminare pe baze neconstituționale e la rândul lui un complice.
    Isus a spus limpede: „Lăsați Cezarului ce-i al Cezarului, și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.” Așa că, domnule pastor, nu vă mai dați cu părerea despre legislație, despre cele ale Cezarului adică, că vorbiți prostii, vedeți-vă de biserică și de credință.

    • Faptele Apostolilor 17
      30. Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

      Adevărat zicea un poet (Schiller): „Deasupra acestui cort de stele, locuieşte un Tată iubitor!” Psalmistul, într-o lumină puternică, scrie: Bunătatea Ta (Doamne) preţuieşte mai mult decât viaţa” (Ps. 63:3). Iar marele apostol Pavel, sub călăuzirea Duhului Harului, rosteşte adevărul aceasta: „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Rom. 2:4).
      Dumnezeu este sfânt, drept şi bun. În sfinţenia Lui nu poate suferi pe păcătos. În dreptatea Lui nu-I poate osândi (ca să osândeşti un om care a săvârşit păcatul din neştiinţă sau din neputinţă nu este drept pentru om, dar cu atât mai mult pentru Dumnezeu Cel desăvârşit de drept), dar nici nu-l poate primi, chiar dacă a fost în neştiinţă. În bunătatea Lui însă, Dumnezeu a pregătit o cale de izbăvirea omului păcătos. această Cale este Isus Hristos, Fiul Său, care a plătit toată datoria omului păcătos, când S-a jertfit pe crucea de pe Golgota. De aceea El înştiinţează omul, ca să primească acum, prin credinţă şi pocăinţă, mântuirea pregătită, neţinându-i în seamă trecutul păcătos.
      Credinţa şi pocăinţa, pun o nouă temelie a vieţii omului păcătos. Cele Vechi toate s-au dus, dacă s-a făcut o predare adevărată în mâna Domnului Isus. Predare adevărată este atunci când omul îşi zdrobeşte inima şi o dă toată şi pentru totdeauna Mântuitorului său, căci El primeşte o inimă zdrobită, dar vrea toate bucăţile din ea,atunci o înnoieşte cu adevărat.
      Până nu te condamni singur, orice osândă ai suferi e prea uşoară”, zice N. Iorga.
      Pocăinţa adevărată este, mai întâi, recunoaşterea păcatelor, osândirea lor şi aşa cum s-a spus, predarea totală în braţele Mântuitorului Hristos. Păcatele mărturisite sunt iertate şi uitate de Dumnezeu. Sângele Domnului Isus Hristos curăţeşte cu desăvârşire orice păcat mărturisit cu zdrobire de inimă.Un om al lui Dumnezeu spunea: „Ori de câte ori un păcătos este gata să-şi descopere păcatele sale, Dumnezeu este gata să le acopere cu sângele Fiul Său”.
      Pocăinţa nu trebuie amânată!!
      Zice Goethe: „Ce nu faci azi, nu ai să faci nici mâine. Zilele nu-s de pierdut. Prilejul prinde-l de chică. Ia-l cu îndrăzneală”.
      Fiindcă aici este locul potrivit, mai stăruim asupra învăţăturii despre pocăinţă, ca să fie înţeleasă cât mai limpede.
      Pocăinţa este una din învăţăturile de temelie ale Sfintei Scripturi, dar, în acelaşi timp, una din cele mai rău înţelese. Tălmăcirea ce i se dă este foarte străină de adevăr şi foarte greşită.
      Înainte de a spune ce este pocăinţa, vom lămuri pe scurt ce nu este ea.
      Pocăinţa nu este teamă sau frică. Mulţi oameni amestecă aceste două lucruri, îşi închipuiesc că trebuie să fie înspăimântaţi, neliniştiţi, îngroziţi; ei aşteaptă ca să fie cuprinşi de un fel de spaimă, de groază. Dar sunt o mulţime de oameni înspăimântaţi care nu se pocăiesc. Câţi corăbieri, găsindu-se în vreo furtună, cer îndurarea lui Dumnezeu, pentru ca, după ce a trecut primejdia, să înceapă să înjure şi să săvârşească aceleaşi nelegiuiri ca şi înainte,aceasta nu este pocăinţă, ci groaza care-i face să strige după ajutor.
      Pocăinţa nu este numai o simţire. Mulţi oameni aşteaptă să simtă o zguduire mare; ei ar voi să se predea lui Dumnezeu, însă nu îndrăznesc s-o facă înainte de a fi simţit.
      Pocăinţa, cu atât mai mult, nu este post si chinuirea trupului.Un om poate să postească un timp de mai multe luni şi chiar mulţi ani, dar să fie totuşi departe de a părăsi păcatul; face din căinţele sale o pricină pentru a stărui în rău. Pocăinţa nu este căinţă. Iuda s-a căit aşa fel încât a ajuns la sinucidere; totuşi el nu s-a pocăit. Credem că, dacă s-ar fi întors către Stăpânul său, s-ar fi aruncat la picioarele Sale şi i-ar fi cerut iertare, l-ar fi iertat, în loc de aceasta, el a mers la preoţi, apoi s-a spânzurat. Toate căinţele lumii nu au ca urmare adevărata pocăinţă. Omul nu poate plăti păcatele sufletului său cu durerile trupului. Trebuie alungată această primejdioasă şi vinovată închipuire.
      Pocăinţa nu este încredinţare de păcat. aceasta poate să pară ciudat, însă este foarte adevărat. Sunt oameni aşa de adânc încredinţaţi de păcatul lor că nici nu mai pot dormi, nici nu mai mănâncă, nici nu mai beau şi rămân aşa mult timp; însă nu se întorc la Dumnezeu.
      A te ruga nu înseamnă a te pocăi.. Şi aceasta poate să pară ciudat, şi totuşi mulţi oameni doritori după mântuire, se încred zadarnic în rugăciunile lor şi în citirea Bibliei, închipuindu-şi că aceasta ţine loc de pocăinţă. Poţi să strigi la Dumnezeu şi să nu fi deloc întors la El.
      A părăsi un păcat oarecare nu este numaidecât o dovadă de pocăinţă. Mulţi oameni fac această greşeală. Un beţiv poate să înceteze de a mai bea însă, dacă îşi închipuie că în felul acesta va fi mântuit, se înşeală. A părăsi un singur păcat, nu înseamnă decât a tăia o singură ramură din arbore, când arborele trebuie smuls în întregime din rădăcină.
      Atunci se pune întrebarea: ce este pocăinţa? Răspunsul cel mai scurt şi mai limpede stă într-o vorbă, care se întrebuinţează în armata „Stânga împrejur!” a schimba cu desăvârşire drumul, a merge cu totul pe alt drum decât pe acela pe care l-ai urmat până acum aceasta-i pocăinţa.
      Spune-le: «Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască.»” „Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea, pentru ce vreţi să muriţi?” (Ezec. 33:11; Ezec. 18:32). N-are a face că un om ar fi fericit sau nenorocit în păcat, că ar suferi sau n-ar suferi; dacă nu se întoarce, Dumnezeu nu poate să-i dea Harul. Pocăinţa este o schimbare în totul a felului de a gândi şi de a trăi. Pocăinţa, adică adevărata întoarcere la Dumnezeu duce la înnoirea minţii (în greceşte metanoia). Numai cu mintea nouă poţi cunoaşte pe Dumnezeu şi tainele Cuvântului Său. Pocăinţa duce pe om la naşterea din nou.
      De la cuvântul grec metanoia, adică pocăinţă, creştinii ritualişti au inventat mătăniile, un şir de mărgele, care să-i ajute la concentrarea minţii, când se roagă. La fiecare bobită trecută pe sub degete, rostesc o frază. Această practică e departe de înţelesul original: schimbarea mentalităţii vechi, sau, trecerea cu mintea dincolo de cele văzute.
      Se pune iarăşi o întrebare: poate să se pocăiască cineva deodată? Fireşte că da. Nu-ţi trebuie luni de zile să-ţi schimbi părerea. Este o clipă în viaţa oricărui om, în care poate să se oprească şi să spună: „Prin harul lui Dumnezeu, nu voi mai merge mai departe de drumul morţii veşnice .Mă pocăiesc de păcatele mele şi mă întorc la Dumnezeu.” Dacă lasă să treacă această clipă, altădată, poate să fie prea târziu. Să nu aştepţi să simţi adânc păcatele; dacă eşti încredinţat că te găseşti pe calea cea rea, aceasta este de ajuns; întoarcerea îndată este adevărata pocăinţă şi mântuire. Pocăinţa şi credinţa vin de cele mai multe ori deodată. În clipa în care un om se hotărăşte. Dumnezeu îi dă putere: El nu-i cere să facă ceva cu neputinţă. Omului i se cere să voiască, iar Dumnezeu este acela care dă puterea. El n-ar porunci „tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”, dacă ei n-ar fi în stare. Acei care nu se pocăiesc şi nu cred în Evanghelie nu vor putea să Învinuiască pe altcineva, decât pe ei înşişi.
      Lumina este pretutindeni în jurul nostru, numai noi să deschidem ochii şi s-o privim (Evrei 2:3. Efes. 5:14). Aceste cuvinte au fost rostite de către un scriitor credincios lui Edison, pe când acesta i-a cerut să dovedească existenta vieţii viitoare. Cine nu experimentează Lumina vieţii, de ce îşi ia dreptul s-o nege? Adevărata pocăinţă trebuie să aducă roade. Dacă am făcut neajunsuri cuiva, nu putem să cerem lui Dumnezeu să ne ierte, înainte de a îndrepta răul făcut.
      Să ascultăm de Dumnezeu, de Cuvântul Său şi în privinţa pocăinţei, şi vom ajunge la mântuire şi fericire veşnică!
      AMIN

  2. Evrei 10
    38. Și cel neprihănit va trăi prin credință; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.”
    39. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.
    Amin

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img

Ultimele Știri